Comoara dintr-un sipet, de unde ies la lumină primele imagini color cu clădiri-simbol din Bucureștiul de acum 100 de ani, realizate de arhitectul Gării de Nord | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu

Arhiva de Fotografie a arh.Victor G. Ștefănescu (scris și Stephanescu/Stephanesco, 1877-1950) a fost descoperită după mai bine de 100 de ani și conține imagini rarisisme sau unicat cu edificii din București (Bufetul de la Șosea), Constanța (Moscheea Carol I), sau Alba Iulia (Catedrala Reîntregirii-Catedrala Încoronării) realizate prin autocromie, cea dintâi tehnică de fotografiere în culori, brevetată de frații Lumiere în anul 1903.

Arh.Victor G. Ștefănescu semnează proiectul Moscheii Carol I din Constanța  și cel al Bisericii Anglicane din București 

Arh. Victor G. Ștefănescu semnează importante clădiri proiectate în București și marile orașe ale României în prima jumătate a secolului al XX-lea. Apropiat de Regele Carol I, arh. Victor G. Ștefănescu a realizat clădirea Institutului Geologic (1908), terasa și decorația interioară a Cercului Militar, clădirea Poștei și Centralei Telefonice de pe blvd. Dacia (1923), restaurarea Geamiei Hunchiar din Constanța (1907), proiectul Moscheii Carol I din Constanța (1910-1913), Biserica Anglicană din București (1910-1914), Gara Cotroceni (1929) și extinderea Gării de Nord, (1928-1932). Despre extraordinara arhivă de fotografie, cu primele imagini color realizate în România la începutul secolului XX, despre trecutul, prezentul și, poate, viitorul Gării de Nord, mai jos interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu.

Arh. Victor G. Ștefănescu, Diplomat al Școlii speciale de Arhitectură din Paris (1896-1901), absolvită cu Medalie de aur și Diplomă pentru primul loc

Arh. Victor G. Ștefănescu a fost fiul lui George Stephanescu (1843-1895), compozitor, dirijor, profesor și fondator al Operei Române. A fost Diplomat al Școlii speciale de Arhitectură din Paris (1896-1901), absolvită cu Medalie de aur și Diplomă pe primul loc. Întors în București, Arh. Victor G. Ștefănescu urmează o carieră didactică la Școala de Belle-Arte din București, unde a fost profesor de perspectivă (1904-1909), cât și una de arhitect-coregraf la Teatrul Național (1907-1916). În perioada 1908-1936 a fost inspector tehnic al C.F.R și a realizat extinderea Gării de Nord, (1928-1932), conform datelor descoperite în arhive de Oana Marinache, istoric de artă, întreaga biografie pe arhivadearhitectura.ro.

O parte din arhiva arh. Ștefănescu a fost publicată în excelentul volum monografic “Arh. Victor Ștephanescu între stilul național și modernism”, semnat de arh. Radu Cornescu și apărut sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România și a OAR-Dobrogea, Editura Fundației Andrei Șaguna.

Arh. Victor G. Ștefănescu a participat la războiul din 1913 (Al doilea Război Balcanic) și la Primul Război Mondial (sublocotenent, căpitan de geniu), fiind onorat cu mai multe medalii și distincții militare: Bene Merenti (1913), Steaua României (1913), Crucea Sf. Vladimir (1916), Crucea de război (1917). Victor G. Ștefănescu a fost implicat în realizarea Arcului de Triumf din București (director tehnic, 1935-1936), precum și la construirea Catedralei Încoronării din Albă Iulia, a Reședinței Regale și a Palatului Episcopal (1921-1922). Arh. Victor G. Ștefănescu a fost fratele mai mare al pictorului Gabriel Stephanescu-Arephy (1893-1976).

Arh. Victor G. Ștefănescu a fost martorul transformării orașelor, pentru care ne-a lăsat instantanee autocrome de mare valoare

Arhiva de fotografie a arh. Victor G. Ștefănescu surprinde o latură patrimonială de mare preț, pentru prima dată vedem proiecte de arhitectură inedite fotografiate în timpul realizării lor, locuri, peisaje sau chipuri ale unei lumi dispărute. Arh. Victor G. Ștefănescu a fost martor al transformării orașelor pentru care ne-a lăsat instantanee autocrome uimitoare. Arhiva de fotografie a fost scoasă la licitație de către urmașii familiei Ștefănescu. Evenimentul va avea loc în zilele de 4, 5 și 7 martie, 2024, la Casa de Licitații Historic, singura casă de licitații din România dedicată bibliofiliei, fotografiei istorice și documentelor pe hârtie.

“Este o uriașă descoperire pentru România, multe dintre aceste fotografii fiind realizate prin tehnica de autocromie”

B365.ro: Ce este extraordinar la această arhivă de fotografie?

Cezar Florea, director Historic: Este ceva mult mai important, este o uriașă descoperire pentru România, multe dintre aceste fotografii fiind realizate prin tehnica de autocromie. Practic, sunt printre primele fotografii color din lume. Autocromia a fost inventată de frații Lumiere în anul 1903 și este surprinzător faptul că arh. Victor Ștefănescu a folosit procedeul la scurt timp, imaginile sunt datate 1907, 1908, 1910. Până la descoperirea arhivei de fotografie a arh. Victor Ștefănescu nu s-a știut că în România au existat plăci de sticlă, clișee autocrome. Arhiva conține fotografii de familie, imagini cu mai multe edificii proiectate de arhitectul Ștefănescu, inclusiv fotografii de la Expoziția Generală Română din anul 1906 de pe Câmpia Filaretului (se împlineau 40 de ani de domnie a Regelui Carol I și 25 de ani de la proclamarea Regatului României) , Bufetul de la Șosea, etc. Mai sunt și fotografii cu peisaje și portrete de țărani, ceea ce, de asemenea, este o mare descoperire. Noi nu știam că există fotografii color cu țărani la anul 1910, este ceva unic pentru România. Clișeele sunt ștampilate cu brandul Lumiere. Pe cutiile plăcilor de sticlă scrie ca exportul lor este interzis și cu toate acestea, arh. Victor Ștefănescu le aduce în țară și reușește să facă fotografii autocrome extraordinare.

Prin testament, Regele Carol I i-a lăsat arhitectului Ștefănescu ceasul lui de buzunar de tip hunter din aur galben de 14K, marca Golay Fils &Stahl din Geneva

Cezar Florea, director Historic: Avem multe fotografii cu Moscheea Carol I din Constanța, din clipa în care a început construcția și până la final, dar și fotografii necunoscute din interiorul moscheei. Avem clișee fotografice pe sticlă în varianta pozitivă sau monocromă. Cele mai multe și cele mai importante fotografii ne arată Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, acolo avem peste 35 de clișee, nepublicate și neștiute. Printre piesele care fac parte din licitația Historic se află și ceasul de buzunar al Regelui Carol I. Datorită faptului că a fost foarte apropiat de Regele Carol I, arh. Ștefănescu a fost trecut în testament. Ceasul de buzunar de tip hunter din aur galben de 14K este marca Golay Fils &Stahl din Geneva și a fost fabricat în perioada anilor 1900. Capacul principal este decorat cu monograma Regelui Carol I iar pe unul dintre capacele ceasului regăsim gravate cuvintele ”Arhitect Ștefănescu”. Foarte puțini dintre cei apropiați de Regele Carol I au fost trecuți în testament. Sunt fotografii unicat, foarte scumpe, mai ales cele realizate până în anul 1910, vorbim de pionieratul fotografiei color.

Arh. Victor Ștefănescu nu a fost căsătorit și a locuit în aceeași casă cu fratele său, pictorul Gabriel Ștefănescu-Arephy

B365.ro: Cum de atât de mult timp această arhivă senzațională a fost uitată?

Cezar Florea, director Historic: Nu a fost uitată, doar că nu a fost făcută publică până acum. Arh. Victor Ștefănescu nu a fost căsătorit și a locuit în aceeași casă cu fratele său, pictorul Gabriel Ștefănescu-Arephy, care și-a luat numele după localitatea unde au copilărit, Arefu. Acolo avea o casă bătrânul George Ștefănescu, fondatorul Operei Române. O altă descoperire importantă este fotografia inedită a pictorului Ștefan Luchian la vila Ștefănescu de la Coțofeni. Sunt extrem, extrem de rare fotografiile cu Ștefan Luchian. Vila a avut șansa de a nu fi naționalizată iar acum acolo locuiește nepoata lui Gabriel Ștefănescu-Arephy. Faptul că a apărut acum această arhivă este ceva extrem de important. Expoziția poate fi vizitată în fiecare zi în mod gratuit. Oricine poate să vadă și să cerceteze arhiva, chiar dacă nu cumpără.

Extinderea Gării de Nord, proiect realizat de arh. Victor G. Ștefănescu între anii 1928-1932

Spectacularul și bogăția arhivei sunt atât de mari, încât fiecare fotografie poate deveni aici subiect principal. Pentru azi, am ales imagini inedite realizate în timpul realizării extinderii Gării de Nord, proiect semnat de arh. Victor G. Ștefănescu între anii 1928-1932. Până în anul 1884, Gara de Nord s-a numit Gara Târgoviștei (denumită după Calea Târgoviștei, actuala Calea Griviței). La 1 septembrie 1865, prin decret domnesc, Alexandru Ioan Cuza, autorizează construcția căii ferate București-Giurgiu, de către consorțiul britanic John Trevor Barklay& John John Straniforth. Gara a fost inaugurată în anul 1869 și avea o lungime de 70 de km.

În 16/28 iulie 1868, Principele Carol alegea locul pentru clădirea gării Bucureștiului, situat pe Calea Târgoviștei. “Astăzi, marți la orele 5 după amiază a avut loc pe strada Târgoviștei, în apropiere cu bariera, o solemnitate de o mare însemnătate pentru viitorul României. Înălțimea sa Domnitorul a dat cea dintâi lovitură de sapă pentru terasamentele liniei ferate București-Galați, în prezența și cu cooperațiunea domnilor miniștri și a antreprenorului rețelei române, domnul Dr. Strousberg”, Monitorul Oficial al României.

Nicolae Ceaușescu intenționa să demoleze Gara de Nord

Gara de Nord a fost inagurată de Regele Carol I în septembrie 1872 și de-a lungul timpului a fost extinsă. Are opt peroane și 14 linii și a supraviețuit bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, dar și planurilor de demolare ale lui Nicolae Ceaușescu, care intenționa să o desființeze.

Gara de Nord a fost extinsă între anii 1895-1896, fiind construită o nouă aripă, în care se află și Salonul Regal. Aici au avut loc primirile regale ale celor mai importanți oameni din lume și tot de aici pleca Trenul Regal (inaugurat în anul 1928), până în anul 1938, când Gara Băneasa a devenit Gara Regală. La începutul anilor ’30, Gara de Nord a fost din nou renovată și extinsă, primind forma de azi. Proiectul a fost realizat de arh. Victor G. Ștefănescu. Clădirea Gării este inclusă în Lista Monumentelor Istorice cu codul LMI B-II-M-B iar ultima restaurare a Gării de Nord a avut loc în anul 1997.

“S-a construit un turn înalt de 20 de m, cu ceasuri electrice, luminoase, iar coloanele porticului și turnul de ceas au devenit, cu timpul, simboluri emblematice pentru Gara de Nord”

“Iunie-decembrie 1931, au fost demolate Atelierele Centrale CFR București Nord facilitând realizarea unei legături rutiere permanente, prin fața coloanelor, între străzile Wittng, Bulevardul Dinicu Golescu și Calea Griviței. Pe terenul rămas liber, în anul 1935 a început construcția Palatului CFR. Vechiului corp al clădirii i s-a mai adăugat un etaj, ceea ce a făcut ca vechile turnuri să iasă mai puțin în evidență. Accesul în clădirea de plecare călători a fost protejat cu o copertină din beton. La capătul holului de intrare/ieșire a fost creat un spațiu de intrare/ieșire, încadrat de un portic cu șase coloane. Pentru a imprima un stil arhitectonic nou, compensând dispariția celor două turnuri la îmbinarea dintre corpul vechi al clădirii cu corpul fațadei cu coloane, s-a construit un turn înalt de 20 de m, cu ceasuri electrice, luminoase, iar coloanele porticului și turnul de ceas au devenit, cu timpul, simboluri emblematice pentru Gara de Nord”, “Drumul de Fier, un Simbol al Modernității”, Repere din istoria CFR reflectate în colecțiile speciale ale Bibliotecii Naționale a României”, prezentare realizată de Mihaela Manolache, bibliotecar.

“La capătul acestui peron transversal s-a construit un fronton pe Bulevardul Dinicu Golescu, din zidărie și sticlă, prevăzut cu 3 mari uși de ieșire”

“Pentru linii și peroane s-a adoptat sistemul de la gara din Stuttgart și anume: 16 linii de călători cu 9 peroane, din acestea 8 linii servesc pentru plecare și 8 linii pentru sosire; peroanele sunt acoperite cu umbrele duble de fier și tablă pe o lungime de 30 de m. Cele 9 peroane sunt legate la capătul dinspre oraș printr-un peron transversal de 200 m lungime pe 23 m lățime de asemenea acoperit cu o marchiză poligonală din fier și sticlă. La capătul acestui peron transversal s-a construit un fronton pe Bulevardul Dinicu Golescu, din zidărie și sticlă, prevăzut cu 3 mari uși de ieșire, pe unde călătorii fără bagaje pot ieși direct în Bulevard. La ultimul peron dinspre Calea Griviței s-a construit o mare clădire din beton armat și zidărie, în stil modern, având la parter toate birourile necesare conducerii CFR, din “Descrierea și dispozitivul general al viitoarei Gări de Nord din București, 1932”, “Drumul de Fier, un Simbol al Modernității”.

Salonul Regal a fost decorat de arh. Paul Smărandescu

“S-a menținut pentru moment vechiul hall al gării, înfrumusețându-se cu chioșcuri, pavaje noi de ceramică și o nouă canalizare. Acest hall va servi în mod curent ca o vastă sala de pași pierduți pentru publicul care sosește și care, prin diferite ieșiri, poate ajunge la piața cea nouă, la stațiile de taxiuri și tramvaie. În mod excepțional s-a menținut o linie pentru trenurile regale cu acces direct la noul salon pentru M. S. Regele, cu vestibul și ieșire separată, sub portic, în piața de plecare dinspre Calea Griviței. Acest salon regal început încă din anul 1926, este astăzi complet terminat, cu materiale de lux, marmură, feronerie de artă, prevăzut cu un luxos mobilier de nuc îmbrăcat în piele roșie, având un vestibul nou pentru a facilita trecerea în exterior și un portic în rotondă, de unde pleacă și sosesc trăsurile regale ferite de intemperii și nestingherind cu nimic circulația publicului”, “Drumul de Fier, un Simbol al Modernității”, Repere din istoria CFR reflectate în colecțiile speciale ale Bibliotecii Naționale a României.

“M-au impresionat câteva clișee din Constanța istorică otomană, vedem pentru prima dată cum arătau casele cu arhitectura tipică regionalismului balcanic”

B365. ro: Mădălin Ghigeanu, puțină lume știa că arhitectul Victor G. Ștefănescu a fost pasionat de fotografie.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Când am văzut aceste fotografii am înlemnit, de altfel, la Historic am găsit multe documente de arhitectură și în trecut. Am rămas uimit văzând 1100 de clișee pe sticlă, multe din ele autocromii, primele imagini color din istoria României, ceea ce îl clasează pe arh. Victor Ștefănescu drept un un pionier al fotografiei de artă. Știm că și arh. Octav Doicescu, Alexandre Zamphiropol erau pasionati  fotografi, mulți arhitecți au avut și o mare pasiune pentru fotografie. La Victor G. Ștefănescu vedem primele imagini de noapte, avem la 1900 imagini nocturne din Constanța, ceea ce este uluitor. M-au impresionat câteva clișee din Constanța istorică otomană, vedem pentru prima dată cum arătau casele cu arhitectură tipică a regionalismului balcanic din Constanța, azi din nefericire dispărute. Sunt tipuri case pe care le mai vedem acum în Nessebar, care ne uimesc și ne atrag. Constanța avea o consistenta avere de acest tip de arhitectură balcanică.

“Gara de Nord a transformat Calea Griviței în a doua arteră importantă a Bucureștiului, după Calea Victoriei”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Vedem fotografii din timpul extinderii Gării de Nord, un mare și important proiect al României, nodul feroviar principal al țării. Gara de Nord a transformat Calea Griviței în a doua arteră importantă a Bucureștiului, după Calea Victoriei. Pe acolo a trecut și George Enescu și Împăratul Franz Joseph I, toți oamenii importanți au ajuns în România pe traseul Gara de Nord-Calea Griviței- Calea Victoriei-Palatul Regal. Calea Griviței a fost o arteră foarte importantă a orașului. Din păcate, am asistat cu stupoare la distrugerea zonei Gara de Nord-Calea Griviței, mai întâi cu așa zisul proiect Hala Matache și demolarea sinistră a tot ce a însemnat averea culturală a arhitecturii din zona Gării de Nord. Acolo mai există cinematograful de factură Art Deco al arh. Constantin Canănău, o minune care de-abia se mai ține pe picioare pe flacul stâng al Căii Griviței. Flancul drept al străzii a fost demolat ca să facă loc așa zisului proiect The Mark, o oroare urbanistică. Uitându-mă la rezultatul din ziua de azi am aceeași senzație pe care au avut-o francezii în fața Bastiliei la 1789.

B365.ro: Cum interpretați proiectul de extindere al Gării de Nord, realizat de arh. Victor G. Ștefănescu ?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Sincer, nu pot să nu mă raportez la descoperirea arhivei fotografice a arhitectului Victor Stephănescu, fără să nu îmi reîmprospătez imaginea despre marele arhitect. E clar că a fost un vizionar deschis permanent noului în orice domeniu, nicidecum un personaj încremenit în proiect, încătușat în clișeele tradiționalismului de început de secol (deși a creat lucrări fundamentale de această factură ). Are o amprentă importantă asupra stilului neoromânesc (lucrări pe care nu le mai reamintim), dar prin vila Rădulescu din Moșneni regăsim traseele unui modernism destul de sever, linear, epurat de decorativism, destul de novator pentru începutul anilor 30′. A practicat in perioada anilor ’30 modernismul de tip Art Deco în cadrul Cazinoului din Mamaia într-o curajoasă schimbare de paradigmă față de proiectul anterior al Cazinoului din Constanța. Mai mult decât atât, în Vila Luceafărul din Mamaia realizată în 1939 pentru fratele său, pictorul Gabriel Stephănescu – Arephy, regăsim elemente decorative destul de clare ale stilului mediteraneean care era la mare modă în perioada respectivă.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Deci, eu cred Victor Stephănescu poate că a deschis o atitudine în breasla arhitecților, prin modul de abordare curajoasă a stilurilor și a atenției către tot ce este nou, premergând calea generației anilor 30′. Astfel, proiectul Garii de Nord nu putea fi altfel, decât unul novator pentru acele vremuri. Deși amânat cu mai mult de 20 de ani (arh. Victor Stephanescu și inginerul Al. Periețeanu fuseseră desemnați să se ocupe de acest proiect încă din anul 1909, pe care îl vor elabora într-o primă fază în anul 1911 ), în perioada 1929-1930 vor elabora un nou studiu si proiect de modernizare a Gării de Nord, care de data aceasta va avea un alt suflu. Pentru perioada respectivă era ceva nou, ce va deveni un punct de reper al orașului. Inclin să mă refer doar la discursul fațadei principale, care în trecut avea o silueta clasică cu o compoziție susținută de către cele două turnuri dispuse simetric față de intrarea principală tratata cu 3 deschideri majore cu arc în plin cintru. In proiectul nou, arhitectul sparge simetria și propune un turn de 20m înălțime pe colț, către zona intersecției, contrabalansat de o orizontală puternică reprezentată printr-o pilastratură severă de coloane dorice, parte a peristilului monumental de acces.

“Nu regăsesc la alte monumente din țară un element decorativ de tip art-deco de o asemenea amploare și dimensiune ca cele două tratări de colț de la Gara de Nord”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Ce mi se pare foarte interesant este tratarea de colț a registrului doi al nivelului retras de deasupra peristilului, printr-o ornamentație de tip Art-Deco, cu aluzii la simbolul feroviar. Sincer nu regăsesc la alte monumente din țară un element decorativ de tip art-deco de o asemenea amploare și dimensiune ca cele două tratări de colț de la Gara de Nord realizate de Victor Stephanescu. Cine știe, poate că nu am căutat eu suficient, îmi asum afirmația. Cert este că Duiliu Marcu va fi obligat să realizeze Palatul CFR din fața gării, câțiva ani mai târziu în 1937, conturând o lucrare cu o aceeași ținută severă, susținută de elemente de decorație de tip modernist din spiritul deja trasat de catre Victor Stephanescu. 

“Suntem singura națiune latină care a nu a aplicat urbanismul de tip Cerda. Cea mai mare problemă a României de azi nu este cea a arhitecturii de obiect, ci cea a urbanismului”

B365.ro: Ce ar trebui să se întâmple cu Gara de Nord și cu întreaga zonă?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Ar trebui să gândim in extenso soarta Gării de Nord și implicit a orașului. Suntem singura națiune latină care a nu a aplicat ubanismul de tip Cerda. Cel mai mare urbanist din istoria omenirii este catalanul Ildefons Cerda. Prin marele Eixample al Barcelonei, Cerda a putut să rezolve problemele orașului, atât cele legate de circulații și trafic rutier cât mai ales de cele legate de moștenirea culturală, care a rămas neatinsă în Barcelona, în așa zisul oraș-gotic. Cea mai mare problemă a României de azi nu este cea a arhitecturii de obiect, ci cea a urbanismului. Aliniem și îndreptăm fațade, însă strâmbăm drumuri. În Occident se întâmplă exact opusul. Occidentul creează trame stradale rectangulare raționale, acolo unde nu există o moștenire de tip vernacular (pentru că aceea trebuie prezervată) și dau libertate totală arhitecturii fațadei. Este un fenomem care se întâmplă în toată lumea.

Orașul se dezvoltă pe ambele flancuri ale unei gări de acest tip, cum este Gara de Nord. Sunt exemple fericite cum este gara din Brusseles unde toată linia ferată este subterană iar gara își poate permite să trăiască în centrul orasului. Liniile ferate sunt la vreo 18 metri sub pământ iar deasupra lor este Gradina Botanică. Mai este însă și cazul Gare d’Orsay (1900) din Paris, care atunci când orașul s-a dezvoltat pe ambele flancuri, Gara a fost dezafectată și mutată la periferie. Gare d’Orsay în ziua de azi este cel mai frumos muzeu al artei impresioniste, o bijuterie de arhitectură de secol XIX. Este o capodoperă de arhitectura și un exemplu de rezolvare urbana a unor probleme inerente ce apar odata cu dezvoltarea orașului.

„Corpul vechi al Garii de Nord, cât si zonele de peron acoperite (valori istorice de arhitectură) ar trebui astfel refuncționalizate, dându-le o altă destinație fără a le modifica aspectul”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Din punctul meu de vedere, Gara de Nord ar trebui să treacă prin același fenomen, să fie transformată după câteva principii ce țin de urbanismul de tip Cerda. In primul rând, văd necesitatea mutării Gării către Chiajna, către linia de centură, și demarat un proiect nou feroviar al TGV-ului (trenul de mare viteză ), în care Franța are o experiență de mulți ani ce ar trebui transferată la nivel european. TGV-ul este un proiect perfect funcțional, am călătorit cu el, este o mare placere. Uniunea Europeană ar trebui să susțină un astfel de proiect comunitar de conectare a tuturor capitalelor europene, iar fiecare stat să își dezvolte ulterior rețeaua internă, pe cheltuiala proprie.

Corpul vechi al Garii de Nord, cât si zonele de peron acoperite (valori istorice de arhitectură) ar trebui astfel refuncționalizate, dându-le o altă destinație fără a le modifica aspectul. Gara ar trebui să fie refuncționalizată, eu aș vedea acolo un impunător centru de comerț agro-alimentar de tip tradițional. Piața Obor nu poate deservi întregul oras, locul unde mai poti găsi țărani cu produse bio la tarabă a dispărut complet din București, fiind cucerit de către comerțul de tip mega-mall. Toate capitalele lumii au zone unde îsi protejează agricultura tradițională, suținute de obiecte de arhitectură de excepție. Parisul, Londra, Madridul au exemple extraordinare de acest tip. Zonele de sticlă ale peronului ar trebui restaurate după principiul restitutio in integrum și doar amenajate spații de vânzare. Faimosul Salon Regal ar putea să se transforme într-un restaurant foarte elegant. Spațiul rezidual foarte lung al liniilor de tren, care sunt flancate de blocuri de locuințe pe ambele laturi, ar trebui până în zona noii Gări sa fie transformate într-o succesiune de parcuri urbane intersectate de o tramă stradală ce să unească ambele flancuri. S-ar rezolva presiunea circulației pusă permanent pe nodul din fața garii si imediat ulterior în zona Pieței Matache.   

Tot arealul tehnic, toate liniile ferate, toate acele depozite de fiare (la care te uiți stânga dreapta și te îngrozești de ceea ce vezi), acolo ar trebui să fie un mega parc, un plamân verde ce ar uni Bucureștiul cu Mogoșoaia. Ar trebui să depășească zona Chiajna și să fie impins acest parc până în zona Mogoșoaia. Noi ieșim cu bicicleta pe Calea Victoriei luând în nas praf și aer poluat. Acesta ar putea să fie cel mai mare parc, intersectat de toate rețelele stradale de pe stânga și dreapta, prin străzi de ierarhie egală, Cerda în secolul al XIX-lea a venit cu raționamentul care spune că cu cât faci o stradă mai mare, cu atât atragi mai multă circulație. Ce nu au înțeles urbaniștii din România este că dacă vom face o stradă foarte mare prin demolarea Halei Matache, un punct de reper important în arhitectura Bucureștiului, în final vom reuși să atragem și mai multă circulație în zonă. Au și distrus moștenirea culturală a Bucureștiului, dar au și sporit circulația.

„Gara de Nord este un obiect de arhitectură foarte solid, este incredibil cum toate acele detalii au scăpat”

B365.ro: Cum vedeți Gara de zi prin comparație cu fotografiiile arh. Victor Ștefănescu?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Din fericire, nu au existat intervenții asupra Gării care să-i schimbe aspectul arhitectural dat de arh. Victor Stephanescu. Este un obiect de arhitectură foarte solid, este incredibil cum toate acele detalii au scăpat. A mai fost o restaurare după bombardamentele din aprilie 1944, când Gara a fost bombardată de americani, a trecut prin niște momente cumplite. Mai încolo de Gara de Nord, zona rezidențială a fost făcută praf. Și totuși, clădirea are un aspect excepțional, arată foarte bine. Ar putea fi transformată, ar putea să se întâmple o reconversie a Gării de Nord. Un proiect al trenului de mare viteză TGV este funcțional, România ar trebui să propună UE un astfel de proiect, de a uni toate capitalele Europei prin TGV, iar o gară cu TGV ar fi binevenită în Chiajna.

“Imi doresc achiziționarea acestei arhive de către O.A.R sau orice altă entitate a breslei arhitectilor, pentru a rămâne in studiu”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Semnalând exceptionala apariție a arhivei fotografice Victor Stephanescu, îmi doresc în primul rând achiziționarea acestei arhive de catre OAR sau orice entitate a breslei arhitecților, pentru a rămâne în studiu, pentru a rămâne moștenire pentru generațiile viitoare de arhitecți. Avem încă multe de învățat de la înaintași și suntem obligați moral să le păstram cu sfințenie moștenirea culturală. Nu pot însă să nu divaghez: cum ar fi să faci Timișoara-Vama Veche doar 2 ore cu trenul sau București-Constanța 30 de minute? Cred că lui Victor Stephanescu i-ar fi placut foarte mult.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

• Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
• Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan 
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care