Ceea ce până nu demult părea varianta cea mai „safe” prin care o piesă poate fi pusă în scenă, respectiv păstrarea textului original „la virgulă și la notă de subsol”, a devenit azi, odată cu invazia noului val de creatori, una cu grad sporit de risc. Riscul de a fi catalogat ca desuet, lipsit de mijloace de expresie. Nu de către public, ci de către trendsetter-ii vocali din social media.
Din fericire pentru noi, Cristi Juncu a mușcat cu poftă din acest „măr otrăvit” și pus în scenă la Teatrul Mic piesa lui Christopher Hampton, „Les liaisons dangereuses” (legături primejdioase) ținându-se de text (ce bine sună în engleză!), unul foarte, foarte bun, folosindu-și creativitatea în alte direcții, deloc puține.
Aș începe prin a menționa aranjamentul ingenios al scenei, care influențează direct modul în care joacă actorii și, mai ales, cum percep spectatorii acțiunea, ei fiind nevoiți să „aleagă” în ce parte se uită în momentele în care personajele se află în părți opuse, ceea ce crează o senzație de decupaj cinematografic al imaginii. Dacă mai adăugăm și decorațiunile în notă barocă imaginate de scenografa Cristina Milea, avem reprezentarea unui spațiu de joc cu personalitate accentuată, care intervine, indirect dar activ, în spectacol, generând remarci acide „off-topic” ale actorilor, spre deliciul publicului (nu știu dacă au fost imaginate sau doar tolerate de regizor).
Cel de-al doilea element de forță al spectacolului este interpretarea. Cum replicile nu sunt amuzante în sine, ci doar în momentul în care sunt rostite de actori, textul fiind mai degrabă epic decât metaforic, era de așteptat ca diferența dintre o reprezentație mediocră și una entuziasmantă să fie făcută de distribuție. Iar aici Cristi Juncu n-a dat greș! Nici atunci când l-a distribuit în rolul principal pe Florin Piersic Jr., sau pe Rodica Mandache într-unul secundar, ambii actori carismatici și cu mare experiență, nici atunci când le-a ales pe tinerele dar deja consacratele Diana Cavaliotti, Alina Rotaru, Silvana Mihai și Ana-Bianca Popescu, să-i țină piept. Chiar dacă actrițele ar fi avut poate motive mai serioase să fie intimidate de actor, decât personajele din piesă de cuceritorul Viconte de Valmont, Florin Piersic Jr. lasă impresia că joacă alături de colegele de clasă de la Institutul de Teatru. Iar singurele sale „ieșiri în decor”, la propriu și la figurat, sunt menite să-i completeze lista de „victime” și cu câteva reprezentante ale publicului feminin.
Așadar și prin urmare, înarmați-vă cu răbdare, pentru că spectacole este lung (peste 3 ore, cu pauză), dar vă garantez că veți urmări cu sufletul la gură o poveste captivantă cu intrigi amoroase derulate într-un decor minunat, cu personaje bine conturate, interpretate impecabil de o garnitură de actori minunați. Altfel spus, teatru bun, ca pe vremuri!
Detalii, program și bilete – aici!
Nota redacției: Dacă nu prindeți bilete la următoarea reprezentație din 4 martie, Radu vă oferă și alte variante! Ca să nu mai vorbim despre toate celelalte ispite care vă pot ajunge în email, via newsletter, la care vă puteți abona AICI.
Tartuffe – la Teatrul Mic
Cock – la Teatrul Stela Popescu
Gardenia – la Teatrul Odeon