Colindători din București din perioada interbelică și vederile Crăciunului de altădată GALERIE FOTO

După cum precizează George Costescu în cartea „Bucureştii vechiului regat“, în serile de Ajun ale secolului al XIX-lea, startul la colindat era dat, în Capitală, de corurile mitropoliei, Bisericii „Domniţa Bălaşa“ şi „Operei“ Teatrului Naţional care porneau colinda lor pe la ora 8:00 seara.

La aceeași oră porneau la colindat și copiii şi tinerii, prin cele peste 70 de mahalale ale Bucureștiului. Erau două tipuri de cete: cei care mergeau cu Steaua şi cei care mergeau cu Vicleimul.

Obiceiul era însă ca două cete de colindători să nu se întâlnească, pentru că, altfel, avea loc o luptă: când o ceată pornită cu Vicleimul întâlnea altă ceată la fel se luptau şi ceata învinsă se întorcea acasă ruşinată. De aceea, sunau din tălăngi ca să evite întâlnirea faţă în faţă pe uliţe şi străzi.

Vicleimul erau cântat de tineri ce se costumau şi jucau scena Naşterii Domnului. Colindătorii erau răsplătiţi cu covrigi, mere, nuci şi dulciuri, iar uneori şi cu bănuţi.

Cu Vicleimul, 1932

Steaua era confecţionată din hârtie colorată şi fâşii strălucitoare.

Copii cu Steaua, 1932 

Şi trecătorii de pe străzi le dăruiau colindătorilor bani, pe care cei mici îl dădeau repede pe o băutură caldă cu scorţişoară sau un ceai fierbinte vândut prin prăvălii.

În ceea ce privește vederile și felicitările de odinioară, reprezentanții Muzeului Municipiului București povestesc că numeroși pictori, graficieni şi fotografi celebri şi-au aplecat talentul asupra acestor mici produse, produse care, la începutul secolului al XIX-lea, deveneau una dintre cele mai folosite şi mai elegante căi de a întâmpina Sărbătorile.

Mai multe imagini cu colindătorii și vederi ale Crăciunului de altădată găsiți pe gardul Muzeului Municipiului București, până pe 15 ianuarie.