Copilul meu de 12 ani traversează zilnic străzi în Bucureşti şi asta a devenit înspăimântător

18 ian. 2022
911 Afișari
Copilul meu de 12 ani traversează zilnic străzi în Bucureşti şi asta a devenit înspăimântător
Copilul meu de 12 ani traversează zilnic străzi în Bucureşti şi asta a devenit înspăimântător

Dacă fiica mea continua şcoala acolo unde a început-o în clasa pregătitoare, ar fi fost fix în drumul maşinii ucigaşe de poliţie. Sigur, faptul că nu mai învaţă acolo nu îmbunătăţește cu nimic lucrurile, pentru că să circuli şi să trăieşti în Bucureşti a devenit un sport îngrozitor de periculos. 

Mă sperie de multă vreme faptul că traversează zilnic singură destule intersecţii. Am învăţat-o să încerce să traverseze pe cât posibil pe la cele care au şi semafor, am încercat să nu îi transmit anxietăţile mele legate de acest subiect. 

Dar viața în București, ne place sau nu să recunoaștem, e periculoasă. În jumătate din Centrul Vechi ești avertizat că e posibil să îți cadă tencuiala în cap. Se consideră că ești suficient, te au avertizat, nu mai e nevoie de altceva. Nu se gândește nimeni să repare, să refacă, să reconstruiască, să orice. Nu. Au pus un afiș cu „Atenție, cade tencuiala!” și gata. S-au spălat pe mâini, totul e în regulă. Dacă vă uitați la clădiri, unele dintre ele superbe, o să vedeți cum un balcon e închis cu termopan alb, altul cu o ramă metalic un pic ruginită, 3 cu termopan din lemn și așa mai departe. Că doar n-om fi noi fraieri să nu închidem balconul cum ar trebui sau măcar să încercăm să facem ceva la fel, care să nu distrugă fațada unei clădiri cu istorie și poveste. Nu, dacă noi vrem termopan alb, păi să punem termopan alb. Ne plângem că orașul arată rău, dar nimeni nu renovează case, fațade, trotuare, nimic. 

Să fii copil e la fel de greu, pentru că în autobuz te ceartă controlorul dacă n-ai abonament la tine, deși teoretic e evident că ești copil, cel mai probabil și școlar. Te ceartă, te dă jos, eventual te și amendează. Te mai ceartă și pe la magazine, dacă nu ești suficient de cuminte pentru standardele lor. Te mai ceartă, desigur, și la școală, pentru că la noi la școală doar tu, elev, trebuie să îi arăți respect profesorului, reciproc nu prea ne interesează. 

În trafic, știm cu toții. Ești aproape tot timpul în pragul de a face un accident, pentru că nu vezi în intersecții, pentru că nimeni nu respectă regula aia cu să nu parchezi la 50 de metri de colțul intersecției, pe străzi nu prea poți să circuli în ambele sensuri, pentru că nu e loc să circuli în ambele sensuri, trecerile de pietoni sunt în general transformate în parcări.

Pe Calea Dorobanți, prima bandă s-a transformat, în ultimul an și ceva, în parcare, pur și simplu. La fel, în Floreasca, la piață, un loc care blochează toată vizibilitatea spre șosea și care acum vreun an era ocupat ocazional, acum e ocupat permanent. Lucrurile se schimbă, evoluează și se normalizează în sensul rău, așa că ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută e doar un început firesc. Nu se va schimba nimic în bine. Oamenii nu vor fi mai atenți. Va trebui doar să ne păzim și mai bine copiii de viața într-un oraș sălbatic. Pentru că, surpriză. Polițistul ăla care dă cu piciorul în fetița căzută în fața lui e reprezentantul nostru, ca și societate. Noi suntem ăia care parcăm aiurea, care nu respectăm regulile, care conducem după ce am băut. Degeaba ne revoltăm când vedem un accident, ar fi putut fi oricare dintre noi în orice secundă. Pentru că ăștia suntem, atâta putem. 

Dar, stați liniștiți. Ce vom învata de aici – de fapt, ce vor învăța ei de aici, e sa pornească și sirenele, să nu mai uite să o faca atunci când duc doua hârtii la biroul din cartierul învecinat. 

Nota B365.ro: Maria e, pentru vocea rațiunii și a clarității, întotdeauna cu umor. E înspăimântător când Maria zice „înspăimântător”.

Cookies