Clădiri abandonate din București, imortalizate de un pasionat explorator urban. „E incredibil câte locuri interesante sunt ascunse sub ochii noștri!”

29 aug. 2022
8787 Afișari
Clădiri abandonate din București, imortalizate de un pasionat explorator urban.

Ovidiu Neacșu are în portofoliul său de explorator urban imagini cu clădiri uitate din București, din țară și din toată lumea. Păstrează o listă cu monumente de arhitectură la care se întoarce toamna sau iarna, când nu sunt obturate de vegetație, ca să le imortalizeze în toată splendoarea lor sau ce a mai rămas din ea. Free minds. Free People. Free markets. Libertanian. Explorator. Degustător din ale vieții, se descrie Ovidiu pe site-ul său ovidiuneacsu.ro. Clădiri pe lângă care trecem în fiecare zi, fără să le vedem, fără să le cunoaștem interiorul și istoria, sunt imortalizate de Ovidiu Neacșu. Mai jos, secretele unui explorator urban și emoția descoperirilor sale.

institutul, tutunului
Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.
ovidiu, neacsu, poze
Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

Clădiri de patrimoniu abandonate, palate, case aflate într-o stare de degradare mai mult sau mai puțin pronunțată, conace, castele, biserici. Hotelul Nacional din Montevideo, Eastern State Penitentiary din Philadelphia, Abația cisterciană de la Cârța, hotelul Pescăruș din Brăila, vila Ivanovici de la Băile Govora, Depoul din Fetești, Sinagoga mare din Constanța, sunt câteva dintre clădirile explorate de Ovidiu Neacșu, de-a lungul timpului. Ruine, cadre pe care nu le are orice turist, fragmente dintr-o mare istorie uitată, redate pe internet. Le puteți admira pe toate aici: ovidiuneacsu.ro.

cladire, abandonata
Institutul Național al Tutunului. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

Visam noaptea că mă plimb prin mansarda Colegiului Național Cantemir-Vodă

B365. ro: Cum a început pasiunea pentru explorarea clădirilor de patrimoniu abandonate?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Nu cred că a fost un declic, nu știu exact cum a început această pasiune, însă una dintre cele mai vechi amintiri de-ale mele legate de aceasta provine din prima săptămână de liceu, când am descoperit cât de frumoasă este clădirea Colegiului Național Cantemir-Vodă. Îmi aduc aminte că visam noaptea că mă plimb prin zonele care nu erau accesibile, în special, prin mansarda liceului. Și cumva, mă fascina faptul că acolo sunt lucruri pe care nu le puteam vedea. Mai târziu am avut ocazia să explorez clădirea pe deplin, atunci când a intrat în renovare”.

casa, poporului
Scara de serviciu intr-una dintre aripile Casei Poporului. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

Când mă duc într-un city break, am reflexul de a cauta și clădirile mai puțin cunoscute”

B365. ro: Aveai pe atunci aparat de fotografiat?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Pe vremea aceea nu aveam; eu fotografiez cu telefonul meu din buzunar, care într-adevăr este unul cu o cameră performantă. Este foarte comod și util; pentru că, de extrem de multe ori, mi se întâmplă să explorez ceva spontan. Să merg către un alt punct de atracție, către o altă destinație și să observ ceva interesant, o ruină, o biserică, o clădire industrială. Intr-un city break, unde te duci pentru clădirile principale din oraș care se află în pliantele turistice, eu am reflexul de a cauta lucrurile mai puțin cunoscute”.

Fabrica de trăsuri Rieber. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

Pur și simplu, merg la pas cu ochii deschiși și caut detalii interesante; ai fi uimită de cât de multe lucruri interesante stau ascunse și noi nu suntem conștienți de ele”

B365. ro: Cum le cauți, cum alegi clădirile pe care le explorezi în București?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Orașul are multe lucruri interesante, dacă reușești să-l bați la pas pentru detalii precum semnăturile arhitecților, detalii arhitecturale, care amintesc de un stil sau de altul, sau de o altă clădire. Pur și simplu merg la pas cu ochii deschiși și caut detalii interesante. Ai fi uimită de cât de multe lucruri interesante stau ascunse și noi nu suntem conștienți de ele”.

B365.ro: Nu le vedem pentru că mergem pe stradă cu capul în trotuar, cei mai mulți dintre noi. Nu avem privirea îndreptată în sus, suntem ocupați să ajungem undeva.

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Cu siguranță. Am avut plăcerea să dau informații despre diverse clădiri unor oameni care locuiau în zonă și au trecut pe lângă ele de nenumărate ori”.

Casa Arion -Van Saanen. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

B365.ro: Ceea ce a început cu vise despre mansarda liceului s-a transformat într-o adevărată cercetare; cauți și informații despre acele clădiri, nu doar le fotografiezi.

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Exact. Pentru că, odată cu frumusețea unei clădiri vechi, abandonate, dar cu arhitectură interesantă, vine și întrebarea: de ce? De ce este clădirea asta așa, în stilul acesta? Cum a ajuns să fie construită, abandonată sau reabilitată, dacă a avut norocul acesta? Văd că sunt destul de multe clădiri de patrimoniu în București care încep să aibă norocul de a fi reabilitate. Există o percepție negativă pentru clădirile de patrimoniu și toată lumea le plânge, dar am putea să facem mai multe noi ca cetățeni; de exemplu să deschidem o cafenea într-o clădire de patrimoniu, dacă ne place atât de mult”.

Institutul Național al Tutunului. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Există în București clădiri pe care le-am explorat în timp și care au fost salvate și reconvertite. Una dintre ele este fostul Azil de bătrâni Elisabetheu, care până prin 2018 era într-o stare extrem, extrem de precară și care acum a fost convertită într-un ansamblu rezidențial; se află în zona veche, evreiască a orașului. Azilul a fost inaugurat în anul 1906 de Regina Elisabeta a României. O alta este Hotelul Palace de pe Ion Câmpineanu, a cărui reconstrucție a început înainte de criza imobiliară din 2008-2009”.

Candelabrul Sălii de Bal a Cazinoului din Constanța. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

B365.ro: Cum faci ca să intri în aceste clădiri? Îmi imaginez că au pază, gard. Ce faci, sari gardul?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Nu recomand asta nimănui, niciodată. De regulă există un proprietar sau un administrator, poate un paznic, impresionat de oamenii care apreciază arhitectura clădirii. Și lui îi pare rău să dispară lucruri fără să știm de ele. Explorez, dar doar unde se poate. Am mai avut discuția asta cu niște amici englezi care au vrut să viziteze nu știu ce clădire industrială, cu turnuri, furnale abandonate. S-au dus până acolo, au văzut poarta închisă și s-au întors, n-au încercat să caute paznicul”.

Biserica Reformată din Sântimbru. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.
„Eu nu cred în atmosfera Micului Paris pentru că nu există o atmosferă omogenă de Mic Paris”

B365.ro: Prietenii tăi străini cum văd Bucureștiul?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Depinde. Unii vizitează obiectivele turistice și li se par interesante, marile atracții fiind Casa Poporului și Vila lui Ceaușescu din Primăverii. Sunt interesante pentru ei, dar se întreabă: de ce atât de multă grandomanie? Dacă le arăți partea cu adevărat frumoasă și autentică a Bucureștiului, cum sunt clădirile vechi de patrimoniu cu arhitectura lor impresionantă de la 1850 încoace până în interbelic, apreciază mult totul și văd stilurile de arhitectură. Eu nu cred în atmosfera Micului Paris pentru că nu există o atmosferă omogenă de Mic Paris. Există însă un amestec de stiluri care ne arată cum s-a construit epocă după epocă sau cum au reconstruit după incendii și cutremure”.

casa, miclescu
Vila Miclescu, Bucuresti. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

B365.ro: Care este clădirea în care ai simțit ceva aparte în momentul în care ai intrat în ea? În care ai simțit că tu ai intrat acolo primul după mulți ani, că ești la prima mână?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Din păcate, nu sunt aproape niciodată la prima mână când fac o descoperire; de obicei ajung în clădiri în care cineva a spart o ușă sau un lacăt. Dar am avut acest sentiment când am vizitat mai multe biserici abandonate din țară, inclusiv biserici săsești, care sunt cu totul impresionante. În unele dintre ele mai ai noroc să găsești bucăți din orgă sau din clopote și toate sunt o bucurie pentru mine. Am descoperit un mecanism de ceas de la 1847, am găsit o mașinărie absolut superbă”.

Mănastirea Acoperământul Maicii Domnului din Giulesti-Sârbi. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.
„Mi se pare interesant să înțeleg cum au evoluat lucrurile ca să ajungem unde suntem noi acum ca oraș, ca arhitectură urbană”

B365.ro: De ce prețuiești trecutul? Ești un tip romantic?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Nu din motivul acesta. Mi se pare interesant să înțeleg cum au evoluat lucrurile ca să ajungem unde suntem noi acum ca oraș, ca arhitectură urbană. Fiecare detaliu îți dă un pic de informație despre toate stilurile de arhitectură. Cum s-a întâmplat? De ce acolo este o fabrică sau o biserică și de ce acestea două erau învecinate? De exemplu, Palatul Bragadiru, unde industriașul Bragadiru a construit o zonă cu săli de mese și de locuit pentru muncitorii de la Fabrica de bere Bragadiru. Înțeleg că și-a construit o linie de telegraf de la Palat până la el în Bragadiru”.

Palatul si Fabrica de Bere Bragadiru. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.
„Am notițe despre locuri sau clădiri pe care trebuie să le revăd mai târziu, toamna și iarna, pentru că vara nu pot fi fotografiate în toată splendoarea lor”

B365.ro: Dacă ar fi să trăiești măcar o oră din alt an în București, dacă ar exista o mașină a timpului, în ce an ai vrea să trăiești?

Ovidiu Neacșu: În Bucureștiul anului 1937.

B365.ro: Vara?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Uite, dacă tot mă întrebi. Toamna aș vrea să fie, toamna târziu, Pentru că toamna nu ar fi atât de mult frunziș și aș putea să văd mai bine clădirile. Am notițe despre locuri sau clădiri pe care trebuie să le revăd mai târziu, toamna și iarna, pentru că vara nu pot fi fotografiate în toată splendoarea lor. Eu am o obsesie cu centrarea pozelor și cu simetria, dacă nu există acest cadru mai bine nu-l fac, nu fotografiez. Când mă duc în vacanță prin țară îmi gândesc traseul în așa fel încât să ajung și la locurile pe care le am notate. Mă duceam la Baia de Fier, de pildă, dar am făcut în așa fel încât să ajung și la Cula Greceanu; am schimbat traseul, special ca s-o văd”.

B365.ro: Și de ce în anul 1937?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Pentru că în 1937, Bucureștiul tocmai trecuse de Art Nouveau și de un prim boom de Art Deco. Ne aflam în plin modernism, încă nu venise războiul”.

Palatul si Fabrica de Bere Bragadiru. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

B365.ro: Ce feedback ai la site-ul tău, ovidiuneacsu. ro?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Nu am sentimentul că fac ceva atât de important. Dar sunt mulți oameni curioși, sunt mulți cărora le place să descopere clădirile de lângă ei și de multe ori chiar ei îmi dau ponturi. Am prieteni sau followersi care îmi spun: Uite, am văzut clădirea aia, poate reușești tu să o fotografiezi”.

Palatul si Fabrica de Bere Bragadiru. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

B365.ro: Cum să te prezint: antreprenor, explorator?

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Sunt antreprenor, dar nu amestec lucrurile. Îmi place foarte mult să spun despre mine că sunt călător și nu turist, oriunde mă duc. Care-i diferența? Turistul intră la muzeu, își cumpără magneți de frigider și se duce înapoi la autocar. Eu mă duc, intru la muzeu, dacă-mi place fac câteva poze ca să țin minte locul, și apoi ocolesc muzeul ca să explorez ce se află în spatele lui. Turistul se duce la restaurantul cu vedere la mare de lângă muzeu, eu mă duc acolo de unde vine mirosul de mâncare, de la familia care gătește în curte”.

„Conduceam prin Montevideo și am descoperit o gară veche în mijlocul orașului. M-a surprins pentru că nu-mi făcusem temele, nu știam că există. Era Gara Centrală General Antigas, inaugurată în anul 1897”. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.
„Una dintre cele mai bune pe care le-am făcut vreodată este făcută acolo, în gara închisă din Montevideo”

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Am fost în anul 2018 în Montevideo și Buenos Aires. Montevideo are un art nouveau absolut senzațional. Buenos Aires are și el Art Nouveau, dar predomină Art Deco-ul; foarte, foarte frumos. Am bătut aceste orașe, de mi-au căzut picioarele. Conduceam prin Montevideo și am descoperit o gară veche în mijlocul orașului. M-a surprins pentru că nu-mi făcusem temele, nu știam că există. Era Gara Centrală General Antigas, inaugurată în anul 1897, construcție care poartă numele unui general devenit erou național al Uruguayului pentru rolul său jucat în independența țării din anul 1828”.

Gara din Montevideo. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.

Ovidiu Neacșu, explorator urban: “Gara era înconjurată cu un gard de sârmă peste care nu se putea sări pentru că se îndoia. Eram cu doi prieteni și peste două zile am ajuns din nou în zona gării și mi-am spus hai să mai încerc o dată să intru. Când am ajuns la hotel am căutat pagină urbex uruguay și le-am scris celor de acolo, ca să aflu mai multe despre clădire. Mi-au spus că nu se poate vizita, că se deschide o dată pe an, în octombrie. M-am întors la gară și era un domn, paznic acolo. M-am dat repede jos din mașină și i-am spus ce vreau, deși eu nu vorbesc spaniolă apoape deloc. L-am întrebat dacă pot vizita gara și i-am arătat 200 de pesos, adică 7 dolari. Mi-a spus că nu se poate, însă eu scosesem deja banii din buzunar. Acum, între noi fie vorba, una este să îi spui unui paznic despre niște bani pe care o să îi dai și alta este să-i și vadă; să-și imagineze ce poate să facă el cu ei. Asta e de top, funcționează în orice limbă, în orice țară, în orice cultură. L-a chemat pe colegul lui dintr-o cămăruță și mi-a spus că da, intră dar repede, stai cinci minute. Cinci minute este mai mult decât am eu nevoie. Amicii mei s-au apucat să-l țină de vorbă. Am de acolo niște fotografii senzaționale; una dintre cele mai bune pe care le-am făcut vreodată este făcută acolo, în gara închisă din Montevideo”.

„Una dintre cele mai bune pe care le-am făcut vreodată este făcută acolo, în gara închisă din Montevideo”. Foto credit Ovidiu Neacsu, ovidiuneacsu.ro.
Cookies