Conspirația care a dus la transformarea lui SEX în GEN

În urmă cu câțiva ani, deși sunt gay, am reușit să mă fofilez să fiu nașul unui copil care, slavă Domnului, s-a născut într-o familie tradițională formată dintr-o femeie și un bărbat. Între noi fie vorba, mi-e rușine să mărturisesc asta, dar nu m-aș fi băgat naș la un copil născut într-o familie formată din doi bărbați, ca să nu mă arate lumea cu degetul. În lumea mea degetul se folosește la altceva. Am auzit zvonuri că practici asemănătoare sunt și în unele familii tradiționale, dar nu voi intra în detalii de pe tărâmuri necunoscute din care e lipsită evlavia. Ce cuvânt frumos e evlavia asta. Dacă voi mai fi naș vreodată, ăsta o să fie numele pe care îl voi impune din partea nașilor. Evlavia Găurenci, de exemplu, sună parcă altfel, impunător.

Acum câteva zile am fost la ziua de naștere a copilului pe care l-am botezat. Sper să nu i se anuleze botezul acum că am rupt tăcerea. La petrecere au participat, printre alții, o prietenă de-ale mele și fiul ei de șase ani pe care l-am văzut prima oară tuns mai scurt. Am aflat că el și-a exprimat dorința de a se tunde după ce mai multe persoane adulte îl întrebaseră în repetate rânduri: “Vai, dar tu ești fetiță?”. Coborându-se la mintea adulților care adresau această întrebare în ciuda dovezilor evidente, copilul a cerut să fie tuns mai scurt, pentru că e băiețel și nu își dorea să se creadă despre el că e fetiță. E un semnal de alarmă foarte puternic și sper ca persoanele autorizate să se sesizeze cu privire la deficiențele de văz ale poporului român. E o nevoie uriașă de o campanie națională prin care românii să fie testați cu privire la vedere, spre a nu se mai ajunge la astfel de confuzii.

Știm cu toții expresia “nu mai știu nici cum mă cheamă”

Cum ar spune Raluca Bădulescu, modele acestea moderne, lasă de multe ori loc la interpretare. Am citit zilele astea o postare a domnului Radu Umbreș, lector SNSPA, care întreba de ce e necesar să apară acest detaliu pe cartea de identitate. De asta, pentru că încontinuu vin tot de designeri vestimentari și hair stiliști care te coafează de nici tu nu mai știi ce ești, iar atunci, regăsindu-te într-un moment de rătăcire cu privire la natura ta fizică, scoți buletinul, te uiți în el și vezi dacă ești femeie sau bărbat. Știm cu toții expresia “nu mai știu nici cum mă cheamă”. Păi, dacă numele suntem capabili să îl uităm, vă dați seama că șansele să uiți dacă ți se umezește sau ți se scoală sunt similare.

În fine, nu vreau să credeți că v-am mințit cu titlul. Conspirația există și, ca toate celelalte conspirații, ea a pornit din mintea cuiva. Știm cu toții amplele discuții legate de oportunitatea orelor de religie și inoportunitatea orelor de educație sexuală în școli. Eu cumva înțeleg și asta. Cruce m-a învățat să-mi fac bunica. Laba am învățat să mi-o fac singur. E evident și că evoluția noastră socială și religioasă l-a transformat pe Dumnezeu într-un concept mult mai greu de înghițit decât… cam tot ce se înghite, dar nu asta e discuția. Revin la conspirație.

Educația sexuală, spre deosebire de ora de religie, nu ar fi făcut decât să atragă atenția elevilor asupra sexului

Cineva, nu se știe cine, evident există bănuieli, urmărește să ne șteargă sexul din zona de interes, astfel încât să nu ne mai înmuțim în halul acesta. Educația sexuală, spre deosebire de ora de religie, nu ar fi făcut decât să atragă atenția elevilor asupra sexului, stârnindu-le acestora curiozitatea și determinându-i să exploreze acest aspect. La început cu degetul, cum am mai spus și, mai apoi, cu te miri ce. E firesc argumentul de început al conspirației. 

Așadar, introducerea orei de religie și eliminatrea celei de educație sexuală au ca scop reducerea populației globului. Cineva-ul acesta vizionar despre care vorbeam a realizat că, de-a lungul anilor, ora de religie va distrage complet atenția elevilor de la sex, aceaștia urmând chiar să uite complet care e faza cu sexul, ajungându-se chiar la uitarea cuvântului sex. Și dup-aia jbam!, copilul împlinea paisprezece ani se ducea și-și lua buletinul și vedea scris SEX în el. Apăreau întrebări, curiozități, îndoieli. Mai ales că exista pericolul ca vreo carte de identitate să ajungă pe mâna vreunui copil sub paisprezece ani. Vă dați seama atunci. Cred că e evident acum pentru toată lumea de ce e mai util, mai ușor și mai prudent să se folosească GEN în loc de SEX. Pentru binele planetei. Asta în cazul în care nu se va descoperi altă manieră să se prevină înmulțirea asta necontrolată.

Nu m-am decis încă dacă sunt pro sau contra și decizia mea e să rămân așa. Dar vreau, însă, să atrag atenția asupra unui alt aspect la fel de periculos, primul meu abuz sexual:

Mi-aduc și acum aminte cu drag. Pe buza de sus aveam deja vreo cincizeci de firicele de mustața, coșuri îmi mijeau pe piele ca mușuroaiele de cârtițe, atât de multe și atât de apropiate, că numai la protestele din Piața Victoriei am mai văzut așa ceva. Toate coșurile se strânseseră pe fața mea să protesteze împotriva respectului meu de sine. Îmi doream și eu un ten fin și măsliniu ca al lui Cristi Anghel, colegul meu de clasă. Nu palid și încoșat ca al meu. Auzisem că trebuie să faci sex ca să îți treacă, că e nevoie de nu știu ce schimb de fluide, dar ce știam eu să… În fine. Am băgat degetele în gura unei fete ca să îi iau niște salivă și să o bag la mine în gură, dar nu mi-au trecut nici așa. Se apropia ziua mea și îmi doream să nu mi se vadă toate coșurile alea în poza de buletin, mai ales că urma să îl țin zece ani. M-am rugat nespus să îmi treacă, dar nu mi-au trecut. Am plâns în genunchi. Bine, mi-au mai dat mie lacrimile în genunchi și ulterior, ca adult, dar nu e cazul să povestesc aici. 

Dumnezeu ne iubește, gen

Am convins-o pe mama să îmi comande o cremă căreia îi făceau reclamă în ziarul Adevărul. Promitea că acneea va dispărea mai repede decât dispăruse comunismul în decembrie 1989. Îmi trimiteam speranța la poartă în fiecare zi să aștepte coletul. Până la urmă a venit. Crema era verde. Mă culcam seara cu ea pe față și mă trezeam din somn expre să fug până la baie să văd dacă mi-au trecut coșurile. Cu o zi înainte de a merge să-mi fac poza arătam la fel. Măcar încercasem. Coșurile s-au văzut și în poza de buletin. Când mi-am luat actul de identitate am avut emoții. L-am deschis, m-am uitat în el, iar doamna mi-a explicat CNP-ul. Prima literă era S. “Ce înseamnă, doamna Nicoleta?”, am întrebat eu. “Sexul, Adiță! La tine e 1, masculin”, a răspuns dumneaei. “Hiiiii! Te pomeni că trebuie să fac sex cu bărbați ca să îmi treacă coșurile! Degeaba i-am băgat degetele în gură Georgianei”. Așa am devenit eu gay, abuzat de buletin. Dacă în actul de identitate scrie sex masculin cum să mă duc io la femei? Gen, cum să mă opun identității?

Cam asta ar fi. În rest, după cum știți și v-am mai rugat, fiți buni unii cu alții și când e vorba de religie și când e vorba de sex, că, oricum, Dumnezeu ne iubește, gen. Vă îmbrățișez. Doamne ajută! Addy.