Cotroceni, cartierul cu străzi care poartă nume de doctori, rămâne unul dintre cele mai selecte din București. Dacă acum 400 de ani era un codru adânc în care se ascundeau cei prigoniți de domnie, astăzi este cel mai de seamă spațiu de reprezentare al țării, locul în care sunt primiți șefii de stat din lume. Cotroceniul a fost, pe rând, sălbăticie mocirloasă, mănăstire, reședință voievodală, cartier regal, fieful nomenclaturii comuniste și rămâne unul dintre cele mai scumpe și mai liniștite locuri din București. Istoria spectaculoasă a Cotroceniului și secretele sale, mai jos. “Cartierele Bucureștiului” este un proiect B365.ro prin care ne propunem să revalorizăm istoria feliilor urbane în care trăim și să ne descoperim identitatea de cartier.
Cotroceniul este una dintre cele mai vechi așezări din Bucureșți, primele sale atestări documentare datează de pe vremea lui Mihai Viteazul. Codrul Cotrocenilor și moșia au fost înscrise pentru prima dată într-un hrisov domnesc în data de 27 noiembrie 1614.
Numele cartierului vine de la verbul a cotroci, adică a scotoci, dar și a te adăposti, a-ți pierde urma, un verb pe care, nu știu de ce, astăzi nu-l mai folosim deloc. Am putea să spunem, în loc de de-a v-ați ascunselea, de-a v-ați cotrocitul. În acest codru al proscrișilor, al celor care fugeau de lege, s-a adăpostit logofătul Șerban Cantacuzino timp de trei zile, cu vânătorii de capete și potera domnitorului Gheorghe Duca Vodă după el.
Bănuit că a uneltit mișelește împotriva lui Duca Vodă, că “i-a spurcat patul”, spune Dimitrie Cantemir, Șerban Cantacuzino a fugit la Stambul unde a cumpărat domnia Țării Românești. Întors pe cai mari, între anii 1680-1682, într-o poiană din Codrul Cotroceniului, care i-a salvat viața, domnitorul Șerban Cantacuzino a ridicat o mănăstire, celebra Mănăstire Cotroceni demolată de Ceaușescu după cutremurul din anul 1977. În hrisovul lăcașului, dat de Șerban Cantacuzino în anul 1681, stă scris: “Chiar în acest loc am fost mântuiți din mâinile sângeroșilor vrăjmași”. La Arhivele Statului din București există Condica Mănăstirii Cotroceni redactată de Dionisie Eclesiarhul (1759-1820) în care au fost consemnate toate daniile și privilegiile cu care a fost înzestrată mănăstirea. Pe lângă sfântul lacaș, Șerban Cantacuzino și-a ridicat case domnești și un palat, reședință domnească.
Codrii Cotroceniului cu bălțile lui puturoase și vipere valahe au rezistat până în sec al XIX-lea. După anul 1850, Palatul Cotroceni devine reședința de vară a domnilor pământeni, a fost locuit de Alexandru Ioan Cuza și de Carol I. În anul 1883 vechea reședință domnească este dărâmată și pe locui ei, Carol I ridică actualul Palat, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. După naționalizare, Cotroceniul devine Palatul Pionierilor. Cartierul a fost bombardat în anul 1944, dar a scăpat nevătămat. De asemenea, Cotroceniul rămâne unul dintre puținele cartiere care nu a fost atins de nebunia demolărilor lui Ceaușescu și nici nu are blocuri. După 1990, într-o aripă a Palatului a fost înființat Muzeul Național Cotroceni iar în anul 2004 biserica Mănăstirii a fost parțial refăcută.
Reperele Cotrocenilor sunt : Palatul Cotroceni, Grădina Botanică, Opera Națională, Biserica Sfântul Elefterie Vechi, Parcul Romniceanu cu scările sale vestite, Universitatea de Medicină, Arenele BNR.
În perioada regalității, în Cotroceni locuiau ofițeri de rang înalt, apropiați ai Casei Regale, miniștri, dar și medici medici, profesori, artiști, avocați. Însă cartierul nu era doar pentru elitele bogate, comuniștii au făcut această diferențiere după ce s-au mutat ilegal în casele naționalizate ale detestatei “burghezo-mosierimi”. În Cotroceni a locuit temuta Ana Pauker între anii 1947-1952. Se spune că se plimba cu Pobeda prin cartier, victorioasă, iar la capătul străzilor stăteau milițienii. În imobilul în care a stat Ana Pauker, fostă comenduire sovietică pentru scurt timp, au locuit peste ani și ani domnul Firea cu doamna lui, Gabriela Vrânceanu Firea.
Străzile poartă numele unor doctori care au revoluționat sistemul medical românesc: Herescu, Turnescu, Lister, Petrini, Bagdasar, Marinescu, Iatropol, etc. În anul 1934 a fost construit Blocul Profesorilor în care a stat Ion Minulescu. Memorialistica spune că se plimbă mereu prin cartier cu pălăria lui imensă. În același bloc a stat Puia Rebreanu, fiica lui Liviu Rebreanu, iar poetul și medicul Vasile Voiculescu lucra la dispensarul de cartier. În Cotroceni au avut reședința sculptorul Oscar Han, Emil Racoviță, Eugen Lovinescu, Zoe Petre, Barbu Cioculescu, etc.
Știați că? Primul tramvai electric din Bucureșți a fost lansat pe linia 14, în data de 9 decembrie 1894, pe traseul Cotroceni-Obor. Traseul avea 6, 5 km la acea vreme și a a fost construit de austriecii de la Siemens et Halske, fiind alimentat cu energie electrică de la Uzina Grozăvești.
Știați că? Pe strada Obedenaru există o casă minunată, proiectată de arhitecta Virginia Andreescu Haret în anul 1928. A aparținut colonelului Cezar Golici, unul dintre ofițerii rezidenți superiori ai cartierului.
Știați că? În Cotroceni există, printre nenumărate case extraordinare, și Vila Prințului Nicolae sau Casa Steinbach. Este situată lângă intrarea principala a Palatului Cotroceni. Arhitect: Alfred Popper. Clădirea în stil neoromânesc a fost cumpărată în anul 1925 de Prințul Nicolae, fratele Regelui Carol al II-lea.
Știați că? Stația PECO din Cotroceni era în anii 80 una dintre cele mai bine alimentate din București, datorită faptul că în cartier locuiau mulți securiști și activiști de partid. Deși se formau cozi imense, benzina nu se termina. PECO înseamnă Produse Etilate cu Cifră Octanică și este prescurtarea folosită de lanțul de benzinării de pe teritoriul României între anii 1954-1990. Brandul PECO a dispărut dupa 1989.
Ești cotrocean? Scrie-ne. Ai o amintire, o poveste, o informație mai puțin știută despre cartierul tău? Cum arată prezentul Cotroceniului tău? Ce îți place și ce nu? Scrie-ne. Orașul suntem noi, tinerii și bătrânii din cartier, băieții și fetele de cartier.