Comportament extrem într-o baie de apartament din Obor, după ce a venit apa caldă

De trei zile avem apă caldă în Obor și, de frică să nu se oprească în orice moment, m-am spălat pe cap în fiecare zi. Preventiv. Ca să fiu pregătită pentru a doua zi și să nu arăt ca ăia din „Pierduți în junglă” – sau varianta românească, Survivor.

Aș vrea să fie o glumă, dar nu e.

Când vine apa caldă în Obor, planeta se oprește. Nu contează că trebuie să-ți duci copilul la școală. De fapt, nu contează nici dacă-ți naște nevasta. Chemi un taxi, o pupi pe frunte și te întorci degrabă să te speli. Trebuie să mergi la lucru și fix atunci a venit apa? Nu mai inventezi scuze. Îl suni pe șeful tău și îi spui adevărul: „Am apă”. Și omul va înțelege. Oricine va înțelege, chiar și colegul care trebuie să muncească mai mult pentru că tu lipsești. Și chiar dacă prin absurd nu ar fi așa și o să fii băgat în comisie, o să primești o mustrare sau o să-ți taie din salariu, tot nu contează. Tu ai apă.

E atât de mișto să ai apă caldă, încât deja mă gândesc cu spaimă la ziua în care povestea asta de dragoste se va sfârși. Mă simt exact ca într-o relație toxică. La început, totul e lapte și miere. După o vreme lucrurile încep să se-mpută, apar neînțelegerile și certurile și, într-un final, vă despărțiți. Întâi simți furie, iar la scurt timp te-apucă plânsul. Suferi câteva zile și apoi parcă i-ai trimite un mesaj, că poate-poate se-ngroapă securea războiului și se redeschid ambasadele. Dar nu-ți răspunde. Sau, în cel mai bun caz, îți dă seen. Iar seenul ăsta e identic cu senzația pe care o am când dau drumul la robinet, se aude un șuierat promițător… și apa tot nu curge.

De altfel, cred că cea mai mare frică a oamenilor care au în buzunar un staniol cu pătrunjel nu e că se întâlnesc cu garda, ci că rămân iar fără apă caldă. O săptămână, două, o lună sau cât o vrea Bunuțul. Că El dă, dar mai și ia.

Coincidență sau nu, apa a venit fix de ziua lui Eminescu, pe 15 ianuarie. Și cred că a venit chiar ca în poeziile lui, peste noapte. Că dimineața, când abia se crăpa de ziuă, puteai să faci saună în baie. Cum ar spune marele nostru poet, „sub lumina blândei lune […] unduioasa apă sune!”

Râdem, glumim, dar cum orice minune ține trei zile mai bine nu mai pierd vremea cu baliverne pe internet și mă duc să mă spăl pe cap și azi. Preventiv. Că stau în Obor, am apă caldă, dar nu se știe.