Comoara din Catedrala Patriarhiei: icoanele mari ale catapetesmei, realizate în plin comunism de pictorița Casei Regale, Ottilia Oteteleșanu. Arsenie Boca i-a fost ucenic

De-a lungul celor aproape 400 de ani de istorie, Catedrala Patriarhală din București a fost zguduită de cutremure, afectată de incendii, jefuită de puterile ocupante și bombardată.

În timpul Primului Război Mondial, două proiectile au străpuns bolta pridvorului mare și reședința patriarhală, iar tezaurul religios, cu numeroase obiecte liturgice de artă veche, a fost trimis, pentru bună păstrare, la Moscova, și acolo a rămas.

În anii ’60, Catedrala a fost restaurată din grija Patriarhului Justinian Marina, supranumit “Patriarhul Roșu”, iar catapeteasma a fost înzestrată cu patru mari icoane împărătești, extraordinar de frumoase, realizate în tehnica email, de către una dintre cele mai mari artiste ale secolului XX, Ottilia Michail-Oteteleșanu (1885-1974). Ucenicul ei a fost Părintele Arsenie Boca, angajat la Atelierele Patriarhiei pe post de „pictor-muncitor”. În prezent, în România, tehnica veche a picturii emailate s-a pierdut.

Pe Colina Bucuriei, deasupra tuturor bisericilor din București, se înalță Catedrala Patriarhală. Cei care se roagă acolo, poate că nu știu că cele patru icoane ale Catepetesmei au fost realizate în tehnică email, pe placă de argint, de pictorița Casei Regale,Ottilia Michail-Oteteleșanu, în plin comunism.

Catedrala Patriarhală și Reședința Patriarhală datează de la mijlocul secolului al XVII-lea, o dată cu mănăstirea ctitorită în anul 1656 de voievodul Țării Românești, Constantin Șerban Basarab (1654-1658).

Ottilia Michail-Oteteleșanu, singurul artist român care a dus tehnica picturii în email la rang de mare artă

Pictura murală actuală a Catedralei, realizată în manieră neobizantină, a fost realizată de Dimitrie Belizarie între anii 1932-1935, înlocuind-o pe cea veche a lui Nicolae Polcovicul din perioada 1834-1939, la rândul ei suprapusă peste un strat pictural mai vechi. Catapeteasma este ornamentată cu o sculptură filigrană poleită cu aur. Icoanele catepetesmei, “Mântuitorul Iisus Hristos”, “Maica Domnului cu Pruncul”, “Sfântul Ioan Botezătorul” și “Sfinții Împărați Constantin și Elena” au fost lucrate la Atelierele Institutului Biblic al Patriarhiei. între anii 1961-1964, în timpul patriarhatului lui Justinian Marina, “Patriarhul Roșu”.

Testamentul Ottiliei Michail-Oteteleșanu: „Cea mai mare bogăție a omului este sufletul lui; munca este bogăția ta”

“Tot ce Dumnezeu a creat pe pământ este al nostru, în măsura în care știm să respectăm și să ne bucurăm de acest dar. Munca este bogăția ta. Averea moștenită nu este pentru tine nicio fală, nu-ți poți face din ea un merit, decât atunci când o treci urmașilor tăi mărită. Cea mai mare bogăție a omului este sufletul lui. Este darul lui Dumnezeu prin care ne apropiem de el”. Citat din Testamentul Spiritual al Ottiliei Michail-Oteteleșanu, intitulat “Copiilor mei”, semnat și datat 25 decembrie 1929.

“Din 1945 și până azi, existența și creația pictoriței Ottiliei Michail-Oteteleșanu s-au desfășurat într-un anonimat deplin și nedrept”

“Separată de confrații plasticieni prin condiția de artist al Curții Regale, pe de o parte, dar și prin specializarea rară a tehnicii emailului, de pe altă parte, marginalizată de către partid în anii comunismului, numele pictoriței Ottilia Michail-Oteteleșanu, cel puțin din 1945 până azi, n-a avut nicio circulație în lumea artiștilor și a cunoscătorilor, existența și creația ei desfășurându-se, practic, într-un anonimat deplin. Un anonimat deplin și nedrept, așa cum o dovedește colecția masivă de peste o sută de lucrări, constând în gravuri, desene, tablouri în ulei, acuarele și emailuri, salvate de urmași de la risipire“, Tudor Octavian, în volumul “Un artist al Casei Regale-Ottilia Michail- Oteteleșanu”.

OttIia Michail-Otetelașanu s-a specializat în tehnica emailului la Berlin, la clasa unui reunumit profesor, Hanss Bastanier

Ottilia Michail (1885-1974) a fost fiica unui valoros medic de origine aromână, Vasile Michail, și a Eugeniei Răuț, descendenta unei familii de nobili polonezi stabiliți în România după anul 1948. Ottilia Michail a urmat cursuri de pian și de pictură, la îndemnul lui Nicolae Grigorescu, prieten al tatălui său. În anul 1905, Regina Elisabeta I i-a oferit o bursă la Berlin, la Școala de Arte Decorative, unde a urmat cursurile specialistului în email, Hanss Bastanier. Tot l-a Berlin l-a cunoscut pe Caragiale și a cântat la pian în casa lui, alături de fratele ei, un talentat pianist. A studiat apoi la Paris, la renumita Academie Julian, iar după terminarea studiilor, a devenit pictoriță Casei Regale și protejata Reginei Elisabeta I. Ottilia Michail-Oteteleșanu a realizat ultimele portrete ale primilor Regi ai României, pentru care a făcut studii preliminare în pastel.

Soțul Ottiliei-Michail, Șerban Oteteleșanu, a fost închis, iar averea le-a fost confiscată

În anul 1915, Ottilia Michail s-a căsătorit, la Schitul Peștera, cu Șerban Oteteleșanu, boier de viță veche. După instaurarea regimului comunist, averea soților Oteteleșanu a fost confiscată, iar Șerban Oteteleșanu a fost arestat și închis. După anul 1947, datorită specializării rare în tehnica emailului, Ottilia Michail-Oteteleșanu a lucrat pentru Patriarhia Română și pentru Comitetul Central. În anii ’60 a devenit consilier artistic al Patriarhiei Române, unde a înființat și coordonat atelierul de tehnică a emailului. Până la vârsta de 80 de ani, artista a lucrat la Atelierele Institutului Biblic al Patriarhiei.

Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor au fost demolate pentru ridicarea Casei Poporului, iar biserica a fost mutată

Atelierele Patriarhiei au fost organizate,în anii ’60, de Patriarhul Iustinian Marina pentru “pregătirea artistică și tehnică a monahilor talentați, în vederea reînvierii vieții și activității artistice din mănăstiri”. Patriarhul Justinian Marina (1901-1977) a condus timp de trei decenii Biserica Ortodoxă Română. A avut relații strânse cu liderii comuniști ai timpului, în special cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind supranumit și Patriarhul Roșu.

În vara anului 1982, activitatea artiștilor de la Schitul Maicilor a luat sfârșit

La început, Atelierele Patriarhiei se aflau la Mănăstirea Antim, apoi au fost mutate la Schitul Maicilor, ansamblu mănăstiresc datând din anul 1726. În vara anului 1982, activitatea de la Schitul Maicilor a luat sfârșit, întrucât pe locul său avea să se ridice Casa Poporului. Biserica a fost translată de către inginerul Eugen Iordăchescu, iar chiilile au fost demolate.

O icoană pictată în tehnica email, semnată de Arsenie Boca, a ajuns la Charles de Gaulle, președintele Franței

Unul dintre ucenicii Ottiliei-Michail Oteteleșanu a fost Părintele pictor Arsenie Boca. Exclus din monahism, Arsenie Boca a venit la București, unde pictat mai multe icoane pe lemn sau în email la Atelierele Patriarhiei. De altfel, Iustian Marina îi va angaja, cu carte de muncă, în aceste ateliere și pe alți călugări persecutați de regim. Patriarhul oferea în dar astfel de odoare înalților demnitari care vizitau România regimului comunist. Impăratul Etiopiei, Haille Selassie I, a primit cadou de la Patriarh o cruce de argint, făurită de părintele Arsenie Boca, iar Charles de Gaulle o icoană în email, ieșită tot din mâinile sale.

Citește și: 

• Biserica din București pe care a pictat-o Arsenie Boca și mai nimeni nu știe. Imagini-document și o poveste formidabilă despre omul pe care Securitatea îl considera „fachir” și „mistic primejdios”, așa că l-a urmărit toată viața

“Arta emailatului, Arsenie Boca și-a însușit-o cu multă dibăcie (furată, propriu-zis) de la doamna Oteteleșanu, care, având o mentalitate învechită, păstra acest secret al emailatului’

Despre pictorul Arsenie Boca a scris Sursa Rafael, a Securității, într-o notă informativă din 15 aprilie 1966. “Boca Arsenie este responsabilul atelierului de pictură și email de la Schitul Maicilor. Nu este numit șef de atelier oficial, dar el face toate proiectele și desenele tuturor comenzilor cerute de instituție. Ca pregătire, Boca este un desenator foarte bun, pictor și cunoscător al artei emailatului. Este un om priceput și bun organizator al muncii în atelier și de aceea este socotit un om de valoare în Patriarhie și, după câte am văzut, Patriarhul îl apreciază mult datorită talentului pe care îl are. Arta Emailatului și-a însușit-o cu multă dibăcie (furată, propriu-zis) de la doamna Oteteleșanu, care, având o mentalitate învechită, păstra acest secret al emailatului. După ce se inițiază, Boca își pregătește doi elevi, pe Gh. Neagu și Ion Tudorache. Din cele discutate cu el referitor la învățatul unor secrete ale muncii de la cei bătrâni, el mi-a spus așa: Măi, deoarece cei bătrâni, care cunosc secretele meseriei, nu vor să le transmită celor tineri, noi trebuie să le furăm”. De asemenea, îi este necaz când unul tânăr nu vrea să învețe. El pune multă bază pe elementul tânăr care are altă mentalitate decât cei bătrâni. În atelier se comportă frumos și respectuos cu toată lumea. În timpul lucrului nu vrea să se discute în atelier, ci dorește liniște, spunând că discuțiile distrag de la lucru. Emisiunile de radio nu le ascultă, decât pe cele cu caracter științific, literar, și informații de cultură generală. Muzica modernă nu-i place s-o asculte, îl enervează, spunând că-i o muzică de tam-tam-uri, lipsită de frumusețe și armonie (…). Din ziarele care vin la atelier este abonat la Scânteia, pe care atunci când vine o citește cu mult interes(.. ). Boca Arsenie este un om cult și vorbește calculat. El nu face risipă de cuvinte în convorbirile avute”. Sursa, Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității”, Editura Agnos.

Un an mai târziu, Părintele Arsenie Boca s-a retras la Biserica Drăgănescu unde, timp de aproape 15 ani, a realizat pictura interioară a lacașului de cult.

“Acum nu se mai lucrează astfel de icoane, se pun pe mitrele arhiereilor și pe engolpioane abțibilduri, care nu au nicio valoare artistică sau tehnică”

Părintele Arsenie Bica a fost angajat pe postul de „pictor muncitor” la 1 ianuarie 1961, la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor. Preotul Ioan Tudorache a fost ucenicul său și a lăsat mărturie.

“Părintele Arsenie a pictat zeci, chiar sute de icoane pe lemn și pe pânză, dar a lucrat și pictură pe email. Pictura pe email se arde la cuptorul electric sau la gaze, la o tempatură de aproape 1000 de grade Celsius. Este o pictură pretențioasă. Împreună cu Părintele, echipa noastră de 3-4 persoane lucra iconițe pentru engolpioane și cruci arhierești, mitre arhierești și Evanghelii, atât pentru ierarhii din țara noastră, cât și pentru cei din străinătate. Acum nu se mai lucrează astfel de iconițe, se pun pe mitrele arhiereilor și pe engolpioane abțibilduri, care nu au nicio valoare artistică sau tehnică. Dacă s-a ajuns la această situație, cauza o reprezintă puținul interes pentru obiectele de artă cu pictură pe email. Se mai confecționează la greci obiecte de email tip cloisonne, pe care le-am văzut în mai multe biserici. Părintele Boca era foarte bine pregătit, ne învăța tainele acestei arte cu multă dragoste”, Preotul Ioan Tudorache, ucenic al Părintelui Arsenie Boca la Schitul Maicilor, sursa, Buletin.ro.

Din anul 1994, Atelierele Patriarhiei functionează în clădirea din curtea Mănăstirii Duminica Sfinților Români, aflată la ieșirea din București. Acolo se realizează obiecte de cult în cadrul următoarelor secții: Metale prețioase, Metale comune, Tâmplărie și sculptură, Filigran, Pictură, Croitorie și Cizelitură, etc, însă tehnica emailului a fost abandonată.