Concursul “Miss România” din 1929-1933. Cu un ochi la puritate, cu altul la natalitate

20 mart. 2023
401 afișări
Concursul “Miss România” din 1929-1933. Cu un ochi la puritate, cu altul la natalitate
Concursul “Miss România” din 1929-1933. Cu un ochi la puritate, cu altul la natalitate. Sursa foto: unplash.com.

Concursurile “Miss România” dintre 1928-1936 se revendică din cele americane și europene. Nu erau admise gândurile plăcerii imediate, ci căutarea idealului, a Ilenei Cosânzene, și necesitatea creșterii natalității: să nu uităm frumusețea trupului, aceasta are menirea lui unică, de a procrea. Povestea întreagă a concursurilor de Miss România le-am găsit în cercetarea “Frumusetea in slujba natiunii. Primele concursuri Miss Romania (1929-1933)” de Vlad Mihailă.

miss, românia, interbelic
Fotografie de epocă, „Universul.”

Corpul feminin din “Miss România” era văzut ca fiind frumusețea perfectă, fizică și morală

Această promovare alungă aparent orice gând murdar. E ca o platoșă, o armură. Și-n același timp trimitea la proporțiile fizice adorate de către mitologia vechilor greci. Dar și vechii greci, puteau opri ochiul, dar nu puteau obliga mintea să vadă că disputa privind perfecțiunea frumuseții este înșelătoare, este atât de relativă, încât poate stârni război. Așa s-a întâmplat, nu, la nunta unuia Thetis. Acolo, muritorul Paris a fost ales de zei să hotărască care dintre cele trei zeițe: Atena, Hera, sau Afrodita, merită mărul. El o alege tocmai pe Afrodita, care-i promite iubirea celei mai frumoase dintre muritoare: Elena, soția lui Menelaos. Normal că o asemenea alegere a dus la război, Războiul Troian.

Dar să ne-ntoarcem la “Miss România”, la perfecțiunea lor pe pământ.
În 1931, Tanți Viișoreanu este dintr-o veche familie de boieri olteni, fiica generalului Viişoreanu, comandantul brigăzii I roşiori Arad:
“Este brună, cu trăsături fine, alese, şi posedă un admirabil corp. În înfăţişare are o drăgălăşenie deosebită, un aer de gingăşie şi de distincţie. Are o educaţie cu totul aleasă. Este în etate de 21 de ani” (Ilustraţiunea Română). Sau Lilian Delescu, Miss România 1932:
“Mă numesc, cum ştiţi şi dvs., Liliana Delescu, sunt studentă la drept şi litere în anul I şi locuiesc în Bucureşti, str. Vasile Lascar 117. Tatăl meu a fost agricultor în Oltenia şi descind dintr-o familie curat românească. Dacă vă interesează şi mai mult, v-aş putea spune că descind după mamă din neamul Buzeştilor şi al Milcovenilor olteni. Este linia care vă poate asigura că sunt de esenţă pur românească, dacă țineți cu tot dinadinsul să-mi cunoaşteţi obârşia. M-am născut în Turnu Severin acum optsprezece ani. Clasele primare le-am făcut acolo. Liceul l-am făcut la Bucureşti, la Institutul Moteanu. Bacalaureatul l-am dat aci şi l-am trecut cu distincţie. Acum urmez dreptul şi literele nu numai pentru a-mi face cultura superioară, dar pentru a îmbrăţişa o carieră. Acum am candidat la concurs şi am avut, după bacalaureat, a doua mare bucurie în viaţă…” (Ilustraţiunea Română).

Fotografie de epocă, „Universul”.

Erau plini de idei anii 1920-30. Dar obsesia era de a căuta locul ideal din urbanul/orașul “pierzaniei”, care-ți lua identitatea, care te asuprea.

Era căutată puritatea și unde era ea găsită dacă nu în basme venite din lumea rurală. Astfel, ziarele vremii văd în Ileana Cosânzeana frumusețea demnă de “Miss România”. Astfel încât avem întruchipările Ilenei din basmele de la sat în orășencele Marioara Ganesco [Janescu], Magda Demetrescu, Zoica Dona / Mariana Mirica, Tanți Viișoreanu, Lilian Delescu, Dina Mihalcea, Tita Cristescu / Hélène Dona, Dorothée Christesco, câștigătoarele de Miss dintre 1928-35. Iat-o pe una din Miss povestind formarea ei de Cosânzeană:
“Câte nu mi-au rămas în minte… De la 4—5 ani eram o bună călăreaţă. Vai de bietele animale! Măgăruşi, câini, viţei, cai, îi fugăream, călare, cât îi ţineau picioarele…Odată am călărit un viţel frumos, ca o litografie de şocolală elveţiană. Seara viţelul căzu grămadă în grajd. Tatăl meu şi îngrijitorul vitelor n-au putut descifra enigmatica boală de care suferea viţelul… Bietul animal, multă vreme nu s-a putut ridica pe picioare. Nici veterinarul — un roşcovan savant—nu putu să explice boala… Până când, într-o zi, i-am mărturisit tatei isprava… M-a dojenit, şi din ziua aceea aveam la dispoziţie un cal cu care rătăceam toată ziua pe meleagurile noastre…”.

Magda Demetrescu la vârsta de 17 ani, prima „Miss România”, 1929.

Corpul feminin era, de asemenea, văzut – apreciat doar de cunoscători

Nu numai că nu era public în sala de festivități, în afara părinților/apropiaților în număr redus, dar există un juriu a cărei moralitatea nu putea fi pusă la îndoială. Era “rușine” pentru o Ileană Cosânzeană, dar în același timp, o răzvrătire a trupului feminin, care nu putea rămâne întemnițat doar pentru ochiul avid al proprietarului, soțul. Iată numele unui juriu:
“Al. Mavrodi, preşedintele Sindicatului ziariştilor (preşedintele juriului), pictorul Eustaţiu Stoenescu, scriitorul Radu D.Rosetti, dr. Brătescu, medic, prim-procurorul Codin Ştefănescu, Smărăndescu, architect, Dumitrescu-Bumbeşti, director de scenă la teatrul Naţional, Marin Georgescu, pictor, T.Burcă, sculptor, dar şi Zoica Dona, Miss România 1930. (Ilustraţiunea Română) Întrebarea era evidentă, cine gira aceste zeități? Cert este că frumusețea era analizată și de către cei care dețineau ochiul specialistului fizic (doctorul), moral (procurorul), dar și cei ce aveau cultivat ochiul artistic (pictorul, sculptorul).

Într-un anume fel, s-a tot încercat ruperea concursului de “Miss” de originea lui și anume ca număr al circului de excentricități al americanului Barnum

Acesta în anii 1850, alături de expunerea oamenilor disfuncționali, ori cu diverse afecțiuni, a trupului altfel, în suferință, chiar, inovează aducând în cutia sa de tablă și de circ cele mai frumoase femei din lume. Lângă “femeia cu barbă”, “omul elefant”, avea separat expunere “cea mai frumoasă femeie din lume”. Viața cu bune și rele, urâtul și frumosul atrăgeau în aceeași măsură ochiul, mintea, poftele și făceau toți banii.

Magda Demetrescu, prima din stânga, anul 1929. „Miss România” la „Miss Universe”.

În finalul acestei scurte introduceri în frumusețe, trebuie vorbit de rolul picioarelor

Cum spuneam, nevoia de a “prinde” cât mai mult public în hora frumuseții funcționa deodată cu alungarea oricăror gânduri murdare, oricăror aprecieri directe la sexualitate. De Waleffe, francezul expert în astfel de concursuri, chemat de Stelian Popescu-Universul pentru organizarea românească, excludea proba “costumului de baie”, în stil american. Orientarea era către obrazul subțire și picioarele concurentelor. Picioarele concurentei, perorează francezul, trădează “foarte fidel” perfecțiunea corpului. De asemenea De Waleffe vorbea de democratizarea “piciorului”, nu contau zorzoanele, rochiile pe care poate și le puneau concurentele cu maimult cheag financiar, conta aprecierea picioarelor. “Rochia cea mai simplă, cu ciorapi bine trași” era destul în anii 1920-30, picioarele văzute pe sub fustă puteau face furori în rândul juraților. Chipul cu părul lui în prelungire și piciorul și calul lui ascultător erau și-n Ileana Cosânzeana esențialul. „Ileana Cosânzeana din cosiță floarea-i cântă, nouă împărați ascultă”, “piciorul îi era iute precum calul ce-o ducea departe de scorpii”. Ea încânta un Făt Frumos cu care se așeza până la bătrânețe la palat și făceau copii, unii erau Făt – Frumoși, alții Ilene Cosânzene. Frumosețea și vitejia primeau recompensă natalitate sănătoasă, frumusețe și vitejie. Un ideal, o nălucă, nu? Dacă ne gândim la viața Titei Cristescu. Povestea Titei și a uciderii ei din gelozie, din bogăție rămâne o enigmă până astăzi.

Tita Cristescu, Miss România 1927, iubită de bogatul Liviu Ciuley și otrăvită de lumea rea și invidioasă

Nota B365.ro: #I❤️InBucharest – alte iubiri din București, mai jos:

Cookies