Containerul din București numit Iepurele Dulce, cu prețuri din 2016 și colțunași care dau clasă restaurantelor scumpe

Iepurele Dulce este cel mai frumos nume de restaurant/bodegă pe care l-am auzit în ultima perioadă. Locanta e acolo de când hău’ și pârău’ și, de fapt, nu e un restaurant, ci mai degrabă o cașcarabetă, o jumătate de container cu 4 mese și o bucătărie care-și face treaba printre halele din Dragonul Roșu.

E acolo de câțiva ani buni și nu pare să aibă nevoie de publicitate. Dovadă stau cele 15 review-uri de pe Google. Doar cincisprezece. Caută-l sub numele Sweet Rabbit București. Prețurile sunt absolut derizorii, blocate în anul 2010, dat fiind amplasamentul și confortul locului, iar preparatele sunt țais.

Colțunașii, cel puțin, sunt ceva de vis. Și când mă gândesc că am dat bani buni în restaurante cu pretenții ca să mănânc colțunași de dat la porci, îmi vine să o iau așa, drept prin păpușoi, și să mă tot duc.

Locul ăsta trebuie mutat din Dragonul Roșu undeva mai acana, mai spre centrul Bucureștiului, la botu’ calului, pentru că n-am chef să călătoresc mereu pentru cei mai buni 10 colțunași cu carne de oaie pe care i-am mâncat anul acesta.

Sunt leneș, am o vârstă, traficul mă stresează teribil, să fim serioși. Și eu, și tu, cu toții merităm Iepurele Dulce la Universitate.

Salutare și bine ai venit la Mănânc pentru tine. Săptămâna asta am și călătorit pentru tine, chiar dacă am avut febră 40 în toiul verii. M-am vindecat însă cu o supă de vită, colțunași divini și un dulcic de la Iepurele Dulce.

Numele meu este Dragoș și, aparent, menirea mea săptămânală e să scriu pe bune despre experiențele culinare bucureștene.

De unde i se trage numele Iepurele Dulce

De la desertul din meniu (vezi mai jos). Care iepure sunt, de fapt, patru iepuri, dulcegi, din făină cu lapte și umplutură de gălbenuș de ou.

Meniu Iepurele Dulce București

Sărăntocul din mine iubește prețurile astea de împinge tava anului 2000. De ce să mint? E super, îmi place.

Interior-Exterior Iepurele Dulce

Nu sunt foarte multe de spus. E cât o garsonieră din Cluj. O jumătate de container cu 4 mese înăuntru, curat, frumos, simplu, unde să mănânci ca omul și să nu te bată soarele-n cap. Mâncarea vine relativ repede. Ești servit direct la masă. Destul de drăguț pentru un loc atât de mititel.

Am mâncat pentru tine la Iepurele Dulce

Trei feluri, ca să încerc puțin din toate. Porțiile sunt cât China (heh), prețurile sunt mici și servirea se face rapid. Din bucătărie se aude și limba română, și cea chineză.

Doi români, mamă și fiu, trag cot la cot cu chinezii, iar ăsta-i mare lucru. Oamenii sunt spirt și e greu să ții pasul cu dânșii. De cum am intrat, am găsit deja două mese ocupate: un chinez și un român, ambii cu câte un bol de supă sub nas.

Niciunul dintre ei nu a ridicat capul din farfurie timp de 5 minute. Semn bun. Ori le e foame, ori le place tare mult gustul… ori ambele. Altminteri, ai soia și sos picant la discreție, să-ți pui cât vrei. Se poate plăti cu cardul sau cash.

Colțunași cu carne de oaie, praz și morcovi | 25 de lei 10 bucăți

Da, trebuie să mergi până la capătul pământului pentru ei, da, trebuie să ai mașină și da, durează o veșnicie până acolo, dar dacă ai totuși puțin liber, îți iei prietenii, vă urcați frumușel în mașină și faceți o excursie gastronomică să vă desfătați cu acești colțunași mirifici, plin de gust, de conținut, de arome, puțin perpeliți pe margini, cu carne suculentă la interior și puțină zeamă tot la interior. Dacă ai pe tine tricoul de duminică, ăla bun, grijă mare când muști ca să nu sară zeama pe tine.

E foarte important. Dar înainte de toate, fă ca mine: toarnă niște soia în farfurie și înmoaie dumplingul acolo. Apoi, bagă-l pe tot în gură! Pe tot! E umami, tată! Sunt apropiați de acei MoMo pe care-i găsești la Machhapuchhre, cu un plus la crocănțime, tocmai pentru că nu sunt doar fierți. Și costă 25 de lei, nu 40, deci cumva totul se balansează.

Gustoși, îndestulători, moi, dar crocanți, echilibrați, savuroși! 10/10 Să dau cu basca de pământ și alta nu. E bine, bădie san!

Supă cu carne de vită | 25 lei

O supă fină de vită, cu tăiței, puțină carne deasupra, ceva varză și cam aia e. Nimic special, neapărat. Lumea zice că aduce a Pho. Nu mi se pare. Supa e un pic fadă, carnea de vită neexpresivă. Există totuși ceva ce reușește instant să înnobileze această zeamă.

Ei bine, magia începe abia când adaugi puțin din sosul picant disponibil pe masă. Totul se transformă într-o supă cu care te bați pe viață și pe moarte, în funcție de cât adaugi. Iuțeala vine la pachet cu o aromă intensă, specifică, perfectă în toată combinația. Mie mi-a mers la suflet, mai ales că-mi revin după o amigdalită cumplită.

Supa asta seamănă cu cea de la Mei Wei din Amzei, despre care am mai vorbit și, la rândul ei, trebuie încercată.

7/10 pentru supa cu carne de vită.

Iepurele dulce | 25 lei

Patru iepuri din făină cu lapte și umplutură de gălbenuș de ou. Deci, iepurii dulci, că-s mai mulți. Ăștia patru sunt făcuți la abur și vin cu un sos mic de vanilie, destul de banal.

Sunt atât de drăguți încât ți-e milă să muști din ei. Am început de la cap, am mușcat și am ajuns la mijloc, unde am dat de umplutura galbenă.

Gustul e banal sau, mai bine zis, aproape inexistent. Combinația de făină cu lapte e doar moale și atât, iar crema de gălbenuș, cu tot cu sosul de vanilie, la fel. Vizual, e de 10. Dar atât. La fel și namingul.

Merită pentru plăcerea de a te trezi cu patru urechiați la masă. Merită o fugă cu copiii, doar să vadă iepurii din farfurie. Nota 6/10.

Total Iepurele Dulce: 75 lei

Mai trec pe aici? Da. Dacă voi ajunge prin Dragonu’ Roșu. Și, dacă n-am treabă prin Dragon, îmi fac.

Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.