CONTRIBUTORS

Criţ şi de la capăt

Pe Adrian Criţ, fostul director RATB, l-am cunoscut pe când eram la Realitatea FM. La vreo două săptămâni de la înlăturarea lui Gheorghe Aron, el îşi făcea apariţia în spaţiul public, pentru prima dată la radio, în calitate de invitat în matinalul lui Cătălin Striblea. L-am pescuit de jos din parcarea Realitatea TV. Venise cu maşina personală, cu toată că până şi ultimul trepăduş conţopist „invitabil” la tv sau radio avea şofer la scară pus la dispoziţie de instituţie. Pe drumul spre studio protocolul impunea o discuţie seacă cu invitatul: cum e traficul?, a fost aglomerat?, plouă?, ninge? etc. Eu mi-am permis să-l întreb ce planuri are pentru RATB. Mi-a răspuns foarte serios, cu o urmă de crispare pe faţă, că vrea să introducă transportul de noapte în Bucureşti. Am zâmbit, imaginându-mi viitoarele „performaţele” ale sale din fotoliul de director al companiei. Alt politruc, mi-am zis. Era la scurt timp după ce Aron şi clica lui anunţaseră cu surle că transportul de noapte nu este rentabil, în condiţiile în care (aveam să aflăm ulterior) doar pentru a duce şoferii RATB la o autobază, se cheltuiau 40.000 de euro pe lună. După aproape un an, Crit a reuşit să pună o parte din banii ăştia şi-n slujba bucureştenilor. L-a costat însă o grevă de-o zi. De fapt, impropriu spus grevă. Mai degrabă a fost un spirit de haită al unor angajaţi ai statului cărora li s-a dat prea mult nas de-al lungul timpului. E un mister cum i-a potolit pe şoferi şi i-a convins să vină la serviciu în aceleaşi autobuze cu bucureştenii de rând. Acesta este probabil principalul merit al lui Criţ, recunoscut chiat de succesorul său.

Au mai fost ici-colo realizări care au fost trecute repede cu vederea de opinia publică: cum au fost casate rablele din parcul RATB şi înlocuite cu Mercedesuri cu motoare fiabile, cum au fost introduse trasee ecumenice şi turistice cu autobuze supraetajate sau cum au fost extinse liniile către cartierele nou-ridicate. Aici ar mai fi de adăugat şi că cei din Mogoşoaia şi Bragadiru se bucură de vreo lună de oareşce confort. Criţ a pus gând rău şi „pierderilor” de motorină din autobaze şi chiar a găsit vreo doi vinovaţi. Au mai fost câteva realizări însă sunt prea mici pentru a fi aduse în prim-plan: asta, asta şi cu asta. Toate acestea s-au întâmplat într-un an şi jumătate de directorat, în contextul în care alţi directori ai Regiei, cu toate c-au avut la dispoziţie un mandat întreg, n-au lăsat aproape nimic în urmă.

De ieri însă Criţ a fost mazilit politic, chipurile pentru management defectuos, şi sunt şanse mari ca unele proiecte aflate în desfăşurare să fie date uitării: Poliţia Transportului Public şi Sistemul de monitorizare şi control trafic în timp real pentru autobuze. E drept, are şi el câteva „bube” însă până când se va proba ceva, merita totuşi o fărâmă de apreciere. Ca bucureştean, eu îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru transportul public de suprafaţă şi aştept cu plăcere înjurăturile de rigoare, aferente acestui material, din partea celor care uită că suntem trei milioane într-un oraş „făcut” pentru un milion jumate în care întotdeauna autobuzele vor fi pline ochi la orele de vârf.


Recomandarile noastre


Parteneri

Poti citi si:
Close
Back to top button