În traficul de pe DN1, care n-a fost niciodată în ultimii 20 de ani vreo superbitate relaxantă, există, de aproape un an, o mare bornă, care împarte situația rutieră în două epoci distincte: Înainte de Șantierul M6 și După Șantierul M6.
Despre intrarea în București dinspre DN1 – Șoseaua București-Ploiești, un englez aterizat prima dată la Otopeni spune, acum câțiva ani, că i se pare foarte frumoasă. De fapt, chiar are un super potențial.
Dar acum câțiva ani, mașinile erau mai puține și încă nu începuse marea ciuruire pentru metroul spre Aeroport, care nu știm când va fi gata.
Tot în ultimii câțiva ani, a crescut numărul bucureștenilor care au fugit din orașul propriu-zis în zona metropolitană, cu deșarta speranță că viețile lor rutiere se vor simplifica. Ei, bine, nu, căci joburile au rămas tot în oraș, copiii au ajuns la vârsta de dat la școală și școlile la care vrei să-i înscrii sunt, guess what, tot în București.
În acest context năprasnic – șantierul M6, mașinile tot mai multe, intrare în oraș aglomerată prin definiție – un comportament realmente șocant se face simțit pe îngrozitorul DN1.
Pe vremuri, adică Înainte de Șantierul M6, „ora rea” de dimineață era pe undeva după 07:30, cu un vârf de insuportabilitate în jur de ora 08:00. semn că acela era momentul în care Șoseaua București-Ploiești se umple de „navetiști metropolitani” care trebuie să ajungă la birou la 09:00.
În ultimele luni, oameni care s-au mutat pe DN1, din 10 în 10 minute, tot mai devreme.
Un cititor care locuiește în Balotești ne-a scris:
Aproape fără să îmi dau seama, am tot modificat ora de trezire și acum ceasul meu sună cu aproape o oră mai devreme de când cu noile restricții pentru M6, cele din Otopeni, care au lăsat șoseaua la două benzi pe sens. Am zis că, decât să încep ziua cu două ore și jumătate de nebunie pe DN, mai bine o încep cu mai puțin somn, Singura mea problemă e că, de la o zi la alta, văd tot mai mulți care gândesc exact ca mine. 😂
Și o cititoare din Otopeni ne scrie același lucru:
Înainte, la ora 7 era încă cvasi-gol pe DN1. Acum, dacă ies pe ușă la 7 fără 10, am îmbulinat-o. În prima zi în care am văzut acest «fenomen de șantier M6», am crezut că mi se pare. Nu, nu mi se pare. Aglomerația se mută din ce în ce mai devreme. Sunt multe mașini la 6 jumate, e aglomerat de la 7! Oare o să ajungem să dormim în mașină, ca să ne fie suportabil în trafic?😂


Și, ca și cum acest balamuc tot mai cu noaptea în cap nu ar fi de-ajuns, mai e un aspect notabil în traficul de pe DN1, deseori mai rău decât restricțiile: lipsa marcajelor. Adică, pe mare parte din drum, sunt amintirea unor dungi care delimitau benzi. E, așa, la supravieșuire și instinct.
Iar marcajele „de șantier”, cele galbene care reconfigureză trasee, par pe alocuri făcute în batjocură. Ce se întâmplă cu benzile la trecerea de pietoni de după Fântâna Miorița, cum mergi spre Casa Presei, e de premiile Darwin.
Benzile pânî în zebră sunt într-un fel, după aterizezi pe o altă planetă rutieră.
Acolo, toată lumea e cu ochii pe toată lumea, pentru că toată lumea poate fi de vină, în caz de ceva. Plus vizibilitate foartye, foarte proastă.
Vorba unui alt cititor:
Dacă vopsim noi singuri benzile, doar ne amendează sau ne și arestează?
Sursa foto: Dreamstime