Clădirea superbă de la Universitate pe care o vezi de oriunde ai privi: Biserica Rusă, ctitoria ultimului Țar. Cum a fost construită capodopera imperială

Dacă ajungi la Universitate, fie că ești în autobuz sau mergi pe jos, din orice unghi ai privi, vederea îți este copleșită de frumusețea Bisericii Sf. Nicolae-Paraclisul Universității București, fostă Biserica Rusă.

Monumentul de arhitectură se află pe Lista Monumentelor Istorice și este unul din cele mai instagramabile locuri din vecinătatea Centrului Vechi.

Turnurile bijuteriei arhitecturale, acoperite cu cupole specific rusești, ca niște bulbi de ceapă, amintesc de bisericile imperiale din Moscova

Lăcașul de cult îți ia ochii și nu seamănă cu nicio altă biserică din vechiul București. Ctitoria ultimului Țar al Rusiei, Nicolae al II-lea, este una din rarele biserici rusești construite în afara Rusiei imperiale, fiind ultima realizare din istoria arhitecturii religioase rusești, întreruptă brutal de revoluția atee din anul 1917.

Biserica Rusă a fost construită între anii 1905-1909 din inițiativa ambasadorului rus Mihail Nicolaevici Ghiers, pentru personalul ambasadei ruse și a credincioșilor din capitală și a fost închinată Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei (executat de bolșevici în vara anului 1918).

Curtea imperială a pus la dispoziție suma necesară pentru edificarea lăcașului de cult, 600.000 de ruble aur, precizând să nu se facă economii de materiale nobile și nici de bani.

Biserica Rusă din București, simbol al prestigiului dinastiei Romanov, a fost ridicată și înfrumusețată de meșteri aduși de la Moscova

Țarul Nicolae al II-lea a fost văr primar cu Regina Maria a României și nașul de botez al Principelui Nicolae. Planurile Bisericii au fost întocmite de arhitectul rus Preobrajenshi și au fost materializate pe terenul cumpărat de la Olga Elena Romanescu.

Lucrarea, executată sub îndrumarea unui arhitect italian de către meșteri ruși, reprezintă un prețios monument de arhitectură și artă, printre ultimele creații ale arhitecturii religioase rusești ale veacului al XX-lea. (Sursa: Enciclopedia lăcașurilor de cult din București”, autori Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea). Biserica Rusă a fost ridicată și înfrumusețată de meșteri aduși de la Moscova.

În anul 2022, PMB a alocat fonduri pentru lucrări de conservare și restaurare ale iconostasului, amvonului și mobilierului ecleziastic

Decorațiunile ceramice, cu motive inspirate din folclorul rus și cu influențe Art Nouveau, medalioanele din mozaic policrom, burlanele bogat ornamentate, turlele întregesc imaginea unei bijuterii supradimensionate, unică în România.

Fațadele exprimă prestigiul imperial prin bogăția decorației și rigoarea finisajelor. Acoperișul turlelor a fost inițial aurit (după urmele găsite în rosturile tablei). Turla centrală este sprijinită pe pandativi. Patru turnuri mai mici, acoperite cu cupole specific rusești, ca niște bulbi de ceapă, marchează colțurile naosului. Al șaselea turn se înalță deasupra corpului de construcție al intrării, un elegant cilindru acoperit cu decor de ceramică policromă. Al șaptelea turn se ridică pe altar.

Pictura, în suprafață totală de 1.500 mp, a fost executată, parțial, în tehnica uleiului mat de pictorul rus Vasiliev, și completată în 1948 de pictorul Cudinov în stil Art Nouveau, neobizantin. (Sursa: Biserica Sf. Nicolae-Paraclisul Universității București, istoricul bisericii). În

În timpul Primului Război Mondial, obiectele prețioase din Biserica Rusă au fost trimise la Petrograd și s-au pierdut în revoluția bolșevică

Istoricul bisericii, destul de dens, cuprinde câteva etape reprezentative ale trecerii prin timp, și anume: Pe durata Primului Război Mondial, în 1916, arhiva și obiectele de preț ale bisericii au fost evacuate la Iași, iar de aici la Petrograd unde s-au pierdut în timpul revoluției. Până în anul 1934 biserica a fost capela Ambasadei Ruse, după care a trecut sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române, devenind la inițiativa ministrului de externe de atunci, Nicolae Titulescu, capela Universității București.

La 5 mai 1947, lăcașul revine sub jurisdicția Moscovei până în 1957 când intră din nou în proprietatea B.O.R având statut de biserica de enorie. Începând cu anul 1992, biserica a devenit Paraclis al Universității din București.

În timp, biserica a trecut prin diferite reparații și renovări, cum au fost cele din anii 1947, 1948, 1967. Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat turla cea mare, moment în care au fost necesare lucrări de consolidare a edificiului religios. După anul 2000, biserica s-a aflat în etape de restaurări succesive, deseori oprite sau încetinite din lipsa de fonduri. (Sursa: Magdalena Chirilă, muzeograf, Secția Istorie, MMB. Acuarelă arh. Gheorghe Leahu, Colecția Artă Plastică a MMB).

Biserica Sf. Nicolae- Paraclisul Universității București, fostă Biserica Rusă, în acuarela arhitectului Gheorghe Leahu

Lucrarea a fost realizată la 7 sept. 1986, după mențiunea arhitectului Gheorghe Leahu, aflată pe verso-ul lucrării:

Am privit de multe ori fosta Biserica Rusă din București, din apropierea ei sau din depărtare; nu o poți trece cu vederea, indiferent dacă folosești un mijloc de transport sau mergi pe jos. Dar niciodată nu cred că am “atins” sau poate nu am sesizat locul atât de bine ales pentru o redare completă, sigură și elegantă a acestei biserici. Privind această lucrare, am început să reconsider locul și să caut noi puncte de reper pe care acest spațiu încă le poate oferi. (Sursa: Magdalena Chirilă, muzeograf, Secția Istorie, MMB. Acuarela arh. Gheorghe Leahu, Colecția Artă Plastică a MMB).

Biserica Rusă este și astăzi plină de comori, lucrări de artă irepetabile. Se păstrează jilțul arhieresc din lemn sculptat și poleit, trei candelabre din alamă, două steaguri din alamă, icoanele Profetului Avraam și ale Sfintei Treimi, precum și ramele cu suport pentru icoanele mari, toate lucrate la Moscova.