Cișmigiu, magnet pentru întâlniri galante, ascunziș pentru furat sărutări și dezmierdări. Și vorba criminală: „Cu nevastă-mea, mizerabile?!?”

03 iul. 2023
2706 afișări
Cișmigiu, magnet pentru întâlniri galante, ascunziș pentru furat sărutări și dezmierdări. Și vorba criminală: „Cu nevastă-mea, mizerabile?!?”
Cișmigiu, magnet pentru întâlniri galante, ascunziș pentru furat sărutări și dezmierdări. Și vorba criminală: „Cu nevastă-mea, mizerabile?!?” | Sursa foto: Agerpres

1779 – domnitorul Ipsilanti a poruncit construirea unei cișmele pe unde acum e ieșirea din Cișmigiu, spre strada Știrbei Vodă. Cișmeaua a devenit baltă și focar de infecție în timp. Cu toate că aproape de baltă avea casă Dumitru Siulgi-basa, șeful apelor și cișmelelor.

1830, Kiseleff ordonă secarea bălții și construirea unei grădini pentru tot bucureșteanul. Nu se petrece mare lucru decât 17 ani mai târziu. Gheorghe Bibescu îl plătește pe grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fost șef al Grădinilor Imperiale din Viena, să facă Cișmigiul.

1854 – s-a dat drumul Cișmigiului amenajat. Dar lacul a fost înfundat curând în gunoaie. 1

857 este consemnat de Nicolae T. Orășanu, ca un loc în care te pierzi și oftezi. Și uite așa-i rămân numele și renumele:

“Aici vine toată mâna, și s’amestecă împreună
eleganță, lux, mândrie, maniere și turnură,
vorbe dulci și complimente sbor din fiecare gură.
Câte un june c’o grizetă, prin tufișuri că se pierde.”

Și-așa începe să devină icon de București.

În 1883, Cișmigiul e un loc bun să-l privești pe Celălalt cu cine e, ce face. Și exultai văzând siluete dansând, căzând la patinaj pe gheață. Apoi, priveai inimi romanțioase ce dădeau, ca tine, hrană lebedelor și pelicanilor. După 1943 în Rotonda scriitorilor recitai sub clar de lună și sub bust de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Alexandru Vlahuță, ori Vasile Alecsandri. Și “La Cetate” puteai vorbi cu patimă și promite fuga printr-un tunel secret, de-o fi fost sau nu, nu știa nimeni, dar se bănuia că tunelul ăsta lega Palatul Crețulescu de malul Dâmboviței.

Nicolae Filimon, în Ciocoii săi, vede cum orice om venea să lenevească în Cișmigiu

Și după ce beau și mâncau, începeau “a-nvârti hora strămoșeasca și danțurile cele vesele. Aveau o comică gravitate în felul în care, plini de merinde-n stomahuri, se ridicau spre a danța, îndemnați de cocoane care vroiau să fie învârtite. “Jocul tinerimei ca un electrism mișca pe bâtrâni care se sculau de pe iarbă, scoteau binișele cele lungi, își sumețeau pulpanele dela anterie și se aruncau cu exaltație înarena danțului.” Apoi, jocurile și idilele nu conteneau.“

Cum trecea furia dansului, toată compania se punea iar pe vinuri, țuici și pe mâncare și spre a da veseliei un ton de galanterie mai mare, se făceau tot felul de glume. Se turna vin în ișlicurile bărbaților și în condurii femeilor și, dându-și unora altora să bea, râdeau și gesticulau ca niște nebuni.” Jocuri erotice, deh, ce galant.

Cișmigiul te arunca în plină natură, deși erai în mijlocul Bucureștiului, te predispunea la aventuri galante

Tufișurile, ascunzișurile Cișmigiului, uite ce-mi făcură lui Mitică, cum care Mitică? Unicului Mitică, de 1 aprilie, ziua Păcălelilor. Păi, să povestesc.

Mitică avea de amantă pe Cleopatra, cusătoreasă cu mașină de cusut. Nu orișicine avea o Cleopatra. Și Cleopatra știa ea o intrigă de amor între Margareta, căsătorită c-un hangiu, ș-un Mișu Poltronul. Mișu nutrea de mult inima Margaretei. Îi arătase amoarea în fel și chip, și Margareta consimțise cu o bătaie de pleoape aici, c-un oftat dincolo.

Și știe Cleopatra, domle, că-n 1 aprilie, pe seară, bărbatul Margaretei pleacă să ia niște pește de la Țurloaia. Margareta să n-aibă treabă? Îi scrisese lui Mișu Poltronul să se vadă în Cișmigiu, pe movilă. Și Mișu să fluiere un marș de fanfară și reverie. Așa știa Cleopatra lui Mitică.

Și cum, fiind 1 aprilie, ce le trece prin minte amanților Clo și Mitică? Hai să le facem Margaretei și Poltronului una de pomină, să-i speriem. Și, zice Cleo lui Mitică, mergem în Cișmigiu, când aflăm fluierul de marș, sărim din tufișuri și-i speriem.

În Cișmegiu, pe movilă se duc. Și curând află fluieratul. “Cleopatra s-a îmbrăcat cu mantaua impermeabilă de mătase crem cu glugă — foarte frumoasă manta! … și Cleopatra nu-i urâtă… cu gluga… e brunetă” ca Margareta.
Se aude fluieratul și-n calea Poltronului sare Cleopatra în gluga ei. Începe Poltronul a șopti, a scoate glasuri de mierlă din el. Nu trece mult că deodată sare Mitică prefăcut din tufișuri: „Cu nevastă-mea, mizerabile! te-am mâncat!”. Apoi un răcnet, o pocnitură, o bufneală de trup căzând, toate într-o clipă, și țipetele Cleopatrii: „Săriți! l-a omorât!… Mitică!… Mitică!…”
Ce fusese asta ? (scoate o batistă chic și se șterge emoționat.)

Cleopatra îl luase în brațe pe Mișu; îi făcea declarații de amor; Mitică a strigat de la spatele lui Mișu; Mișu s-a desprins de Cleopatra, s-a întors în loc și, când a dat Mitică să pornească spre el, a ridicat bastonul de vârf cu măciulia nodoroasă-n sus, și l-a plesnit pe Mitică drept în frunte cu sete… Auzi putere la Poltronul!… (își face cruce) de frică!…” Uite, întâmplare din Cișmigiu, din amoare, din păcăleală se ajunge la lovitură mortală. Parol, e-adevărată, e povestită de Ion Luca Caragiale.

Cum intrarea în Cișmigiu e la intrarea în Gheorghe Lazăr, lesne ne putem închipui idile de liceeni pe alei

Un băiat de la Lazăr povestește mugurii acestor dorințe în Cișmigiu et co, uite aici:

Cella Serghi ne spune cum fete de 13-14 ani dădeau roată după băieți și dădeau roată de multe multe ori Cișmigiului, ca să fie văzute, băgate-n seamă.

Locul în care te arăți ca la balurile de intrare în lume

De aia Minulescu numește Cișmigiul, luminiș și tufiș cu idile scurte și obscure. Din ani lungi de școală. Acolo, în Cișmigiu se revarsă melancolia când te visezi aproape de Eminescu. Ești ascuns, căci te rupi de realitate cu iubita ta. Aici vine Primăvara întâia oară și o iei pe câmpii să găsești ghiocei și să-i arăți iubirii ce o ai sau iubirii ce n-o s-o vezi vreodată. Aici oftezi ca neînțeles ce ești în patima ta, sub răsucirile și împletiturile crengilor copacilor înțelepți. Aici asociezi natura și persoana iubită. Aici se fac comparații stupide și prostești cu care îți începi frământările, părul iubitei e ca soarele, fața ei e ca trandafirul, zâmbetul e ca lacul. Din natura Cișmigiului pornesc iubirile, nu?

Ș-acum să vă spun ce-am găsit eu într-un ziar de la 1912.

O reclamă. Și reclama spune că la intrarea în Ceșmegiu se vinde Săpunul Jupiter – Prezervativul în contra oricărei contagiuni, bărbați sau femei. Dă catifelare pielii și distruge microbii ascunși în ea. Să te vindeci de-o boală e bine, dar să radichezi orice urmă a ei “e sublim”. Folosește Jupiter și nu mai dai copii schilozi și labili. O bucată de săpun 5 franci. Se vinde la intrarea în Ceșmegiu.” Și-n final, vorba reclamei. „Cel ce nu trece prin Ceșmegiu să-și ia Jupiter săvârsește o mare crimă a sa și împotriva urmașilor săi.”

Nota B365.ro: #I❤️InBucharest – alte iubiri din București, mai jos:

Cookies