„Cireșica”, povestea restaurantului boem din centrul Bucureștiului unde „vodka se servea în pahare mari de apă, iar apa în pahare mici de vodkă”

Zi de zi, bucureștenii se înghesuiau la „Cireșica” din varii motive. Unii erau atrași de superba grădină plină de liniște și de copacii răcoroși, alții veneau aici pentru vestitul lăutar Zavaidoc, care cucerise Bucureștiul cu taraful său, și, între timp, alții (deloc puțini) veneau pentru că aici se mânca bine și „vodka se servea în pahare mari de apă, iar apa în pahare mici de vodkă”. Un lucru e cert: restaurantul de lângă Cișmigiu avea un farmec aparte, și acolo se ascund povești și secrete pe care e păcat să nu le aflați, motiv pentru care vă lăsăm rândurile ce urmează.

Se spune că omul sfințește locul. Ei bine, în cazul de față, la „Cireșica”, binețea venea din ambele direcții. Pe de-o parte, restaurantul de pe bulevardul Kogălniceanu de la numărul 69, aflat la o aruncătură de băț de „Lazăr” și de Cișmigiu, era vestit în București pentru mâncarea gustoasă, băutura din belșug, grădina minunată și atmosfera boemă. Pe de altă parte, aici se adunau oameni unul și unul, toți dornici fie de a se relaxa fie de a petrece (depinde de ora la care veneau) pe acordurile celebrului lăutar Zavaidoc, care făcea băi de mulțime la finalul performanțelor mai ceva ca unii dintre președinții ultimelor două decenii.

„Coboară neamule, să mănânci peşte batog şi să-ţi cânte Zavaidoc”

Odinioară, pe când Cireșica devenise celebră în tot Bucureștiul pentru chefurile conduse de Zavaidoc, vatmanii anunțau că au ajuns la Cișmigiu cu zicala „Coboară neamule, să mănânci peşte batog şi să-ţi cânte Zavaidoc”. Se spune că în lunile calde, mai ales în a doua parte a zilei, tramvaiele se goleau când opreau la Cișmigiu, pasagerii mergând toți la Cireșica.

Pentru câteva ore cât stăteau la Cireșica, bucureștenii uitau că se află în centrul orașului și intrau într-o oază de liniște, de umbră și de răcoare în grădina restaurantului cu ai săi copaci bătrâni și înalți. Mai mult, localul era unul îndrăgit de actorii de la Teatrul Bulandra, aflat la doar câțiva metri spre Dâmbovița.

„E vorba pur si simplu despre cunoscutul restaurant “Ciresica”. Vecina de bulevard cu “Lamaita” – cofetaria in care si-au indulcit pauzele scolarii de la “Lazar”, unde troneaza acum un magazin de mezeluri (unde se află azi un supermarket), “Ciresica” e locul in care se intalneau la bere actorii de la “Bulandra”. Este restaurantul cu gradina si balcoane in care petrecea “boema geniilor in devenire”, relatează în “Bucurestiul monden” Constantin Olariu, citat de ideiroscate.ro.

Ca să fie boemă treaba până la capăt, la Cireșica vinul se bea… pe „doape”. Adică la fiecare sticlă de vin comandată băgai dopul în buzunar, iar dimineața, ce aveai pe notă trebuia să „se pupe” cu ce aveai în buzunar.

„Ciresica – celebritatea acestei cârciumi vine din postarea ei în imediata apropiere a Teatrului Bulandra. Generaţii de artişti celebri s-au oprit la Cireşica după repetiţii, pentru „una mică”, şi au plecat de acolo două zile mai târziu. La Ciresica se obişnuia să bei vinul pe „doape”, adică atunci când comandai o sticlă de vin ţi se lăsa dopul, pe care îl băgai în buzunar. Dimineaţa la notă, numărul dopurilor din buzunar trebuia să corespundă cu cel al sticlelor de pe notă. Din gama „poveşti cu celebrităţi”, la Ciresica vodka se servea în pahare mari de apă, iar apa în pahare mici de vodkă, astfel că, pentru privitorii neavizaţi, „maeştrii” păreau că beau multă „apă” cu puţină „vodkă”. Locaţia a fost scoasă şi ea la vânzare la un moment dat, s-a redeschis renovată într-un stil ce o facea o altă cafenea din Bucureşti, practic singurul lucru autentic rămas fiind numele. Apoi s-a închis din nou.”, potrivit Adevărul.

Cireșica ar mai fi fost și… casă de toleranță

Potrivit zvonurilor și legendelor, la Cireșica ar fi funcționat sub mare secret și o casă de toleranță (denumire mai blândă pentru loc unde se practică prostituția). Tot zvonurile și legendele spun că din cauza asta ar fi și ars Cireșica de fapt, fapt confirmat de locatarii blocului, care susțin că un colonel ar fi avut o fată care se afla printre cele care lucrau ca prostituate. Nu în ultimul rând, tot zvonurile și legendele spun că această față ascunsă a „Cireșicii” putea fi accesată cu o simplă parolă: cereai chelnerului o „amandină proaspătă”.