Când în Rusia protestele sunt zdrobite, să vezi “Leviathan”, un film politic rusesc despre Stat – monstrul atotputernic care nu poate fi învins niciodată

Când am văzut protestele din Rusia, cu adolescenți pusi cu mâinile la ceafă și cu tineri pocniti peste gură cu bulanul, am zis că Leviathanul, Balaurul adormit, s-a activat din nou în Rusia țarului corupt și botoxat, Putin. Așa am revăzut unul dintre cele mai puternice filme făcute despre sistemul politic rus actual, “Leviathan”, 2014, în regia lui Andrei Zvyagintsev. O producție care nu respectă agenda patriotică de la Moscova și lovește acolo unde puțini artiști ruși îndrăznesc să lovească: în stat, în administrația locală anchilozată în comunism, și, în Biserică. Să-l vedeți că are de toate: mesaj anti-sistem, durere, vodkă, execuții în stil mafiot, sinucidere, adulter, iubire, iertare și iarăși kile și kile de vodka pe care protagoniștii le toarnă pe gât în neștire.

“Leviathan” a fost premiat la Cannes pentru cel mai bun scenariu, a mai luat și Globul de Aur pentru cel mai bun vorbit într-o altă limbă decît engleza și a fost propunerea Federației Ruse la premiile Oscar, în anul 2015. Numele producției vine de la “Leviathan”, cel care aduce nenorocirea pescarilor, un monstru biblic marin care apare în Tanakh sau Vechiul Testament, o dihanie care nu poate fi prinsă cu undița: “Ridică-ți numai mâna asupra lui și vei da de o lupta atât de groaznică, încât nu o vei mai începe niciodată”, (Vechiul Testament).

“Te strivesc ca pe un păduche”, spune Vadim, primarul local, întruchiparea Leviathanului cu trup de Mangalita

“Leviathan” este o parabolă pentru subiectul filmului. Kolea (Alexei Sebriakov), un rus oarecare, mecanic auto, care trăiește undeva în Peninsula Kola, pe malul marii Barents, încearcă să-și păstreze casa de pe țărm, o casă pe care primarul localității, despotul local căruia i se subordonează milițienii, judecătorii și procurorii, o vrea pentru sine. Lupta care se dă este inegală din start, monstrul care reprezintă Statul este mai puternic decât orice cetățean care nu vrea altceva decât să-și apere proprietatea. Altfel spus, mori cu dreptatea în mână, în Rusia nu ai drepturi, nu există dreptate, legea nu lucrează pentru tine, ți se ia totul dacă așa vrea un activist de partid. “Te strivesc ca pe un păduche”, spune Vadim, primarul local, întruchiparea Leviathanului cu trup de Mangalita, fără exagerare. Știți genul acela de politician al anilor 90, îl avem și noi: gras, fără gât, în costum de activist, corupt, mai mare peste tot ce mișcă în județ.

“Primarul trebuie apucat de Faberge-uri și lovit cu barosul, altfel nu-l poți învinge”

Vezi portretul lui Putin agățat pe pereții oricărei instituții, vezi statuia lui Lenin la loc de cinste în orășel, simți apăsarea Puterii. Totul filmat în lumină arctică, la apus și la răsărit, printre schelete de balene și bărci putrezite, blocate la țărm. “ Primarul trebuie apucat de Faberge-uri și lovit cu barosul, altfel nu-l poți învinge, are mâinile pătate cu sânge”, spune Kolea, cu capul fierbinte, în timp ce Vadim îi răspunde: “Ești o insectă care se va îneca în rahat, o otreapă, un dobitoc, tu nu ai niciun drept aici, eu sunt proprietarul”. Câștigă Leviathanul, filmul nu are happy-end, nici măcar un pic de speranță, Kolea este zdrobit, aruncat în închisoare, soția lui se sinucide, peste casa lui trece buldozerul. Cât despre Biserică, și ea îi este potrivnică, Vadim este prieten cu arhiepiscopul, bea vodcă cu Sfinția Sa, și se simte îndreptățit să facă rău cât timp Popa îl aprobă și îl asigură că “orice putere vine de la Dumnezeu, inclusiv a ta”.

Regizorul a fost înfierat la Moscova că “a spurcat cultura rusă” și i s-a cerut să scoată înjurăturile din film

Produs de Fondul Cinematografic al Culturii din Federația Rusă, filmul s-a lăsat cu scandal la Moscova. Regizorul Andrei Zvyagnitsev a fost aspru criticat și i s-a cerut să facă modificări în numele legislației ruse care interzice înjurăturile în filme, iar proiecțiile publice în regiunea unde a fost turnat filmul au fost interzise. Ministrul Culturii, Vladimir Medinski, un istoric conservator, l-a atacat personal pe tânărul regizor pentru că “a spurcat cultura națională”, pentru că s-a vândut Occidentului și i-a prezentat pe ruși, asa cum ei nu sunt, niște bețivi distruși care beau până crapă și înjură mult. “Îi plac doar faima, covoarele roșii și statuetele, nu îi plac rușii, se vede că nu îi plac”, a declarat Medinsky.

„Am sentimentul inutilității absolte”

În replică, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru The Guardian, luat sub zidurile Kremlinului, Andrei Zvyagintsev spune: „Este că și cum ai fi într-un câmp minat, acesta este sentimentul cu care trăiești aici. Este foarte greu să construiești orice fel de perspective – în viață, în profesie, în carieră – dacă nu ești conectat la valorile sistemului. Este o construcție stupidă a societății și, din păcate, blestemul etern al teritoriului nostru. Ideile statului de drept, ale drepturilor egale sunt greu de discutat aici. Există discuții în societate, dar nu are rost. Am sentimentul inutilității absolute de a mă preface că am dreptul să spun un cuvânt în orice situație. Am împlinit 50 de ani și nu am votat niciodată în viața mea. Pentru că sunt absolut sigur că în sistemul nostru este un pas complet inutil. ”

 “Leviathan” o să va facă o idee mai clară despre cum este să fii un rus simplu care contestă Statul atotputernic, Balaurul cu o mie de capete. Peste 4400 de arestări în ultimele zile, dintre care 60 de jurnaliști, utilizarea disproporționată a forței într-o țară în care oamenii nu pot să-și exercite dreptul de a protesta fără teama de represiune. “Leviathan”, un film politic regizat și jucat cu o forță neclintită. Mai este și foarte pictural și exprimă acea fatalitate slavă a mujicului care nu se poate pune cu Țarul cel groaznic, fara să plătească scump.