Ciucu i-a scris o scrisoare lui Eugen Tomac, premierul desemnat, fiindcă unele lucruri se spun mai bine în scris. Are trei întrebări și o ață, care între timp s-a făcut fosforescentă

Sunt oameni care, când ceva îi supără, se duc la culcare și speră că dimineața lucrurile arată altfel. Și sunt oameni care se așază și scriu o scrisoare. Ciprian Ciucu, primarul general al Capitalei, e din a doua categorie.

Luni, pe seară, s-a așezat și i-a scris una premierului desemnat Eugen Tomac. A scris-o pe Facebook, pentru că acolo își pun oamenii sentimentele, între o poză de la o inaugurare și un comentariu despre trafic. Și a adresat-o unui om care, strict vorbind, nu e încă premier: Eugen Tomac a fost desemnat de președintele Nicușor Dan acum patru zile, pe 4 iunie, dar mai are de convins Parlamentul. Îi trebuie 200 și ceva de voturi și are la dispoziție zece zile. Dar când un lucru te apasă, nu aștepți Parlamentul. Scrii.

Pe Ciprian Ciucu îl deranjează, mai mult decât orice, un singur lucru: să fie luat în balon. Iar scrisoarea lui e, în fond, felul ordonat în care un om își așază pe hârtie supărarea. A numerotat-o. Trei semne de întrebare.

Primul semn de întrebare

Tomac le-ar fi spus că a ținut să se întâlnească întâi cu PNL, apoi cu PSD. Primarul nu crede. ”Eu nu cred acest lucru”, scrie el, ”adică eu cred că ați avut întâlniri prealabile, ascunse și neasumate cu PSD.” Sunt lucruri pe care le crezi și lucruri pe care nu le crezi, iar Ciucu și-a ales tabăra dintr-o singură frază.

Dovada, în viziunea primarului, stă în ministere: Agricultură, Transporturi, dar mai ales într-o propunere de la Dezvoltare. Aici, primarul renunță la diplomație: ”Nu aveți cum să-mi explicați prin ce proces decizional ați ajuns la dl. Ionaș, altul decât că vi l-a dat PSD. N-ai cum!” Și trage linia: ”Pare că le protejați interesele și le-ați pus ministerele pe care le vor ei la adăpost.” E genul de întrebare pe care o pun oamenii care au aflat deja răspunsul și vor doar să-l audă spus cu voce tare.

Al doilea semn de întrebare

Pe listă sunt și câțiva membri PNL. Fără funcții mari, dar cu ani mulți în partid, ajunși acolo, spune primarul Ciucu, fără sprijinul partidului. Și aici e teama propriu-zisă: că PSD, care ”are bani și plătește presa mult”, va împinge ideea că guvernul tehnic e, de fapt, guvernul PNL și USR. Două-trei nume cu trecut liberal, și gata povestea.

”Fix scenariul Cioloș!”, scrie Ciucu. Și, ca un om care a mai trecut prin asta: ”PSD vă va ataca, iar noi, mai cu bun simț, nu vă vom ataca. Am mai văzut filmul acesta.” Sunt oameni care, după ce au văzut un film, îți spun cum se termină. Ți-o spun chiar dacă nu i-ai întrebat. Pentru că un om care recunoaște o poveste veche îmbrăcată în haine noi nu se poate abține să nu arate cu degetul spre haine.

Al treilea semn de întrebare

Mai e și varianta de rezervă: un alt premier ”tehnic”, pregătit pentru cazul în care Tomac nu trece, mizându-se pe parlamentarii cărora le e teamă de alegeri anticipate. Pentru primar, faptul că rezerva există e deja un răspuns: ”Asta îmi arată o strategie clar asumată, concepută special pentru a exonera PSD de orice răspundere.”

Apoi scrisoarea își schimbă tonul. După stima de rigoare pentru câteva nume de pe listă, vine rugămintea, spusă în două feluri ca să se prindă: ”Vă rog, aveți decența și nu ne luați de proști. PSD a făcut deja această greșeală! Arătați-ne un minim de respect și nu ne insultați inteligența.” Și un avertisment care sună a linie roșie: ”Am avertizat din timp că nu vom accepta tehnicieni roșii, deci… nu trebuia.”

E ceva foarte omenesc aici, care n-are nimic de-a face cu politologia: în clipa în care afli că cineva ține pregătit, în locul tău, un plan de rezervă, încetezi să te mai simți planul principal.

Ața. Fosforescentă.

Și apoi e ața. Imaginea care ține toată scrisoarea la un loc.

”Cusut cu ață albă” se spune, pe românește, despre un lucru făcut de mântuială, în care cusătura se vede de la o poștă, așa cum se vede ața de însăilat rămasă pe o haină din care croitorul a uitat s-o scoată. Ciprian Ciucu constată un progres: ața asta s-a modernizat. Acum e fosforescentă, se vede și pe întuneric, fără să te chinui.

Iar haina, în cazul de față, e lista de miniștri. Cusătura care lucește sunt, în ochii primarului, ministerele care arată exact a dorințe PSD: Agricultura, Transporturile și, mai ales, propunerea de la Dezvoltare, aceea pe care, scrie el, nimeni nu i-o poate explica altfel decât că a venit de la PSD. Restul scrisorii e despre cusături. Asta e cusătura.

Sunt invenții care schimbă lumea și invenții care doar o luminează puțin. Ața fosforescentă e din a doua categorie. Și o vede doar cine s-a uitat mult la tighel. Un om care observă cusătura e un om care a stat mult timp aplecat peste haine. Primarul a stat.

Scrisoarea se termină, cum se termină orice scrisoare cinstită, cu un P.S. Pentru că lucrul cel mai important e mereu ăla de care îți aduci aminte după ce credeai că ai terminat. ”Nu dau pe surse ca alții”, ține Ciucu să precizeze, adică își pune sinceritatea în scris, jos de tot, acolo unde n-are cum să-i scape cuiva.

Premierul desemnat are acum zece zile și o scrisoare deschisă la care, fiind deschisă, poate răspunde oricine. Sau nimeni. Fiindcă un om care scrie o scrisoare deschisă speră, în fond, la un singur lucru: să afle că a fost citit.

Sursa foto: dreamstime.com