ESENTIAL

Comorile ascunse ale Bucureştiului: revoluţionarul automobil Persu

Ascuns de aleile încreţite de timp şi de şirul lung de tei din partea stângă a Parcului Carol, Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Capitală serveşte drept casa uneia dintre cele mai importante creaţii inginereşti din lume. Între miile de exponate, îngrămădite pe două niveluri şi-o curte, zac, uitate de progresul tehnologic, invenţii care au revoluţionat mapamondul la timpul lor. Multe poartă semnătura avangardei inginereşti româneşti, în frunte cu Henri Coandă şi continuând cu Ion Basgan sau Gogu Constantinescu şi al său motor sonic. Însă de departe cea mai „grea” piesă a muzeului este automobilul lui Aurel Persu. Deschizător de drumuri într-ale automobilismului şi pionier al aerodinamicii, inginerul român, şcolit în Germania, a imaginat si creat ceea ce a ajuns astăzi motivul cheltuirii a miliarde de dolari – aerodinamica automobilelor. Brevetat la Berlin în 1922, „Automobilul de formă aerodinamică, cu patru roţi montate înăuntrul formei aerodinamice”, este practic, din punct de vedere al designului, străbunicul maşinilor care circulă astăzi pe străzi.

„Persu Streamliner”

De la intrare, muzeul întâmpină vizitatorii cu un miros greu şi cleios de şelac, armă care apără exponatele de umezeală. Paşii mei şi ai ghidului răsună cu ecou în tavanul înalt. Doar câţiva studenţi, pare-se de la Politehnică, rătăcesc printre motoarele şi transformatoarele eviscerate. Ne oprim. Undeva în centrul clădirii, flancată de două automobile nemţeşti de la începutul secolului trecut, creaţia inginerului Persu doarme înconjurată de o liniştea apăsătoare. “Este prima maşina aerodinamică din lume”, îmi zice Nicu Dumitrache, cu mândrie în glas. Ghid de aprope 30 de ani, el cunoaşte în detaliu istoria “vedetei” muzeului.

“Noi de fiecare dată îl prezentăm ca un obiect extrem de valoros cu încărcătură sprirituală. Suntem români şi trebuie să promovăm ideile româneşti”, continuă acesta. Maşina aduce mai degrabă cu o libelulă fără aripi, parcă şi din cauza farurilor aranjate precum doi ochi. Custodele subliniază însă că aspectul nu are nicio legatură cu insectele. “Forma generală a fost gândită de Aurel Persu ca o picatură de apă în cădere, cu volum mai mare în partea din faţă şi cu formă alungită către spate”. Detaliile tehnologice inedite nu se opresc aici şi aflu unul din secretele bolizilor de astăzi ce încing circuitele de Formula 1. ”Având această formă, automat pasagerii erau în faţă, astfel că a apărut posibilitatea ca motorul să fie amplasat în partea centrală. Astfel, acest vehicul este construit având la bază o soluiţe avansată atât pentru vremurile acelea cât şi pentru zilele noastre – motorul central. Acum cele mai performante maşini sport au motorul plasat în centru şi astfel greutatea este distribuită egal către cele patru roţi. Și roţile îşi aduc aportul în toata aceată ecuaţie inovativă, pentru că sunt în interiorul caroseriei”, conchide ghidul muzeului.


Concret, după multe calcule şi experimente de laborator, Aurel Persu a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil în mişcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienţi aerodinamici de 0,22 care şi astăzi sunt greu de atins.

Detalii tehnice

Persu Streamliner are caroseria construită in diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboţi, care acţionează doar pe roţile din spate. Datorită distanţei reduse dintre roţile din spate, inventatorul a renunţat la diferenţial în transmisie. Motorul tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă şi cu aprindere prin scânteie; are 4 cilindri în linie, o putere 6/20 P.S., alezajul 64 mm, cursa 110 mm şi cilindreea 1400 cm.c. Cutia de viteze este de aceeaşi fabricaţie ca şi motorul, iar demaratorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeaşi fabricaţie, iar carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co. Berlin.

De parcă nu ar fi fost destul, în zilele noastre, până şi elicopterele utilizează ideile exprimate încă din anii 20 ai secolului trecut de către inventatorul român: partea cea mai voluminoasă este plasată în faţă, unde se află locurile pasagerilor, urmând ca în partea din spate, unde spaţiul este mult mai restrâns, să fie plasat motorul.

Frica de „nou”, bat-o vina

Dacă “Persu” arată şi acum ca o maşină futuristă, imaginaţi-vă cum era văzută acum 88 de ani, când în Europa supremaţia vehiculelor cu tracţiune animală era departe de a apune.  “A fost privit de public ca un OZN venit din altă lume. Era total în afara mediului automobilistic din acea vreme. Producătorii au refuzat să producă în serie de teama că nu vor vinde. Abia prin anii ’50, dupa 30 de ani, au înţeles şi au început să aplice ideea la scară generală”, explică ghidul motivul pentru care automobilul “Persu” este unicat în lume.

Persu, nume predestinat inovaţiei

Coincidenţă sau nu, există la ora actuală un producător de vehicule futuriste care-i poartă numele inginerului român. (n.r. – până la ora publicării acestui articol, compania nu a confirmat dar nici nu a infirmat acest lucru) Persu Ventures, companie americană cu sediul în Los Angeles, California, produce un vehicul cu două locuri şi trei roţi. Lansarea pe piaţă a produsului, potrivit site-ului oficial, va avea loc în 2014. În ton cu creaţia lui Aurel Persu, Persu V3 va fi un produs avangardist. Acesta va conţine un sistem automatic de control dinamic al stabilităţii. Mai mult, nici desingul nu pare străin de „picătura de apă” a românului.

Viata lui Aurel Persu

Aurel Persu (n. 26 decembrie 1890, Bucureşti – d. 5 mai 1977, Bucureşti) a urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secţia Mecanică în 1913, ca şef de promoţie. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucţiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spaţiul cosmic. În ţară a fost conferenţiar la Școala Politehnică iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Braşov. A ieşit la pensie în 1950, dar a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din Bucureşti. A murit în mai 1977.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button