Cum a devenit blocul Carlton din București „un sinistru cavou”. Povestea nenorocirii de la cutremurul din 1940

Din sutele de blocuri care se înălțau peste București acum mai bine de opt decenii unul singur a căzut la marele cutremur din 1940 – blocul Carlton. Nu doar cutremurul a fost de vină, ci și modul inconștient în care frații Schindl au „ciupit” de unde au putut când au ridicat imobilul din centrul Bucureștiului. Ce a rămas în urma seismului? Un morman de moloz, un dezastru imens, doar câțiva supraviețuitori din cei 226 de locuitori ai celor 96 de apartamente și una dintre cele mai triste povești din istoria Bucureștiului.

Bucureștiul s-a zguduit puternic în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 timp de 45 de secunde. Primul cutremur care a lovit România contemporană a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și a semănat frica printre locuitorii Capitalei și nu numai. Cel mai afectat loc din București se afla, surprinzător, chiar în inima orașului, la intersecția străzii Regale cu bulevardul Nicolae Bălcescu, denumit pe atunci Brătianu, unde se înălța celebrul bloc Carlton, una dintre clădirile-simbol ale interbelicului, clădire care avea să devină „un sinistru cavou” pentru aproape toți locatarii săi.

Cum a devenit blocul Carlton din București „un sinistru cavou”. Povestea nenorocirii de la cutremurul din 1940

La ora petrecerii cutremurului, în blocul Carlton se aflau circa 200 de persoane, dintre care aveau să vadă lumina zilei doar o mână de oameni. Unele surse susțin că au murit doar 100 de persoane iar 100 au fost doar rănite, însă cele mai sumbre estimări spun că aproape toți oamenii au murit fie la momentul prăbușirii imobilului, fie sub ruine. Informațiile oficiale sunt foarte greu de găsit, Al Doilea Război Mondial abia începuse, statul voia să țină moralul și opinia publică sus, mai ales după o catastrofă de acest fel.

„Imediat după aceea au sosit autorităţile la faţa locului şi numeroase echipe de ajutor cu camioane, din trupele terestre şi de aviație. De asemenea, au venit imediat la faţa locului numeroase echipe de trupe germane, din geniu şi aeronautică, colaborând cu toții la opera de salvare.

Au sosit la faţa locului domnii general Petrovicescu, ministrul Internelor; general Hansen din comandamentul Misiunii Germane în România; primar general I. G. Vântu; col. St. Zăvoianu, prefectul poliţiei Capitalei; d. procuror de serviciu; d. jude instructor Vintilă Bănescu; chestor col. Lupaşcu, comandantul corpului de pompieri militari; chestor Clonţa, şeful poliției judiciare din prefectura poliției Capitalei, numeroși ofițeri generali şi alții. Pe o ploaie măruntă, în întunericul care domnea, munca echipelor de salvare a fost foarte grea. Mașinile Salvării, ale Crucii Roșii şi ale serviciului sanitar așteptau în apropiere, sub presiune. «O targă!» răsună în noapte vocea puternică a cuiva şi imediat un trup zdrobit sau în care mai pâlpâia o licărire de viață era ridicat şi transportat la spitalul de urgență sau la Institutul Medico-Legal.

Vestea îngrozitoare a prăbușirii imensului imobil s-a răspândit ca fulgerul din gură-n gură printre locuitorii cuprinși de panică. Spre a nu se stânjeni opera de ajutorare, circulația s-a întrerupt pe Bulevardul Brătianu, de la statuia lui Brătianu până la Muzeul Simu. Muncind din greu să înlăture molozul, zidăria şi blocurile de beton, pe care le tăiau cu aparate de oxigen, echipele de salvare au scos de sub dărâmături vreo douăzeci de cadavre. Mai mulţi răniţi au fost transportaţi la spitalul de urgenţă, din care şase au încetat din viaţă înainte de a li se putea da vreun ajutor. În subsolul blocului Carlton şi sub o scară de la parter au reuşit să se salveze mai mulţi locatari. Printr-o minune, telefoanele de acolo nefiind deranjate, ei au putut să comunice cu cei din afară. Se speră că cei prinşi acolo, vor putea fi salvaţi”, se scria în „Universul”, ediția din 12 noiembrie 1940.

După cutremur, au urmat incendiul și zăpada…

Dacă nu a fost de ajuns puternicul cutremur, operațiunile de salvare au fost îngreunate masiv de piedicile draconice apărute în cale: un incendiu puternic a izbucnit la subsolul blocului de la un scurtcircuit la scurt timp după cutremur, incendiu care a aprins rezervoarele de păcură care alimentau caloriferele din bloc. A doua zi după cutremur, pe 11 noiembrie, peste București se așternea prima zăpadă.

Mormanul de moloz care fusese până atunci blocul Carlton era mult prea mare pentru ca salvatorii să poată să scormonească după supraviețuitori, așa că autoritățile au încercat o soluție alternativă: săparea unor gropi verticale care să ducă până sub bloc, însă acest efort s-a dovedit a fi în zadar: se săpa greu iar aerul care intra prin tuneluri alimenta focul de la subsolul blocului. Alte tuneluri trebuiau să pornească dinspre strada Regală însă în timp ce săpau, echipele de salvare au dat de apă și toată munca lor a fost năruită. Soldați, arhitecți și ingineri germani din Misiunea Militară Germană au fost aduși împreună cu pompieri, militari români și legionari pentru a scoate la suprafață cât mai mulți oameni de sub ruine.

Previziunile pentru a găsi oameni în viață scădeau de la o oră la alta, astfel că ziarele vremii scriau că până în seara zilei de 15 noiembrie fuseseră scoase de sub ruine aproape 120 de cadavre, multe dintre ele de nerecunoscut, din cauză că erau strivite sau carbonizate.

“Violenţa mereu crescândă a cutremurului a făcut să se prăbuşească întreaga clădire cu un zgomot asurzitor. O parte din clădire, etajele de sus, prăbuşindu-se în Bulevardul Brătianu, au rupt firele curentului electric, întreg iluminatul fiind întrerupt.

Un trecător care se afla în apropiere, înnebunit ce groază, a alergat la postul central de pompieri anunţându-i despre groaznicul sinistru.

Sergentul de pompieri Bâcu Dumitru, de la pichetul de alarmă al blocului, situat la mansardă, când a fost trezit din somn, îmbrăcat sumar cum era, şi-a pus o pătură în cap şi a fugit afară din cameră. În acel moment, un zid care se prăbuşea l-a izbit în spate. El nu-şi mai aduce aminte ce-a urmat, dar s-a trezit în mijlocul străzii.

Nu se ştie încă cum a ajuns în cel mai scurt timp la postul de pompieri „Ferdinand”, unde a dat alarma. Rănit grav la faţă şi cu leziuni pe spate, şi-a pierdut apoi cunoştinţa. A fost internat la infirmeria corpului de pompieri.

Alarmaţi de aceste veşti, toate posturile de pompieri au plecat imediat la faţa locului şi au fost primii cari au început să degajeze dărâmăturile, spre a salva pe răniţii care eventual ar mai trăi, printre cei care se pot scoate de la suprafaţă.”, se scria în același număr al ziarului „Universul”.

Care locatari au scăpat ca prin urechile acului la cutremur?

Din fericire, sunt cazuri cunoscute ale unor locatari ai blocului Carlton care au fost purtați de soartă în alte părți ale Bucureștiului la ora la care imobilul a devenit un morman de moloz. Spre exemplu, actrița Mia Apostolescu, din trupa de revistă a lui Constantin Tănase. Aceasta a vrut să își cheme prietenele acasă după spectacol însă norocul a făcut să se decidă să meargă în schimb în vizită la niște prieteni, unde a prins-o de altfel și cutremurul. Un alt actor al vremii care locuia la etajul II a avut norocul să fie invitat de o familie care locuia tot în blocul Carlton, dar la etajul VII, într-o parte a blocului care nu a fost la fel de afectată ca primele etaje.

De asemenea, un medic fusese sunat de un pacient la ora 1 noaptea pentru a-l consulta și a-i prescrie o rețetă de urgență. Soția, împinsă la spate de noroc, l-a rugat să nu o lase singură și să vină cu el. Cei doi, odată ajunși la pacient, au rămas pe vorbe până spre dimineață, fiind tot acolo și la ora 3:39, ora la care blocul Carlton avea să cadă.

Un alt caz norocos a fost al celebrului Păstorel Teodoreanu, care trebuia să se mute în blocul Carlton chiar în ziua cutremurului, duminica. Acesta tocmai își închiriase o garsonieră însă a decis să lase mutatul pentru săptămâna următoare, fapt care i-a salvat practic viața.

CITEȘTE ȘI

Înainte de „Capșa” a fost „Kübler”. Povestea primei cafenele renumite din București