Cu mașina prin vechiul București, când se circula cu 15 km la oră, “adică iuțeala unui cal”. Ce prevedea drasticul “Regulament pentru circulațiunea autovehiculelor”

La început de secol XX în București, îi numărai pe degete pe cei care aveau automobil și se încumetau să-l conducă.

Reprezentanți ai elitelor bucureștene – prinți, boieri, industriași – erau pionierii progresului care copiau tot ce văzuseră formidabil în Europa, așa cum facem și azi când alergăm după ultimul model de mașini străine, cu orice preț.

La 11 octombrie 1913, în București și în toată țara, intra în vigoare “Regulamentul pentru circulațiunea autovehiculelor”, legea prin care automobiliștii nu aveau voie să deranjeze trăsurile sau să sperie caii sau trecătorii

Publicat în Monitorul Oficial, documentul stabilea, între altele, viteza maximă cu care se putea circula pe drumurile publice și vârsta minimă la care tinerii aveau dreptul de a obține permisul de conducere.

Barbu Bellu, “cel cu automobelu”, primul automobilist al Bucureștiului pe vremea când nici regulamente nu erau, doar trăsuri și căruțe

Automobilul apare în București în anul 1889, adus de baronul Barbu Bellu din Franța, un Peugeot de 4 CP, apoi dr. Tomescu cumpără dintr-o expoziție londoneză tot un astfel de vehicul, potrivit “Enciclopediei Educației Fizice și Sportului din România” (vol. I, București 2002).

Primul autovehicul înmatriculat în București a fost adus în România de inginerul și călătorul care a făcut înconjurul lumii, George Bazil Assan, fiul industriașului ce a construit, în 1853, prima moară acționată de un motor cu aburi.

Mașina lui Bazil Assan, cu o caroserie de tip faeton cu două locuri, se află expusă la Muzeul Național de Istorie a României și este un exemplar extrem de rar astăzi, poate unic în lume.

Vehiculul lipsește chiar și din cea mai mare colecție de automobile belgiene, deținută de Muzeul Auto World din Bruxelles.

Mai jos e povestea casei George Assan, la rândul său pasionat automobilist: 

• O casă ca-n povești, reședința lui George G. Assan, industriașul care a dat pâine Bucureștiului. Monumentul, azi “Casa Oamenilor de Știință”, găzduiește botezuri și nunți

Automobilul lui Assan, marca F.N Herstal, fabricat în anul 1900, în Belgia, a fost produs de Fabrique Naționale d’Armes de Guerre și purta numărul 1B.

O istorioară de epoca ne spune că prințul George Valentin Bibescu, pionier al automobilismului, ținea mult ca mașina lui să fie prima înmatriculată în București, doar că vehiculul lui Bazil Assan primise deja Numărul 1. Prefectura Bucureștiului a rezolvat însă problema delicată și a înregistrat automobilul Prințului Bibescu cu Numărul 0.

“Regulamentul pentru circulațiunea autovehiculelor” a fost hotărât prin Decret de Regele Carol I

Documentul se află la Arhivele Naționale și reprezintă un fragment de istorie uitată. În 2012, data de 11 octombrie a fost declarată Ziua permisului de conducere românesc, în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 176/2012.

Carol I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională Rege al României, la toți de față și viitori, sănătate ! Asupra raportului Ministrului nostru, secretar de Stat la Departamentul de Interne, pe baza art. 93 din Constituție, am decretat și decretăm: Regulament pentru Circulațiunea Automobilului.

Automobilul va fi prevăzut cu aparatele următoare: a) Un aparat puternic de direcțiune care să îngăduie efectuarea întorsăturilor cu ușurință și siguranță. b) Două sisteme de frânare, independent unul de altul și destul de eficace. Unul cel puțin din aceste sisteme va avea o acțiune repede, lucrând direct pe roți sau pe angrenajele imediat solidare cu ele. Un mecanism capabil să împiedice chiar pe suișurile repezi, orice mișcare înapoi, dacă unul din sistemele de frânare nu îndeplinește această condițiune.

Viteza maximă cu care se putea circula prin orașe era de 15 km pe oră, “adică iuțeala unui cal în trap”

Iuțeala mersului automobilelor, tricarelor și motocicletelor nu va putea fi reglementată mai mare de 15 km pe oră în aglomerațiuni, orașe și la trecerile prin sate. În câmp liber, iuțeala automobilului poate fi mărită dacă drumurile sunt bune și dacă conducătorul este în pozițiune să corespundă obligațiunilor sale din toate punctele de vedere.

“Luptele de viteză pe șosele publice, ca și întrecerile pe străzile orașului, sunt cu desăvârșire interzise”

În secțiunea “Condițiuni cerute automobilelor pentru a fi admise să circule în comune și pe șosele publice” era clar hotărât:

Organele automobilului vor avea o funcționare sigură și vor fi așezate ca să înlăture, în măsură putinței, orice primejdie de incendiu sau de explozie. Ca să nu se sperie, din pricina zgomotului, animalele călărite sau înhămate, ca să nu constituie nicio cauză de primejdie pentru circulațiune și ca să nu supere în chip serios pe trecători cu fumul sau cu aburul său.

Circulația pe partea dreaptă a străzii era și ea reglementată:

Pentru a încrucișa un alt vehicul sau pentru a opri la o răspântie sau colț de stradă, automobilele vor ține totdeauna pe dreapta. Întrecerile unui alt vehicul se vor face pe partea stângă.

De asemenea, mașinile urmau să fie dotate cu felinare, claxon și plăcute de înmatriculare.

Orice automobil autorizat să circule va purta dinainte și dinapoi o tablă distinctivă, cu un număr de ordine, ce se va libera de prefectura respectivă. Numărul liberat astfel aparține pentru totdeauna numai proprietarului automobilului, iar nu al mașinii și nu poate fi dat altuia în cazul când proprietarul ar declara în scris că renunță la acest număr.

“Toate automobilele vor fi înzestrate în mod obligatoriu cu trompă cu sunet grav iar noaptea vor fi prevăzute cu felinare”

În aglomerațiuni, automobilele își vor semnala apropierea de la distanță numai cu ajutorul acestei trompe. Automobilele vor fi luminate, de la căderea nopții, cu trei felinare, din care două în partea dinainte, iar cel de-al treilea în partea dinapoi, astfel așezat și destul de luminos pentru a îngădui citirea semnelor înscrise pe tablă, la aceeași distanță ca în timpul zilei.

În capitolul al VII-lea este stabilită vârsta de 18 ani, drept vârsta minimă la care o persoană are dreptul de a conduce un automobil.

Aspirantul la carnetul de conducere trebuia să dovedească că are “o bună purtare”

Nimeni nu va putea conduce dacă nu va avea vârsta de cel puțin 18 ani, dacă nu se va bucura de bună purtare și dacă nu va poseda permis de conducere, liberat de una din următoarele autorități: Prefectura Poliției Capitalei, Prefectura Poliției Iași, Prefecturile polițiilor Galați și Craiova.

Pentru obținerea permisului de conducere trebuia susținut un examen în fața unei comisii formate din prefectul poliției sau înlocuitorul sau, un inginer funcționar, de preferință mecanic, și un membru al clubului automobilistic român.

Cursa de la Șosea din anul 1908, de dinainte de Regulamentul Circulațiunii din 1913, mare eveniment pentru bucureșteni

Fotografiile primei curse de automobile din București au fost subiectul unei cercetări multidisciplinare, realizată de dr. Emil Boboescu, dr. Cristina Arian și dr. Nicolae Macovei. Rezultatele au fost prezentate în articolul “Cutiile Lumiere din București – serie fotografică și o cursă automobilistică de la începutul secolului al XX-lea”, publicat în Studii și Articole de Istorie LXXXVII.

Pentru prima dată, vedem cum arătau automobilele, bucureștenii și vestita Șosea în anul 1908, secvențe vii ale timpurilor duse.

Întreaga poveste, cu imagini rare, unice, aici: Fotografii uimitoare din București, ascunse în cutii neatinse de nimeni peste 100 de ani. Cum arătau bucureștenii, automobilele și vestita Șosea în anul 1908

În prezent, automobilele de epocă din București și din țară sunt îngrijite de pasionați colecționari, restauratori de vehicule istorice, membri ai Clubului Retromobil România

Vedem și mai avem aceste minunate mașini de epocă în frumoase evenimente, grație celor care fac eforturi dedicate să restaureze și să întrețină vehicule valoroase care fac parte din patrimoniul tehnic și cultural al României.