Cum a ajuns David Popovici cel mai mare (și) de pe Ștefan cel Mare. Cine sunt artiștii care dau viață și culoare Bucureștiului prin picturi murale spectaculoase

Până la spectaculosul și viralizatul desen gigantic cu David Popovici, au transformat multe dintre zidurile gri și urâte ale Bucureștiului în opere de street art, demne de orice mare oraș din lume. Au revoluționat arta urbană prin picturi murale de mari dimensiuni, lucrări care aduc culoare, uimire și bucurie celor care își ridică ochii din telefon atunci când merg pe stradă. Sweet Damage Crew este una dintre cele mai mari și mai talentate echipe de artiști street art din România.

Facem asta de mai bine de 20 de ani, iar rezultatele au început să se vadă abia acum

Mai jos interviu cu Cage, membru al Sweet Damage Crew, alături de Biex, Recis, Lost Optics, Pandelee, Boeme & Shatran, despre arta stradală și cea mai recentă lucrare a lor, David Popovici, acum cel mai mare și de pe Ștefan cel Mare.

“România crește prin excelență, prin sport, prin artă, inclusiv artă urbană”

David Popovici înfățișat pe 300 de metri pătrați este cea mai recentă pictură murală realizată de Sweet Damage Crew, operă care tronează pe un bloc aflat pe Bulevardul Ștefan cel Mare. Cei care trec pe artera-ctitorie comunistă cu blocuri anoste, au acum de ce să întoarcă privirea după David Popovici. Despre lucrare, David Popovici a scris pe Facebook:

Iubesc România pentru că este o țară a creativității, o țară a oamenilor liberi care vor să o facă și mai bună. România crește prin excelență, prin sport, prin artă, inclusiv artă urbană.

Printre marile proiecte Sweet Damage Crew se numără picturile murale de la Grădina cu Filme, Point, Spitalul Grigore Alexandrescu,  Zidul Berceniului sau podul de 5500 de metri pătrați colorați de la Medgidia

Cu un palmares internațional, multiple premii la festivalurile de street art naționale și internaționale și expoziții recurente în galeriile de artă din țară și din afară, Sweet Damage Crew transmite energie creativă Bucureștiului, o stare, un mesaj optimist sau semnează lucrări în scop caritabil, de pildă artiștii au pictat zidurile unor spitale din București și mai multe școli și săli de sport din județul Ilfov.

Printre marile proiecte Sweet Damage Crew se numără picturile murale de la Grădina cu Filme, Point, Spitalul Grigore Alexandrescu, Zidul Berceniului sau tramvaiele pictate cu chipurile unor personalități precum: Salvador Dali, Regina Maria, Ion Luca Caragiale, Toma Caragiu și multi alții, sediul CSM București și alte lucrări de amploare atât în București cât și în țară, cum ar fi Podul de 5500 de metri pătrați care trece peste canalul Dunăre Marea Neagră în Medgidia.

„Ne numim Sweet Damage pentru că încercam să menținem un balans între graffiti și street art”

B365.ro: De ce vă numiți Sweet Damage, cine sunt artiștii care fac parte din echipă?

Cage: Ne numim Sweet Damage pentru că încercam să menținem un balans între graffiti și street art. Avem un istoric bazat pe cultura graffiti, de acolo provenim, dintr-un fenomen care de cele mai multe ori este interpretat drept vandalism, așa că pentru a îndulci puțin percepția publicului larg asupra acestei forme de artă, ne-am ales un nume cu rezonanță, care să spună din prima cine suntem și ce facem. Suntem o echipă formată din 7 artiști care provin din medii diferite, cu studii în domeniul Artelor, muraliști, pictori, designeri de produs, sculptori, tatuatori. Nucleul a fost format initial de Cage, Biex, Recis și Lost Optics, iar Pandelee, Boeme și Shatran s-au alăturat echipei de-a lungul anilor. Sweet Damage a apărut undeva prin 2010-2011, când eram niște băieți care scriam și desenam pe pereți pe cont propriu, apoi am ajuns în punctul în care am zis să ne unim forțele și să facem mai mult decât ceea ce făceam atunci. Trecerea de la graffiti la street art a fost firească, un pas în evoluția noastră.

„De curând, am reușit să pictăm două blocuri de mari dimensiuni și 3 puncte termice în sectorul 2”

B365.ro: Cum a venit ideea muralului David Popovici?

Cage: Noi facem parte și din organizarea unui eveniment de street art, Outline Streetart Festival, realizat împreună cu asociația E.D.I.T. Am avut până acum 3 ediții. Anul acesta am colaborat cu Primăria Sectorului 2, drept urmare lucrările de la această edție au fost făcute în sectorul 2 de 7 artiști. Am reușit să pictăm două blocuri de mari dimensiuni și 3 puncte termice în colaborare cu artiștii: Biex & Shatran (Sweet Damage), LUX (Timișoara), Pulsar & OhBoy (Kaps Crew), Boeme (Sweet Damage Crew), John.S (București). Tema de anul acesta a Outline Streetart Festival a fost Freedom. Când am obținut câteva blocuri am zis că trebuie să venim cu ceva spectaculos de-a dreptul. Ne-am orientat către personalități marcante ale României, am avut o listă de nume mari și așa am ajuns la David Popovici. Pe listă mai erau Hagi, Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, dar pentru că ne adresăm unui public tânăr l-am ales pe David Popovici. Am considerat că David este cel mai important sportiv pentru tineri în acest moment, este un model. Este reprezentativ pentru tânăra generație, este un exemplu pozitiv în mintea multor copii care urmează să se apuce de înot și au dorința de a fi ca el.

B365.ro: Cât timp ați lucrat la această pictură murală?

Cage: Colegii mei, Biex și Shatran au lucrat aproximativ 10 zile, dar este mai complicat de atât. Statistic vorbind, nici nu contează câte zile, câte sute de litri de vopsea, câte sute de spray-uri am folosit, este irelevant. Important este că s-a făcut, că există, și toată lumea este încântată. Când ne apucăm de o lucrare vorbim între noi, vedem cine și ce are de făcut, care este scenariul potrivit pentru lucrarea respectivă. Totul se face în funcție de calitățile fiecăruia, de ceea ce știe și cum știe să facă.

B365.ro: S-a schimbat mentalitatea bucureștenilor față de arta stradală? Munca voastră, atât de cool de altfel, este apreciată?

Cage: Este o muncă permanentă cu mentalitatea oamenilor. Sunt unii foarte receptivi încă de la început, care acceptă ceea ce facem noi, și alții fără deschidere către așa ceva, oricât de mult ne-am strădui noi. Mentalitatea nu ține cont de vârstă, am întâlnit tineri care nu înțeleg fenomenul, dar și oameni mult mai în vârstă încântați de rezultatul final.

“Au fost și cazuri în care am refuzat clienți pentru că nu eram pe aceeași lungime de undă”

B365.ro: Ați lucrat cu mari companii, cum sunt clienții? Vă dau libertate de creație, ați avut și clienți pe care i-ați refuzat?

Cage: În relația cu clienții comerciali, de cele mai multe ori, ajungi la compromisuri de tot felul, fie artistice, fie financiare. Când lucrezi cu branduri mari, ele au niște cerințe pe care trebuie să le urmezi. Noi încercăm să transpunem partea noastră artistică în guideline-urile lor și ajungem la un consens în cele din urmă. Au fost și cazuri în care am refuzat clienți pentru că nu eram pe aceeași lungime de undă.

“Chiar dacă de cele mai multe ori trebuie să respectăm anumite cerințe ale companiilor, măcar putem să facem lucrări masive pe care altfel nu le-am face niciodată”

B365.ro: Arta stradală este și o formă de publicitate?

Cage: A devenit o formă de publicitate, mai ales în ultimii ani. Majoritatea agențiilor de publicitate, și nu mă refer doar la cele de la noi, ci și la cele din toată lumea, caută mereu alte modalități de a promova diverse branduri sau produse și așa au descoperit această nișă pe care o consideră cool și orientată către tineri. Pentru noi colaborarea cu diverse branduri este benefică, deoarece există niște fonduri alocate din partea diverselor companii prin care putem să executăm lucrări de mari dimensiuni, lucru care nu ar fi posibil altfel. Pe cont propriu sau apelând la autoritățile locale este foarte greu să reușești să faci asta. Este o minune că am reușit să facem ce am făcut până acum cu autoritățile. Nu se întâmplă des, dar se întâmplă. Cele mai multe lucrări de mari dimensiuni sunt comisionate de diverse branduri și atunci și tu, ca artist, reușești să faci ceva cu adevărat spectaculos cu fonduri private. Chiar dacă de cele mai multe ori trebuie să respectăm anumite cerințe ale companiilor, măcar putem să facem lucrări masive pe care altfel nu le-am face niciodată.

“De cele mai multe ori picturile rezistă zeci de ani, doar că se decolorează foarte mult, asta e problema lor”

B365.ro: Lucrări care rămân. Apropos, cât timp rezistă o lucrare pe un perete?

Cage: Depinde, teoretic rămâne atât timp cât nu cade tencuiala. Știți vorba aia românească: Da’, cine v-a lucrat aici? Contează foarte mult dacă peretele este bun și tencuiala nu se deteriorează, automat și lucrarea noastră va rămâne mult timp acolo. Sunt mulți factori care intervin asupra unui mural, soarele, căldura, frigul, expunerea la intemperii, toate afectează în timp o lucrare. De cele mai multe ori picturile rezistă zeci de ani, doar că se decolorează foarte mult, asta e problema lor. Ideal ar fi să fie tratate cu un lac special ca să reziste și mai mult în timp, dar nu întotdeauna se întâmplă asta, pentru că ar fi costuri mult mai ridicate la care de multe ori beneficiarii renunță. Oricum, până la urmă, arta asta este efemeră.

“Când facem o lucrare, mai ales în centrul Bucureștiului, trebuie să luăm avize de construcție, asta dacă le obtinem, ceea ce este aberant”

B365.ro: Cum alegeți o locație, peretele potrivit pentru muralul potrivit? Mai ales că o lucrare poate să aducă un plus de valoare zonei, poate deveni un landmark.

Cage: Noi asta încercăm să transmitem. Punerea unei lucrări de mari dimensiuni pe o clădire aduce plus valoare zonei și imobilului respectiv, deși nu toată lumea este încântată de arta noastră sau nu o înțelege în primă instanță. În plus, sunt tot felul de probleme birocratice care ne încurcă. De exemplu, noi nu intervenim structural asupra unei clădiri și cu toate acestea, când facem o lucrare, mai ales în centrul Bucureștiului, în zone construite protejate, trebuie să luăm avize de construcție, asta dacă le obtinem, ceea ce este aberant. Trebuie să ajungem de multe ori la Ministerul Culturii sau să facem tot felul de interventii birocratice complicate pentru a înfrumuseța un bloc. Repet, noi nu intervenim asupra structurii clădirilor, este ca și cum ai da cu trafaletul pe un perete ca să-l vopesti, dar nu ai voie să faci asta până nu treci de „dosarul cu șină”. Încercăm să ne descurcăm cumva în hățișul acesta birocratic. Uneori ne iese, alteori nu.

„Bucureștiul este destul de asemănător cu Berlinul, nu mai este Micul Paris, ci Micul Berlin”

B365.ro: Cum este comunitatea de grafferi de azi din București, față de cum era atunci când ai început tu, în anul 1999?

Cage: Fluctuează, asta e cuvântul. Sunt mulți copii care apar și dispar la fel de repede cum au apărut. Sunt unii vechi care au rămas relevanți în business și în continuare pictează, sunt alții noi care apar și se mențin. Lucrurile se mișcă mereu în acest domeniu. Comunitatea de grafferi este una globală. Indiferent de cine, ce, unde, cum, când se întâmplă, suntem prieteni atât timp cât avem această legătură a spray-ului. Eu văd Bucureștiul ca pe un oraș foarte cosmopolit, se duce într-o direcție bună, deși are și bubele lui. Din punct de vedere estetic suntem acolo unde se mișcă lucrurile. Bucureștiul este destul de asemănător cu Berlinul, nu mai este Micul Paris, ci Micul Berlin.

“Ne-am mărit suprafețele. De la câțiva metri am ajuns la mii de metri pătrați umpluți cu vopsea”

B365.ro: Cum a fost trecerea voastră de la graffiti pe trenurile de la metrou la muraluri complicate de mari dimensiuni?

Cage: Noi nu ne-am negat niciodată rădăcinile de grafferi, în continuare gândul nostru este acolo și apreciem ceea ce se întâmplă și în zona execuției de graffiti. Pe de altă parte am vrut să aducem ceva nou în comunitate. Ne-am mărit suprafețele. De la câțiva metri am ajuns la mii de metri pătrați umpluți cu vopsea, am adăugat culoare Bucureștiului.

„O persoană din București deținea această vacă din fibră de sticlă și a vrut s-o pună pe un acoperiș, doar că era un acoperiș anost, așa că a decis să-i facem niște iarbă vacii”

B365.ro: Ultima întrebare. Ce-a fost proiectul cu vaca din fibră de sticlă pe acoperiș?

Cage: O persoană din București deținea această vacă din fibră de sticlă și a vrut s-o pună pe un acoperiș, doar că era un acoperiș anost, așa că a decis să-i facem niște iarbă vacii, să aibă ce să mănânce.

B365.ro: Dar de ce să pună vaca pe acoperiș? A fost vreun brand de lactate implicat?

Cage: Nu, deloc. Este o persoană fizică, nu este afiliată cu niciun brand. Pur și simplu omul și-a dorit să facă asta și noi nu i-am tăiat aripile, i-am spus că nu este niciun fel de problemă, o să-i facem vacii iarbă pe acoperiș într-un peisaj industrial.

„Facem asta de mai bine de 20 de ani, iar rezultatele au început să se vadă abia acum”

B365.ro: Trăiți din street art, se poate trăi? Este o meserie?

Cage: În ultimii ani da, am reușit să facem și asta, am reușit să transformăm pasiunea în muncă remunerată. Avem destul de multe proiecte care ne vin din mediul privat, ne implicăm și în organizarea de evenimente cu autoritățile locale și lucram cu diverse primării. A fost un drum lung și cu decizii radicale și sacrificii, facem asta de mai bine de 20 de ani, iar rezultatele au început să se vadă abia acum.