Comedia n-a murit, internetu-i gratuit, dar mai este și Brad Pitt

În primul rând, am fost deturnat. Nu doar de Soartă și Univers, care m-au abătut o clipă de la statutul meu de Iubire în scopuri didactice, dar și de doamna Ana, my boss from B365. Inițial, articolul de astăzi trebuia să fie despre cum am venit eu, joia trecută, de la București la Cluj, cu BlaBlaCar, într-o mașină cu un domn adventist care a condus impecabil, un domn creștin membru cu carte de muncă al unui cor bisericesc și o doamnă regină pe crypto.  Adevărul e că nu prea simțeam subiectul pentru că narcisismul meu mistic mă plasează deasupra unor subiecte cum ar fi misoginismul sau homofobia. Neputând fuma, am dormit de patru ori.

În al treilea rând sunt în tren acum, joi, 28.03.2024, ora 20:21, pentru că trebuia să mă întorc duminică la București, dar am fost deturnat de faptul că am consumat Jagermeister sâmbătă noaptea, iar o doamnă pornită pe Calea Domnului ca mine nu călătorește mahmură. Îmi făceau ochii ca tabela de informații de pe Charles De Gaulle. Eu îmi cunosc cititorii bine și știu în ce hal vă macină acum întrebare, cum vă apucă bâzdâcul, cum se strecoară anxietatea în genunchi, că nu știți de ce am fost la Cluj.

Dar nu vă las așa. Am fost la Cluj pentru că s-a jucat în premieră o piesă de teatru după Cimitirul. Având în vedere că, iată, după cum s-a și scris anterior, îmi cunosc cititorii mai bine decât mă cunosc ei pe mine, Cimitirul este un bestseller scris de mine. Că io nu m-apuc, așa, să scriu cărți, că-mi place să exagerez, ca maică-mii. Dacă țineți vreun pic la dumneavoastră, mamă, ce se bălăngăne trenul ăsta, tastez cam cum vedeam sâmbătă noaptea, am impresia că aleargă CFR de nu se ține inspirația după ele, deci, dacă țineți vreun pic la dumneavoastră, vă rog eu să nu aveți așteptări de la viață. 

Eu m-am dus la piesă fără nicio așteptare și m-am întors cu așteptarea de a o mai vedea o dată. N-am mai râs la o altă piesă la fel de mult ca la asta de când am văzut O scrisoare pierdută în care juca Bendeac când a terminat UNATC. Și chiar nu am râs doar datorită textului, ci chiar mai ales datorită interpretării celor doi actori principali, domnul Paul Tonca și mai ales mai ales domnul Radu Lărgeanu, mai ales că e foarte oportun să te cheme Lărgeanu într-o piesă care are treabă și cu homosexualitatea. I love Radu Lărgeanu, extraordinar actor. Felicitări tuturor actorilor și doamnei regizor Diana Aldea care a gândit multe momente frumoase. Finalul m-a spart mult mai tare decât m-au spart mulți bărbați.

Și fix înainte să plec la gară, mă sună Ana, că vezi că e nebunie cu Brad Pitt, că o doamnă româncă de 62 de ani rezidentă în Spania a fost escrocata de un tip care s-a dat Brad Pitt și i-a zis că o iubește și i-a cerut bani. Am zis, bine, scriu despre asta, dar nici nu știu cum s-o apuc. Adică, mă rog, știu, cu grijă, la fel cum ar fi apucat-o și Brad Pitt pe doamna asta dacă idila ar fi fost pe bune. Că io la 44 mă uit mai circumspect dacă văd că sunt apucat brusc, mi-e și frică, sunt șomer cât de cât, n-am asigurare de sănătate, nu mai poți să dai cu mine de pereți ca și cum aș fi Marimar în episodul 1, îmi sare proteza, genunchiul, cred că mi-ar trebui o cameră din aia capitonată în genul celor în care sunt închiși cei în cămașă de forță ca să mai fac sex ca la nebuni. Nu mă mai dai pe mine cu tâmpla de lavabil ca în 2012. Adios embrios, soy antilopa vieja.

Dar anxietatea mea cu privire la babardeli sălbatice nu e împărtășită și de această doamnă care, interpelată pe TikTok de un bărbat care s-a dat drept Brad Pitt, nu s-a lăsat pradă suspiciunii și a crezut. A crezut. Așa să vreau să cred și eu în puterea mea de seducție cum crede doamna aceasta în a domniei sale și tot șa vreau să cred și eu în Dumnezeu, cu tăria cu care  dumneaei a crezut în verosimilul relației cu Brad Pitt și, probabil și-a spus: La basura de Angelina es mi tesoro, adică ce e gunoi pentru unii e comoară pentru alții. 

Brad i-a arătat româncei o poză cu permisul lui de conducere și i-a trimis inimioare. Și asupra acestor inimioare aș vrea să mă opresc puțin, ca să vedeți cât de subiectiv e omul. Eu, cel puțin, într-un fel aș reacționa la o inimioară de la Tom Hardy, altfel la una de la Iosif Sava. Și cred și io că doamna a pus botul, mai ales că Brad i-a trimis un card VIP care îi permitea acesteia accesul la varii petreceri stilate pentru care dumneaei a plătit 300 de euro și apoi i-a trimis și un cadou de vreo 50 de mii de euro pentru care tot doamna a trebuit să plătească vama 1000 de euro, că așa e cu marfa din SUA. S-a dus să ridice coletul și, stupoare, acesta nu exista.

Vă dați seama că l-o fi luat pe Brad la rost. La ce oficiu poștal l-ai pus? Ai scris numele corect? Chiar, în ce limbă or fi vorbit cei doi? Mă rog, s-a supărat, dar toți știm ce efect are o poștă, am fost acolo, înțelegem. Brad i-a zis că o rezolvă și că doamnei îi ajunge pachetul direct acasă, nu la poștă, pentru doar 3000 de euro în plus. Abia aici s-a înfiripat o bănuială. Atunci a luat-o neliniștea și a început să își recite în cap o poezie plină de îngrijorare: Es cinco e la manana, y yo no he dormido nada, pensando en tu bellezza, en loco voy a parar, no, no es amor, lo que tu sientes se llama obsesion, una ilusion. Și, ca în cele mai multe cazuri cu povești de dragoste, urmează suferința, pentru că dumneaei n-a rămas doar fără bani, a rămas fără Brad Pitt.

Bă, dar mânca-v-aș gura voastră și ăia ce tupeu. Și l-au ales pe Brad Pitt direct, nu s-au dus pe, nu știu, un Tom Hanks, un Bill Murray, un Kevin Spacey, nu, chiar regina la frumusețe Impecabilă a speciei, tot respectul. Fără om, imaginația n-ar fi fost nimic.

Le mulțumesc ambelor părți pentru această frumoasă poveste de dragoste înșelătoare, le doresc recuperare grabnică și mântuire curândă. Un fapt foarte interesant e că doamna nu era la prima întâlnire cu domnul Brad Pitt. Dumneaei îl mai văzuse în România în anul 2000, eveniment despre care putem spune că e un miracol ce trece barierele timpului și e demn de grădina Maicii Domnului, întrucât Brad a venit încoa abia în 2012. Dar cred că cu toții știm ce înseamnă să proiectezi.

Gata. Sunt la Războieni Cetate și cu trenul, și cu mintea. Trenul ăsta are tangaj, jur, n-am mai pomenit. Sau m-o fi aburit că e tren, iar eu sunt pe vreo apă tulbure? Vedem noi. Vă pup. Doamne ajută și Doamne ferește, destinul de Brad ne lovește. Titlul a fost inspirat de doamna Alice, desăvârșită artistă a unghiilor. Pup, Adișorul Trenușorul.