O dimineața de toamnă dubioasă în București, o puștoaică de vreo 19 ani iese în fugă de la metrou de la Victoriei, pe la ieșirea de pe Lascăr Catargiu (cea de peste drum de Orange și aproape de Bungiorno), și aleargă spre stația STB (aia în care oprește și 381).
Are o rochie galbenă scurtă – perfect scurtă, adică nici prea, prea, nici foarte foarte – dresuri mate negre, bocanci negri cu șireturi galbene ton pe ton asortate cu rochia, o jachetă neagră și poartă la gât, înfășurată neglijent, o eșarfă roșie. E o apariție atât de fresh încât n-ai cum să n-o remarci. Iar, în cazul puțin probabil în care ai ratat-o, o auzi brusc, fiindcă în goana ei se împiedică, iar din mână zboară pe trotuar, care-ncotro, o carte, un sandviș și – dezastru! – telefonul mobil.
Dar, culmea, ea oprește brusc, se așază pe vine și o bușește râsul. dacă ești suficient de aproape, auzi cum începe o conversație cu ea: „Ce naiba m-a apucat în dimineața asta?” Câteva secunde mai târziu, tipul care venea cu bicicleta de pe Grigore Alexandrescu, martor la toată tărășenia, «parchează» pe trotuar și se duce spre ea. În drum, adună telefon (pare că a supraviețuit!) , sendviș și carte. I le dă, încep să sporovăiască.
Intre timp, tu te poți abține: chiar dacă pare nițel nepoliticos, mai tragi cu coada ochiului, că vrei să afli două chestii, fiindcă simți că deja plutește ceva în aer. iar cele două chestii sunt:
Răspunsurile sunt „DA!” (Zici în gând „yessss!”, că prea-s simpatici amândoi😍) El stă cu ea până vine autobuzul, ea urcă în 381, el se uită cum pleacă din stație, ea se lipește de fereastră și, cu un zâmbet cât Piața Victoriei, îi face cu mâna. Apoi, duce mâna la ureche, în chip de telefon. Ceva promițător tocmai s-a întâmplat!
În fiecare zi, sunt mii de de astfel de întâmplări prin stații STB, prin troleibuze, tramvaie, autobuze, pe la metrou, prin Uber și Bolt și taxi… Le suntem martori sau actori. Uneori ne binedispun, alteori ne enervează, câteodată ne ajută, pe nepusă masă, să fim brusc prezenți în prezent.
De câțiva ani, în Cronicile STB adunăm poveștile orașului, așa cum se întâmplă ele în aparenta banalitate din fiecare zi. cronicărească e Diana, „spioanca STB”, iar istorisirile ei din fiecare joi s-au transformat într-o carte.
O colecție de instantanee urbane, scrisă cu vervă și umor, o serie de portrete bucureștene, în care te vei regăsi cu siguranță.
Maria Tănăsescu și Alexandra Rusu (Doamnele ZYX Books), sunt cele care au văzut cum toate istorisirile au ADN de carte.
Este exact cum zice acum Alexandra:
«Nu știi când te întâlnești cu viața.” N-am zis-o niciodată așa, până n-am citit-o în cartea Dianei, dar am fost mereu de această părere. Mai ales pe acolo unde nu te aștepți, n-ai chef, ai vrea doar să ajungi dintr-un loc în altul. Ce face Diana Popescu, literar și uman, e un meșteșug pe care îl invidiez Mă bucur că fata asta creață și șmecheră e cea mai nouă autoare ZYX Books.
Lansarea e diseară, la ora 18:30, la Cprturești carusel, iar cartea e AICI.
Enjoy!😍