Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu

Toată lumea a auzit de Club A, cel mai vechi club studențesc din România. Mit, brand, instituție culturală, loc de regăsire prin pierzanie, club istoric în centrul istoric al Bucureștiului, dar și extensie a cursurilor de la Facultatea de Arhitectură.

Fiecare are o poveste, o amintire din Club A, dar prea puțini știu cine a proiectat clădirea faimoasă, în primul rând, pentru al său underground, unde s-a respirat libertate cu fum de țigară în plin absurd realist socialist.

Un arhitect care și-a trăit aproape jumătate din studenție în Clubul Studenților Arhitecți din România este Mădălin Ghigeanu.

Mai jos, ne întoarcem în trecut pentru cea mai puternică și frumoasă poveste despre rezistență prin cultură și aflați, pentru prima dată, istoria de arhitectură a clădirii proiectate de arh. Gheorghe Simotta în strada Blănari, la nr. 14, spațiul fertil în care s-a instalat, a început și a crescut fenomenul Club A.

Club A a fost înființat în anul 1969, într-o perioadă de relativă deschidere politică

Clubul Studenților la Arhitectură, inițial cu circuit închis, loc în care intrau doar studenții arhitecți și doar invitații lor, a fost, încă din anul 1969, cea mai exclusivistă și mai respirabilă destinație din București și din România puterii populare, care numai populară nu era.

Club A a fost înființat în anii ’60, într-o perioadă de relativă deschidere politică, la un an după vizita lui Charles de Gaulle la București, în perioada exploziei hippy și a Woodstock-ului de peste Ocean, cu doi ani înainte de Tezele de la Mangalia, emise de Nicolae Ceaușescu, legi care aveau să restrângă libertățile studenților și artiștilor din România.

În Club A s-au lansat majoritatea trupelor de pe scena rock românească

În oaza de libertate din Club A s-au refugiat, au vorbit, au schimbat idei interzise intelectuali valoroși, mari arhitecți în devenire, artiști, actori, regizori și s-au lansat formații de pop, folk și rock. În Club A se învăța carte, se țineau conferințe cu teme exotice, cum ar fi “tradiția japoneză în arhitectură și muzică”. În Club A s-au lansat majoritatea trupelor de pe scena rock românească. Florian Pittiș, Johnny Răducanu, Nicu Vladimir, Mircea Florian sunt doar câțiva dintre cei care au scris istorie în Club A.

Cu mobilier realizat la un atelier de butoaie de varză, din stejar, care a rezistat până după anul 1992, Club A a devenit nucleul unei comunități de tineri care gândeau altfel, când toată lumea era obligată să gândească la fel. Fondarea clubului i se datorează lui Mac Popescu, azi prof. dr. Arh. Emil Barbu Popescu.

“Pentru noi, acel imobil nu era neapărat important pentru arhitectura lui, era important un singur lucru: Club A”

B365.ro:  În facultate, știați despre istoria clădirii cât știți astăzi?

Mădălin Ghigeanu: Nici pe departe. Dosarul de autorizare și construire l-am găsit în timp ce lucram la teza mea de doctorat, “Curentul mediteraneaan în arhitectura interbelică românească”, și nu fusese studiat anterior. Târziu au apărut și 4 cărți despre arh. Gheorghe Simotta și memoriile sale. În perioada aceea se știa că este un proiect semnat de arh. Gheorghe Simotta, dar nu vorbea nimeni de stilul sau. Pentru noi, acel imobil nu era neapărat important pentru arhitectura lui, era important un singur lucru: Club A.

“Proprietarul terenului și dezvoltatorul proiectului a fost inginerul Nicolae Brătescu”

B365.ro: Să vorbim despre proiectul clădirii Club A. Care a fost funcțiunea inițială? Înțeleg că acolo a fost un han.

Mădălin Ghigeanu: Au existat două hanuri, primul data de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu și era ținut de un anume Zamfir. După cutremurul din anul 1802, va fi refăcut de un alt negustor, Athanasie Dimitriu, care îi va da o altă formă. S-au păstrat fotografii din acea perioadă, vedem că exista un portic la stradă. Din păcate, hanurile se întindeau foarte mult, cam până în zona pieței. În 1934, la o ședință a Primăriei Capitalei se hotărăște lărgirea străzii Blănari precum și demolarea acestui han. Arh. Petre Antonescu, inginerul Cincinat Sfințescu vor stabili ca strada să aibă un caracter comercial și o vor extinde. Strada Blănari făcea un ocol și a apărut o terasă, un loc larg. În planurile Borroczyn apar trei corpuri, unul înclinat și alte două corpuri unite (unul la stradă și altul în spatele bisericii). Cel de la stradă va fi demolat, dar Gheorghe Simotta se vede că a preluat forma corpului cu calcanul lung, înclinat. Proprietarul terenului și dezvoltatorul proiectului a fost inginerul Nicolae Brătescu. Am găsit în arhive informația că un inginer pe nume Nicolae I. Brătescu a fost antreprenorul construcției Palatului Universul, pe perioada 1926-1930, proiect semnat de arh. Paul Smărandescu. Îmi este greu să cred că o altă persoană cu acest nume să fi avut o asemenea putere financiară să realizeze  un asemenea imobil în centrul capitalei. Cred că este una și aceeași persoană.

“Blocul este realizat clar în stilul arh. Gheorghe Simotta, un stil hispanic mediteranean”

B365.ro: Arh. Gheorghe Simotta păstrează în curtea interioară colonade care amintesc de vechiul han

Mădălin Ghigeanu: Gheorghe Simotta a și scris undeva că a vrut să facă tot posibilul ca să păstreze colonadele originale. Vechile colonade însă erau circulare și acum sunt octogonale, deci nu a avut șansa să le păstreze pe cele vechi, dar a păstrat în peristilul acela ideea hanului vechi. Blocul este realizat clar în stilul arh. Gheorghe Simotta, un stil hispanic mediteranean, mulți i-au spus de tip bizantin. Nu prea văd stilul bizantin acolo, mai ales porticul central cu fântână este tipic pentru imaginea caselor spaniole. Să nu uităm că Gheorghe Simotta a călătorit în Spania și a studiat atent arhitectura mediteraneană, cu 10 ani în urmă față de perioada în care a proiectat blocul. Simotta este unul dintre promotorii importanți ai stilului mediteranean în arhitectura românească. Blocul aparține acestui stil, în primul rând prin decorațiile pe care le are la fațada principală, și prin acea curte interioară cu colonade și cu fântână în centru, ce aduce în mod clar cu imobilele caselor spaniole. Simotta a fost forțat de împrejurări să lumineze natural apartamentele, sunt 5 apartamente pe nivel. Proiectul nu este strălucit din punct de vedere funcțional. Avea nevoie de o curte de lumină și a mai proiectat alte două curți pentru bucătării și spații interioare.

“Nu este un proiect reușit, mai ales că se văd coridoare lungi de zeci de metri care nu dau o valoarea prea mare casei”

Mădălin Ghigeanu: Din planuri reiese un traseu și o compoziție funcțională complicată, din păcate nu este un proiect reușit, mai ales că se văd coridoare lungi de zeci de metri care nu dau o valoarea prea mare casei. Era un bloc de locuințe S+P+M+3E+M, cu foarte multe spații comerciale desfășurate inițial pe 3 niveluri la parter, mezanin și subsol. Spațiile comerciale comunicau din subsol în mezanin printr-o scară circulară. La parter erau 7 spații comerciale, 6 către stradă și unul spre curtea interioară, mai retras. În zona porticului erau prevăzute doar depozite. Este interesant faptul că restaurantul s-a păstrat până în ziua de azi.

“Toată lumea știe de serile de vineri, sâmbătă și duminică, cu multă distracție, dar în timpul săptămânii, în Club A se învața carte”

B365.ro: În Club A ce funcționa în perioada interbelică?

Mădălin Ghigeanu: La parter erau niște depozite, iar subsolul Club A erau multe pivnițe. Sala mare, boltită a Club A se afla amplasată sub curtea aceea faimoasă. Ulterior, între sală și zona de mese a clubului totul era zidit, blocat. Studenții arhitecți din anii ’60 au spart pereții și au făcut trecerile dintr-o parte în alta, acolo au realizat un spațiu comun.

Nu știu cum arhitectul Emil Barbu Popescu, fondatorul Club A, a reușit să convingă autoritățile comuniste de un asemenea proiect. Reputația Clubului era atât de mare încât nici nu merita regimul să se împotrivească, mai ales în sensul bun al clubului. Toată lumea știe de serile de vineri, sâmbătă și duminică, cu multă distracție, dar în timpul săptămânii în Club A se făcea cultură, se țineau cursuri, conferințe și proiecții de proiecte de arhitectură. În Club A s-a învățat foarte mult, cursurile de la facultate continuau cu diapozitive și filme, Club A era o extensie a Facultății. Au existat proiecții extraordinare făcute de arhitecții Dorin Ștefan, Emil Barbu Popescu, Călin Irimescu, Radu Teacă, erau tineri și frumosi și prezentau proiecte de arhitectură modernistă.

“Prima bere din viața mea, prima dată când am intrat în Club A, prima alegere: arhitectura”

B365.ro: Când ați fost prima dată în Club A?

Mădălin Ghigeanu: Prima dată am fost în Club A în ultimul an al școlii generale, înainte de a da admitere la liceul de arhitectură, astăzi denumit I. N. Socolescu, Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice. 

Ai mei mă trimiseseră să vizitez Facultatea de Arhitectură și evident că urma să vizitez și clubul de care auzisem atât de multe. Deși foarte timid și necunoscând pe nimeni, am fost surprins să fiu primit cu îngăduință de către studenții arhitecți, chiar mi-au făcut cinste cu o bere. Cred că a fost prima mea bere din viața mea. Atmosfera acelor ani era dominată de spiritul Woodstock, filosofi pacifiști cu figuri luminoase, având o capacitate de comunicare și dialog pe care nu o mai regăsești în ziua de azi.

Despre perioada anilor 60′-70′, cred că s-a vorbit destul de mult, eu însă aparțin perioadei de după 84′, atunci când lucrurile se schimbaseră mult în rău în România, în primul rând în arhitectură. În consecință pot să vorbesc mai mult despre propria experiență.

“Cred că cea mai mai curajoasă perioada a Clubului A a fost când era vopsit în negru și avea aerul deconstructivist inspirat de faimoasa arhitectă Zaha Hadid”

Mădălin Ghigeanu: Club A, la acea dată, nu avea nimic din apăsătoarea imagine a anilor ’80, era pur și simplu o altă lume. În facultate, toate zilele săptămânii le petreceam în Club A. Traseul meu era școală, club și casă, nimic altceva nu mai exista. Tradiția spunea ca Clubul să fie administrat de studenții anului IV. Când ne-a venit rândul, prin 1988 i-am dat o formă deconstructivistă. Din punctul meu de vedere a fost cea mai frumoasă perioadă a Clubului A, când era vopsit în negru și avea aerul deconstructivist inpirat de faimoasa arhitectă Zaha Hadid. Am fost în Club A toată studenția mea.

“Totul se făcea prin voluntariat și surpriza a fost că la spart pereții a venit lângă noi trupa Timpuri Noi”

B365.ro: Club A însemna libertate, underground, acolo s-a scris istoria rockului românesc.

Mădălin Ghigeanu: Până la urmă, era unul dintre cele mai importante cluburi din întreaga Europa de Est, nu numai din România. În anii ’80, Club A era complet rupt de ceea ce se întâmpla în țară, cam toate trupele valoroase din România au cântat sau s-au lansat în Club A. Mai mult decât atât, acum mă amuz de faptul că, în anul 1988, când s-a deschis o cămăruță către stradă, noi ne-am ocupat de amenjarea acelui spațiu. Totul se făcea prin voluntariat și surpriza a fost că la spart pereții a venit lângă noi trupa Timpuri Noi, în frunte cu Adrian Pleșca. Artanu și-a rupt mâinile spărgând un cuptor din cărămidă refractară care, de altfel, era aproape imposibil de spart. Unii muzicieni chiar veneau să ne ajute să amenajăm Club A.

“Deoarece în Club venea din ce în ce mai multă lume (cam 80% la sută erau studenți de la alte facultăți), am introdus obligația ca fiecare musafir să fie invitat de către un student arhitect”

B365.ro: Dar de ce ați vopsit Club A în negru; și așa era o pivniță underground. Nu era cam sumbru?

Mădălin Ghigeanu: În perioada aceea, eram puternic influențați de moda deconstuctivismului, de arhitecta Zaha Hadid. Omul de decizie era atunci Codrin Trițescu. Făcea parte (alături de Horia Reit, poate cel mai talentat din generația noastră) și Suzu’ Gândilă, din grupa lui Dorin Ștefan, cel mai avangardist dascăl din facultate până în ziua de azi. Eram în anul IV și am hotărât la o băută cu Codrin să-l facem negru, să îi schimbăm total imaginea, care era anterior era cam dulce, cu grafica anilor ’70, un stil apropiat de grafica Beatles pe care o mai vedem pe albumele lor. Am schimbat paradigma cu 180 de grade și i-am dat un ton mult mai curajos, mai wild. Imaginea aceasta s-a păstrat mult timp și cred că a fost cea mai curajoasă perioadă a Club A. Între timp, directorul clubului din partea ASA (Asociația Studenților Arhitecți ) ajunsese Doru Frolu, urmându-i lui Virgil Ruta. La echipă s-au alăturat mulți colegi, fiecare având treburi precise în administrare. Îmi amintesc de Ruxi Dobrescu alături de Ioncica Vlad, Admetos Popescu, Călin Bota și incoruptibilul Vali Chircu, cel de la poartă, de care nimeni nu trecea. Având în vedere că în Club venea din ce în ce mai multă lume (cam 80% la sută erau de la alte facultăți), am introdus obligația ca fiecare musafir să fie invitat de către un student arhitect. Dacă nu aveai invitație, nu treceai de Chircu. 

“În sala frescelor au cântat Sfinx, Roșu și Negru, Domino, Vali Sterian. În subsol, în fața bufetului, pe un culoar ce pare astăzi imposibil de folosit la un spectacol, a cântat absolut fenomenal Iris, cu Cristi Minculescu “

Mădălin Ghigeanu: La pază era faimosul Micuțul, un tip solid cu mutră simpatică, care a reușit în toți acei ani să țină în frâu o masă imensă de oameni, fără a avea vreodată vreun conflict violent în Club, așa cum vedem în zilele de azi. Venirea ulterioară a lui Adi Șoaită ca manager al clubului a fost dovada că clubul deja căpătase o amploare serioasă.

Mădălin Ghigeanu: Viața din Club A urma îndeaproape modul de a trăi din facultate, era o extensie a spiritului școlii. Balurile Bobocilor, cu o tradiție în școală încă din anii 20′, ce deveniseră evenimente culturale de amploare pentru București, se continuau în Club A. Ai mei părinți mi-au povestit că au fost la un astfel de bal prin anii 50′.

Îmi amintesc de balul din toamna lui 1981, înainte de a intra la facultate, ce amploare a putut avea. În sala frescelor au cântat Sfinx, Roșu și Negru, Domino, Vali Sterian. În subsol, în fața bufetului, pe un culoar ce pare astăzi imposibil de folosit la un spectacol, a cântat absolut fenomenal Iris, cu Cristi Minculescu voce; Iris poate în perioada lor cea mai bună.

Tot în subsol, în sala unde astăzi e muzeul școlii, aveau spectacol cei de la Divertis cu Ghighi Bejan al nostru în trupă și cu un Gyuri Pascu care a făcut ravagii cu ‘Balada Șogunului’. Pur și simplu nu știai unde să te oprești. Alergam pe scări, ca să nu ratez ceva. Toată tevatura de după spectacol, evident, continua în Club A.

«Petrecerile se închideau către 5 dimineața, cu slow de împerechere sau câteodată cu eternul ‘Riders on the storm’ al celor de la The Doors»

Mădălin Ghigeanu: Prin anii ’80, pe lângă concertele cu Boomtown Rats, Suzi Quatro (și care or mai fi fost prin București), în Club A au mai aterizat câteva trupe no-name din UK, dovadă că clubul avea deja o reputație în lumea muzicii din Vest. În perioada mea, trupa ‘de casă’ era evident Timpuri Noi, având un Artan de zile mari cu un umor debordant. Autoironia și umorul cu tentă ușor politică era susținut îndeaproape și de Alexandru Andrieș, alături de Ioana Mântulescu. Muzica pe care o ascultam în Club A se schimbase pe parcursul decadei de mai multe ori, era destul de variată. La sfârșitul anilor ’70 apăruseră Sex Pistols cu stilul punk și au rezistat mult. După 84′ Robert Smith de la The Cure, cu freza țepoasă devenise un adevărat simbol. Trupe mari ca U2 și Simple Minds, dar și Duran Duran, Police, Tears for Fears, Yazoo se ascultau permanent, seară de seară. Mai rezonam și la genul de muzică electronică prin Kraftwerk, Depeche Mode, OMD sau Erasure (după ce Vince Clarke a plecat de la Yazoo ). Petrecerile se închideau către 5 dimineață cu slow de împerechere sau câteodată cu eternul ‘Riders on the storm’ al celor de la The Doors.

“Nu aveam telefoane mobile și nu existau manele pe vremea aia, în consecință vorbeam mult între noi, comunicăm normal și ascultam muzică bună”

Mădălin Ghigeanu: DJ-ul principal era Teddy Dumitrescu, susținut de Șerban Ciușcă, dar îi aveam de rezervă și pe Teo, Jiji Lazăr sau Leonardo Stănoi. Exista destul de multă muzică proastă și pe vremea aia, dar nu îmi amintesc să fi auzit vreodată vreun Modern Talking prin Club A. Niciodată. Nu aveam telefoane mobile și nu existau manele pe vremea aia, în consecință vorbeam mult între noi, comunicăm normal și ascultam muzică bună.

“După ’90 am ajuns bursier la Londra, dar sunam mereu în țară și întrebam ce se mai întâmplă prin Club A, deși la Londra mă duceam la concerte cu Cocteau Twins sau Levellers”

Mădălin Ghigeanu: După 90′ nu s-au schimbat peste noapte prea multe în Club A, nu a apărut niciun fel de sentiment de eliberare, pentru simplu motiv că noi eram liberi. Pentru mine însă anii 90′ au însemnat enorm prin două momente. Mai întâi fenomenul Piața Universității, unde în Corpul B al facultății am petrecut luni de zile alături de colegii de la arhitectură, împreună cu de cei de la Arte Plastice, conduși de către inegalabilul George Roncea. Apoi concursul și bursa oferită de către RIBA (Royal Institute for the British Architects  în Marea Britanie. Bursa fusese acceptată de către Margaret Thatcher pentru 25 de studenți români, decizie luată sub puternica impresie din urma Revoluției din decembrie 89′. Au participat peste 600 studenți (din toți anii de studiu) pe 25 de locuri. Au fost 3 proiecte de tip schiță de schiță în 3 zile consecutive. In urma jurizarii m-am revăzut cu toată gașca din Club A, Horica Reit fiind clasat primul, eu al șaptelea. Astfel, pe 2 iulie, în loc să fiu în cimitirul Străulești 2, acolo unde se pare că au fost duse cadavrele neidentificate din Piața Universității, eram în avion cu destinația Londra. Deși era pentru mine o altă lume (Londra încă îl consider cel mai frumos oraș al lumii, prin viață spirituală pe care o are), mintea și sufletul îmi rămăsese la Club A. Sunam în țară și întrebăm ce se mai întâmplă prin Club A, deși la Londra mă duceam la concerte cu Cocteau Twins sau Levellers. 

“Frăția dintre muzichie și arhitectură au făcut întotdeauna casă bună”

Mădălin Ghigeanu: M-am amuzat că la Chapman Taylors, unde făceam practică la birourile din Bayswater, eram coleg de birou cu clăparul’ din Boomtown Rats, John Peter Moylett aka Johnny Fingers, care fusese cu ani în urmă în România. Mi-a dovedit că și la case mari frăția dintre muzichie și arhitectură au făcut întotdeauna casă bună.    

M-am întors în țară cu vreo 200 de viniluri luate de la second-hand de prin magazinele din subsolurile din Portobello sau Covent Garden. Apăruseră de curând cd-urile și tot ce era pe viniluri începuseră să se deprecieze. Mi-am lăsat toate hainele acolo, am luat o cămașă și o geacă pe mine și am umplut două genți cu discuri. Evident că toată ‘marfa’ era pentru Club A.

După ce am revenit în țară, în Club apăruseră fețe noi, trupe noi. Printre noii veniți i-am întâlnit pe cei de la Șuie Paparude, care la început cântau ceva alternativ avându-i în componență pe Miki – Mihai Câmpineanu, Dobrică’ – Dobre Mihai și vocalul Rush (de la Victoraș, nu de la cine știe ce englezisme). Codrin le-a deschis calea, lăsându-i să repete în club, ocazie cu care m-am apropriat și eu de ei. Eu aveam o chitară double-six, studiind mai mult prelucrări după Bach sub îndrumarea nașului meu, Dan Bădulescu, chitarist la Sfinx, Roșu și Negru. Stilul de muzică al trupei încă oscila, până când într-o zi i-am adus lui Miki un maxi-single al lui OMD. Mihai Câmpineanu va avea o revelație care va schimba radical viziunea trupei pentru muzica electronică.

“La începutul anilor ’90, revista Cațavencu devenise rapid un adevărat fenomen social, toată lumea citea Cațavencu”

Mădălin Ghigeanu: Mai târziu, tot imediat după 90′ au apărut în club jurnaliștii de la Cațavencu. Atunci erau Doru Bușcu, Sorin Vulpe, Mircea Toma și Liviu Mihaiu – Colivie’. Erau invitații mei pentru Chircu de la pază. Seara mă suna Colivie să ma întrebe la ce oră ajung. Revista Cațavencu, la începutul anilor 90′, devenise rapid un adevărat fenomen social. Toată lumea citea Cațavencu (mă rog, aia care știau să citească bine). După o perioadă, cu ei a venit în câteva rânduri în club și Nae Caranfil. Era un tip serios, mult prea serios pentru atmosfera din Club de la acea dată. Îmi amintesc că am stat o seară întreagă lângă el să îmi povestească proiectul viitorului film ‘Și restul e tăcere’ (după părerea mea, cel mai bun film românesc din toate timpurile, la competiție doar cu ‘Pădurea Spânzuraților ‘ de Liviu Ciulei). 

“Ca muzică, ca atitudine, ca gest, studenții de la Arhitectură învinseseră tot. Regimul nu se mai putea opune atitudinii noastre”

Mădălin Ghigeanu: Nu vreau să neg importanța celor care au amenajat și administrat clubul anterior, dar cred că generația mea  avut o libertate totală, și înainte de 1989 și după 1989. Pentru noi libertatea în Club A a fost completă. Chiar dacă veneau controale, chiar dacă apărea Miliția și mai ridica pe câte unii, ca atitudine, ca gest, ca muzică, studenții de la Arhitectură învinseseră tot. Regimul nu se mai putea opune atitudinii noastre.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan 
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care