Colindele în Bucureşti: cerşetorie, datină sau afacere?

de:
24 dec. 2010
5 Afișari
Colindele în Bucureşti: cerşetorie, datină sau afacere?

La sate, în mod tradiţional, în Ajunul Crăciunului primele colinde începeau să răsune dimineaţa. Erau glasurile înalte şi cristaline ale copiilor din sat, care mergeau din casă în casă şi erau răsplătiţi cu felii de cozonac, nuci şi mere. Când se făcea seară, locul lor era luat de cetele de tineri, care aveau în repertoriu colinde elaborate şi care străbăteau satele până în toiul nopţii.

Ajunsă în Bucureşti, tradiţia colindelor s-a modificat în timp, devenind apanajul copiilor ieşiţi în cartier pentru a face un ban de buzunar. Ei nu mai colindă în timpul zilei, ci în seara de Ajun, şi sunt răsplătiţi cel mai adesea cu bancnote.

”A fost o vreme în care copiii din Bucureşti colindau în apropierea blocurilor lor, acum şi-au mai extins zona de acţiune. Colindă de cele mai multe ori pentru bani”, spune pentru B365.ro etnologul Șerban Anghelescu. Repertoriul lor este sărac, ”Domn, Domn să-nălţăm” şi ”Florile dalbe” fiind cele mai frecvent auzite colinde în scările de bloc din Bucureşti. ”În majoritatea cazurilor cântă câte un colind la fiecare apartament”, spune Anghelescu, adăugând că, pe lângă bani, primesc, în unele cazuri, şi fructe sau dulciuri.

Urbanizarea tradiţiei a dus la apariţia nu doar a colindatului pentru bani de buzunar, ci şi a celui utilizat ca recuzită în actul de cerşetorie. Potrivit sociologului Mircea Kivu, încă din vremea comunismului puteau fi întâlniţi copii care cântau ”tot felul de bazaconii” în mijloacele de transport în comun. Situaţia continuă şi în ziua de azi, iar spiritul Crăciunului îi ajută pe cerşetorii deveniţi colindători să-şi îngroaşe câştigurile.

Potrivit lui Șerban Anghelescu, colindatul în Bucureşti a început însă în ultimii ani să se întoarcă la tradiţie. ”În ultima vreme au început şi-au făcut apariţia grupuri de tineri, unii de la şcoli muzicale sau de la teologie, care cântă foarte frumos”, observă etnologul. De aceeaşi părere este şi Mircea Kivu: ”În Bucureşti şi în alte zone urbane se observă o reîntoarcere la forma clasică a colindelor. Pot fi întâlniţi din ce în ce mai mulţi oameni maturi, care interpretează colinde elaborate, culte, şi bat din uşă în uşă neavând ca scop câştigul material”.

Colindatul nu se rezumă însă la blocuri şi case. În perioada sărbătorilor de iarnă, colindele pot fi auzite în biserici, parcuri, scene de spectacole, la televiziuni şi la posturi de radio. De asemenea, potrivit lui Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, în 2010 s-a înregistrat o creştere a vânzărilor de CD-uri cu colinde.

Există şi persoane care reuşesc să profite de pe urma popularităţii în creştere a colindelor. Internetul este împânzit de anunţuri ale grupurilor profesioniste de colindători. B365.ro a contactat reprezentantul unuia dintre ele, alcătuit, potrivit paginii online de promovare, din absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti şi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Întrebat dacă ar putea veni pe 24 decembrie pentru a oferi un spectacol de colinde la o locuinţă din Bucureşti, bărbatul a răspuns că grupul său are agenda foarte încărcată pentru seara respectivă, dar că urma să se sfătuiască cu colegii săi şi să revină cu un telefon. Ne-a atras însă imediat atenţia, înainte ca noi să fi deschis subiectul banilor, că tariful este de 200 de lei de persoană, iar numărul minim de colindători este de cinci.

Cookies