„Cred că s-a stricat la burtă, de-aia a fugit așa!” Palpitantă situație într-o stație STB, cu doi bătrânei și-un domn cumsecade

08 aug. 2024
1651 afișări
"Cred că s-a stricat la burtăFoto: Diana Popescu, de-aia a fugit așa!” Palpitantă situație într-o stație STB cu doi bătrânei și-un domn cumsecade |

De grădiniță sau de vârsta a treia, utilizatorii vehiculelor STB sunt „la datorie”, chiar și acum, pe timpul vacanței. Orașul e mai liber și parcă gradul de nervozitate a scăzut direct proporțional cu numărul mașinilor din trafic.

🚌 „Hai, că acum m-am urcat în autobuz și vin spre casă”. 

Femeia micuță, cu aer de adolescentă, încearcă să țină liniștit un năpârstoc de vreo 3 ani. Cu o mână îl ține cât poate, pe scaunul de lângă ea, în cealaltă are telefonul la care oferă detalii despre restul zilei.

„Am fost să-i iau hăinuțe la magazinul la care mi-ai zis tu sa merg. Dar ăia au doar haine de casă, eu vreau să-i iau un trening de zi.Am pus o grămadă de haine în saci, să le dau mai departe, că deja i-au rămas mici. Pe unele nici n-a apucat să le poarte, cu tot cu etichete le dau! Le-am păstrat doar pe alea de la botez. Alea de la botez le-am pus bine, înfoliate, că vreau să le fac tablou”.

De la fashion, călătoarea trece la lucrurile esențiale în viață: „Era o chestie gen tarabă și aveau ăia hamsii. Și mă vede ăsta cum mă uit și mă-ntreabă: „Vrei să-ți iei?”. „Tu ce crezi?” „Lasă, nu-ți mai lua, că după aia îmi iau și eu!”.

Copilul n-are stare. În timp ce mama vorbește la telefon, își face de lucru cu poșeta ei. Femeia intervine la timp: cel mic n-apucă să arunce pe podea cele câteva obiecte găsite înăuntru.

– Ce faaaci?! Stai odată potolit, că nu-ți mai iau nimic de banii ăia!

Probabil că partenerii de drum se întreabă, sincron, ce înseamnă „banii ăia”. Misterul se lămurește imediat, tot telefonic:

„Să vezi ce chestie: a primit 10 lei în stație, i-a dat o femeie, așa, că e el drăguț. Să vezi cum îi flutura pe-acolo, mândru de nu se poate! Și acum cere înghețată și „uc”, că sunt banii lui!”.

🚏 Doi bătrânei stau pe bancă, în stația STB de la Depoul Alexandria. În fața lor, în picioare, un bărbat de vreo 50 de ani, în niște budigăi până la genunchi, șlapi și tricou alb cu guleraș. Domnul în vârstă îl întreabă:

– Și? Familia? Toată lumea bine?

– Bine, bine! Nevastă-mea m-a sunat adineauri, că s-a-ntors de la dializă.

– Aoleu!

– A, nu, că e bine, de doi ani face!

– Aha, spune pensionarul, cam încurcat. Dar tu ești bine, da?

– Da, io-s bine, numa’ sărit de pe fix „un pico”. 

Râde, apoi se scuză că e grăbit și anunță că e musai s-ajungă la o toaletă. Se îndepărtează în pas vioi, cu direcție precisă: hipermarketul de lângă stație. Bătrâneii îl privesc clătinând din cap. Zâmbitoare, doamna îi spune soțului:

– Ce om de treabă! Rar mai întâlnești, în ziua de azi.

– Da, e pâinea lu’ Dumnezeu!, confirmă consortul. E cam sărman cu duhul, dar așa politicos și atent! N-a existat o singură dată să ne vedem și să nu mă întrebe ce fac, ce faci tu și ce face fata… Ar fi întrebat și-acum de fată, dar cred că s-a stricat la burtă și de-aia n-a mai apucat!

Mai multe Cronici STB, mai jos:

Cookies