Citește și ține minte: de ce, uneori, un afurisit de cuvânt îți stă pe limbă și nu se lasă rostit

26 nov. 2020
278 Afișari
Citește și ține minte: de ce, uneori, un afurisit de cuvânt îți stă pe limbă și nu se lasă rostit
De ce ne "stă pe limbă" un cuvânt pe care, brusc, nu ni-l putem aminti

Îl știi. Știi și ce înseamnă. Când frustrarea devine și mai mare că nu ți-l amintești, aproape că îl și vezi. Și, totuși, cuvântul acela se încăpățânează. Parcă nu vrea să ți-l amintești. Totuși, nu e neapărat un semn că te lasă memoria.

Cu siguranță ai pățit asta. Cu siguranță ai avut probleme să-ți amintești numele cuiva sau un cuvânt extrem de familiar. Nume și cuvinte despre care știi sigur că le știi, dar ți-e imposibil să ți le amintești. Probabil că poți vedea în fața ochilor și chipul persoanei al cărei nume s-a ascuns într-un sertar al minții, la fel cum vezi clar și obiectul descris de cuvântul pe care nu poți să-l rostești. Ne amintim chipurile, obiectele, ba chiar și conceptele, dar nu mai nimerim eticheta lingvistică pentru ele.

Dificultatea aceasta de găsire a cuvintelor e aproape un stereotip al dificultăților cognitive cu care se pomenesc adulții de vârstă mijlocie și cei mai în vârstă. Și apar, de regulă, fără niciun avertisment, chiar și pentru cele mai cunoscute cuvinte, chiar și pentru cele mai la îndemână nume ale unui om din viața ta

Unde se ascunde, de fapt, un cuvânt care stă pe limbă?

Acum, cercetătorii au descoperit că cele mai supărătoare cuvinte sunt substantivele proprii și numele obiectelor (Bine, asta aproape că ne era clară și nouă) Această incapacitate de recuperare poate dura de la o fracțiune de secundă la minute sau chiar ore și poate deveni exasperantă.  „Îmi stă pe vârful limbii!”, așa se verbalizează, de obicei, exasperarea asta.

Psihologii au făcut studii pe tot felul de grupe de vârstă, iar concluziile lor au fost, cumva, previzibile: tinerii pățesc o asemenea „pană de memorie” mai rar decât adulții de vârstele a doua și a treia. De ce? Sunt mai multe concluzii, dar am ales să vorbim despre cea mai prietenoasă dintre ele.

Psihologul Donna Dahlgren de la Indiana University Southeast, citată de BBC, susține că problema cheie nu este cea a vârstei, ci cea a cunoașterii. Nu e semn de îmbătrânire, ci este felul neplăcut în care se poate manifesta cantitatea de experiențe și informașii aferente acumulate în viață. Simplu spus, adulții mai în vârstă au de obicei mai multe informații în memoria pe termen lung. În consecință, vor experimenta mai multe astfel de momente, pentru că mintea are de cotrobăit prin mai multe sertare după câte un cuvânt sau altul.

Cookies