ȘTIRI

Clădiri mai puţin cunoscute ale arhitectului Ion D. Berindey, autorul Palatului Cantacuzino FOTO

Fiu al arhitectului Dimitrie Berindey (1831-1884), Ion D. Berindey (1871-1928) a absolvit Şcoala de Arte Frumoase din Paris în anul 1897, fiind autorul unui număr impresionant de clădiri impozante din Bucureşti şi din ţară. Printre cele realizate în Capitală, se numără Palatul Cantacuzino din Bucureşti (astăzi, Muzeul Naţional George Enescu), casa George Assan, Sindicatul Ziariştilor, casa şi observatorul Vasile Urseanu, casa Toma Stelian şi hipodromul de la Băneasa.

După cum a explicat lectorul universar Sidonia Teodorescu, autoare a tezei de doctorat „Arhitectul Ion D. Berindey, studiu monografic”,  în cadrul conferinţelor de joi de la Muzeul Municipiului Bucureşti- Palatul Şuţu, dintre cele peste 60 de lucrari realizate de arhitect, 29 sunt monumente istorice, ceea ce demonstrează că arhitectura sa se bucură şi astăzi de apreciere, ocupând un loc de seamă în arhitectura bucureşteană. Şase dintre ele sunt monumente istorice din categoria A, Palatul Cantacuzino fiind şi în lista patrimoniului european.

REALIZĂRI MAI PUŢIN CUNOSCUTE ALE ARHITECTULUI:

Extinderea fabricii de ciocolata Berindey

Constantin A. Berindey a fost văr primar cu Ion D. Berindey şi director al Fabricii de ciocolată Berindey.
Fabrica, extinsă de arhitect, a fost demolată odată cu cartierul Uranus, pentru Casa Poporului, după cum a precizat Sidonia Teodorescu. Conform acesteia, clădirea fabricii era una masivă din zidărie, acoperită cu tablă având demisol, parter, etaj şi pod locuibil. 

Sera şi ascensorul casei Macca

Sera din fier forjat a casei Macca a fost realizată după desenele făcute în 1912,  de arhitectul Ion D. Berindey. Schema ascensorul a fost realizată de atelierele Haug din Capitală.

Casa Daniel Patrulius, de pe strada Dionisie Lupu 43

Clădirea a fost reabilitată în 1905 de arhitect, fiind ridicată încă din 1880. Proprietarul,  Daniel Patrulius, s-a numărat printre bursierii trimişi în Paris, în timpul lui Cuza.

Casa Dumitru T. Apostul, astăzi sediul filialei „Ion CreangĂ” a Bibliotecii Metropolitane,
de pe strada Christian Tell nr. 10

Arhitectul Ion D. Berindey a întocmit planurile transformării casei (extindere spre partea din spate, pivniţă parţială) şi planurile anexei ce cuprindea grajduri, camera vizitiului, şopron şi spălătorie, având faţade eclectice, de inspiraţie franceză, al căror stil era numit în epocă Ludovic XV, conform lectorului universitar.

Casa Eliza Zănescu, de pe strada Emil Blaban nr. 6

Această casă a aparţinut fostei soţii a arhitectului. Clădirea este una eclectică, situată în front continuu, compact, cu faţada la aliniamentul străzii şi având un gang către grădina din spate.

Casa Leopold Gsur, de pe şoseaua Kiseleff nr. 19

Casa-monument istoric este astăzi sediul fundaţiei Nicolae Titulescu. Traveea din partea stângă a faţadei principale este ieşită în rezalit faţă de restul faţadei, iar frontonul triunghiular neoclasic este susţinut de câte două coloane duble compozite. Registrul soclului cu bosaje este despărţit printr-un brâu de cel al parterului înalt, decorat iniţial cu asize în tencuială. Balustradele sunt din fier forjat. 

Azilul Regina Elisabeta, de pe strada Căldăruşani nr. 9,  astăzi Institutul de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan

Casa Gheorghe Stoicecscu, de pe strada Jean Louis Calderon nr. 82

Casa Ion Sterian, din Piata Pache Protopopescu nr. 9

 

____

Sidonia Teodorescu este doctor în arhitectură, lector universitar la Facultatea de Arhitectură a Universităţii Spiru Haret, autoare a tezei de doctorat „Arhitectul Ion D. Berindey, studiu monografic” şi autoarea lucrării „Ion D. Berindey”, în curs de apariţie la Editura Vremea. Este membru al Ordinului Arhitecţilor din România, al Uniunii Arhitecţilor din România, al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române. De câţiva ani, este redactor al revistei “Bucureştiul meu drag” şi este implicată în proiectul de cercetare sprijinit de Uniunea Arhitecţilor din România – „Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI)”.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button