Conspirația Trotinetelor este acea realitate a vieții noastre în București care se traduce, indiferent de sezon și episod, printr-un aspect deloc elegant: te împiedici de ele prin oraș unde nici cu gândul nu gândești.
Am văzut, la viața noastră, trotinete trântite pe mijlocul trotuarului, în scări de bloc, pe treceri de pietoni, ba chiar și una cocoțarră într-un copac a existat.
Acum, un bucureștean vorbește iritat, în comunitatea „Ai parcat ca un bou București”, despre persoane care „abandonează trotinetele electrice unde au chef!”
Și să nu ziceți că s-a terminat bateria fix în mijlocul drumului, că nu vă cred. Sau bateria o fi conectată la bunul simț?
Își însoțește năduful și cu grăitoarea fotografie de mai sus.
O prietenă, bucureșteancă și ea, ne-a povestit pățania ei cu o trotinetă azvârlită pe burtă pe locul de parcare din spatele locului de parcare unde își lăsase ea mașina. Pe Brezoianu, fix în față la Palatul Universul.
Trotineta zăcea într-un fel care, efectiv, o împiedica să iasă. A încercat vreme de vreo 37 de manevre, a vrut și-un domn s-o ajute prin ghidaj, și-a dat seama că e dificil spre imposibil, se grăbea și a plecat.
Prietena a stat lângă mașină un pic pe gânduri, iar în final a decis să mute obstacolul. Unu la mână, zice ea, habar n-aveți cât e de grea. E o dihanie înțepenită. Doi la mână, să te ferească sfântul s-o mulți „fără fisă”. Brusc, începe să urle din toți rărunchii. „Am crezut că ori se sparg geamurile de la Palat, ori fac infarct”, zice ea.
Dar nu s-a lăsat, a dovedit-o, a mutat-o puțin mai încolo și a putut ieși cu mașina din parcare. În urmă, trotineta urla.