Ciucu își dorește, iar Guvernul hotărăște azi dacă finala Europa League e „de importanță națională” și merită să se țină la București în 2028. UEFA decide dacă ne-o dă

Azi, 16 iulie 2026, pe ordinea de zi a ședinței de Guvern, undeva între exproprierile pentru Autostrada Sibiu–Pitești, imobilele Magistralei 5 de metrou și Strategia națională pentru conservarea biodiversității 2026–2030, figurează un proiect de hotărâre care privește un meci de fotbal.

Mai exact, prin actul normativ urmează să fie declarate de interes public și de importanță națională atât competiția UEFA Europa League, cât și candidatura României pentru organizarea finalei la București, în 2028 sau 2029.

Ciucu își dorește, Bolojan parafează, UEFA decide

Ordinea e importantă, așa că merită repetată calm: statul român declară azi de importanță națională un eveniment despre care va afla abia în septembrie dacă i se întâmplă. Procedura e, de altfel, absolut corectă. UEFA cere scrisori de garanție de la stat, iar scrisorile alea nu se semnează dacă evenimentul nu are un statut juridic. Doar că, privit din afară, exercițiul are un farmec al lui: mai întâi hotărâm că e crucial, apoi aflăm dacă are loc.

Până atunci, întrebarea pe care o pune orice bucureștean care a stat vreodată în ploaie pe Arena Națională rămâne aceeași: chiar avem cu ce?

Cronologia unei dorințe: cum ajunge un meci pe masa Guvernului

Drumul e mai lung decât pare. În februarie 2026, Federația Română de Fotbal a depus prima parte a dosarului de candidatură pentru finala UEFA Europa League din 2028 sau 2029, pe Arena Națională.

Pe 6 martie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial decizia prin care se constituie Comitetul interministerial de coordonare pentru susținerea candidaturii.

Pe 2 aprilie, prima ședință a comitetului, la Palatul Victoria. S-a adoptat regulamentul de organizare, s-au analizat garanțiile, s-a stabilit „un ritm de lucru accelerat”.

Pe 28 mai, primarul general Ciprian Ciucu a semnat dosarul de candidatură pentru ca Bucureștiul să găzduiască în 2028 finala UEFA Europa League. A anunțat atunci și că că videocubul va fi înlocuit anul viitor, în pauza competițională, și că vor fi făcute lucrări pentru accesibilizarea parcării supraterane de 1.200 de locuri.

Pe 11 iunie, cu o zi după termenul-limită impus de UEFA, FRF a anunțat că a trimis dosarul complet.

Cu cine ne batem: Parisul, Lyonul, Torino și un stadion care încă nu există

Pentru finala din 2028, pe listă mai sunt: Franța – cu Parc Olympique Lyonnais din Lyon-Décines sau Parc des Princes din Paris (federația franceză poate confirma un singur oraș și un singur stadion), Italia, cu Juventus Stadium din Torino, și Serbia, cu Stadionul Național din Belgrad. Pentru 2029, aceleași variante, plus Turcia, cu Ankara 19 Mayis. În total, pentru finalele din 2028 și 2029, masculin și feminin, UEFA a primit candidaturi de la 15 asociații naționale.

Un detaliu care merită subliniat, pentru că e singura veste bună strategică din tot dosarul: stadionul Serbiei nu e gata.

Cu alte cuvinte: România concurează cu un stadion care are 15 ani și un acoperiș blocat, iar Serbia concurează cu un stadion care nu prea e. Fiecare cu problema lui.

Franța, în schimb, nu are nicio problemă. Parc des Princes are metrou la ușă și un oraș care găzduiește finale europene ca în niște zile de marți. Torino are Juventus Stadium și aeroport internațional la 20 de minute. Ăștia sunt adversarii.

Ce cere UEFA, de fapt. Vestea bună: pe hârtie, avem

Aici trebuie spus limpede, ca să nu suferim degeaba. Regulile UEFA pentru o finală de Europa League cer: stadion categoria 4 (cea mai înaltă clasificare, singura care permite găzduirea meciurilor din faza principală și a finalelor), gazon natural, teren de 105 x 68 de metri și o capacitate brută preferată între 40.000 și 60.000 de locuri.

Arena Națională: 55.000 de locuri, gazon natural, categoria 4. Găzduiește deja meciuri de cupe europene. Deci da. Pe hârtie, avem. Bifăm. Problema nu e hârtia.

Acoperișul de 20 de milioane care se trage cu 7.500 de euro bucata

Problema e că Arena Națională a costat 234 de milioane de Euro, a fost inaugurată în 2011, iar acoperișul ei retractabil, ăla de 20 de milioane de Euro, nu a mai fost folosit din decembrie 2020, când sistemul electromecanic s-a blocat.

Pe 12 februarie 2026, Primăria Capitalei a semnat un contract de aproape 90.000 de Euro fără TVA cu o firmă care să asigure mentenanța acoperișului retractabil și a videocubului.. Contractul include 12 operațiuni de deschidere și 12 de închidere.

Șapte mii cinci sute de euro. Atât ar costa o apăsare de buton. Fiecare manevră presupune, printre altele, coborârea videocubului cu vreo opt metri, ca prelata să poată fi strânsă în siguranță.

Aritmetica hotelieră: 80.000 de oameni și vreo 11.000 de camere

O finală de Europa League nu înseamnă doare 55.000 de oameni pe stadion. Înseamnă un oraș ocupat trei zile. La finala din 2025, de la Bilbao, Tottenham-Manchester United, pe San Mamés, studiul de impact realizat pentru comitetul local de organizare a numărat 85.930 de persoane, dintre care doar 49.862 au intrat efectiv pe stadion. Restul: fan zone, oraș, terase.

Bucureștiul, în prima jumătate a lui 2025, avea 134 de hoteluri, aproximativ 11.000 de camere și circa 21.600 de locuri de cazare. Rata de ocupare în 2024 a fost de 65,2%.

Cazarea turiștilor e la limită și presupune că tot ce înseamnă Ilfov, regim hotelier și platforme de închiriere să între în ecuație. E o problemă de planificare pe care Budapesta, un oraș comparabil, a rezolvat-o pentru finala Champions League din 2026, cu prețul unui oraș plin ochi. Diferența e că ei au știut asta din timp și au planificat. Noi încă discutăm dacă parcarea de 1.200 de locuri poate fi folosită fără ca oamenii să se lovească de mașini.