Reclamele din vechiul București: imaginea orașului, pe când nu era sufocat de afișe

de:
24 feb. 2013
7 Afișari
Reclamele din vechiul București: imaginea orașului, pe când nu era sufocat de afișe

Florian Ciobanu e colecţionar de anunţuri publicitare, în exclusivitate româneşti (începand cu anul 1840). Aduna ziare vechi încă din copilărie şi, de 15 ani, de când s-a angajat într-o multinaţională, o firmă de publicitate, a început să acorde mai multă atenție şi grijă „anunciurilor” din paginile diverselor cărţi, almanahuri sau programe de teatru pe care le colecta de mic copil.

Pentru iubitorii de publicitate românească, sertarul prăfuit s-a deschis în anul 2010, atunci când a început să posteze anunțuri scanate și pe o pagină de facebook destinată acestora: Reclame vechi românești. Pagina are peste 30.000 de like-uri, 90 la sută dintre ele fiind de la tineri, până în 40 de ani: „Care sunt avizi după cultură urbană, după inedit. Poate și pentru că așa ceva n-a mai fost publicat pe internet niciodată”, explică Florian. Avizi, într-adevăr: pagina a câştigat 1000 de like-uri în doar câteva ore.

Spune că există anunțuri publicitare vechi care se mai aplică şi acum foarte bine, în Bucureștiul zilelor noastre: „O campanie integrată de la o firmă de cosmetice, din anii 30, de pildă, ar merge chiar copy paste . Nu se încearcă genul ăsta de publicitate pentru că nu sunt aprobate de client sau nu fac parte din niciun concept și lucrurile trebuie să se întâmple pe două luni, poate nu se leagă. La noi se folosesc și multe adaptări pentru a economisi.  E mai ușor să aplici același lucru în 5 țări.”

Florian a strâns o colecție de peste 20.000 de anunţuri în prezent şi ar vrea să deschidă şi un muzeu pentru ele. Până atunci însă, le pune la dispoziţia publicului pe pagina de facebook.

Spune că cele mai interesante anunțuri sunt cele din anii 50-60: „În care se vede clar ca lucrau artişti la ele”, explică, „şi ca aspect, şi antebelicul şi postbelicul au ce arata.”

Reclamă din anii 30

O practică uzuală din publicitatea interbelică era şi folosirea de anunţuri lungi, cu multe cuvinte, practică pe care nu o mai întâlnim în prezent. Florian explică că, pe vremea respectivă, funcţiona acest tip de reclamă întrucât nu era televizor, nu erau chiar atat de multe publicaţii şi oamenii erau mult mai dispuşi să citească: „Omul de astăzi nu mai citeşte, pe atunci purtau cărţile şi la buzunar, în sacou: cărţile erau făcute special după dimensiunea buzunarului, pentru că oamenii le luau peste tot.”

Moartea bataturilor

Reclama la pasta de dinti, anii 30

O altă practică pe care nu o mai vedem în publicitatea bucureşteană astăzi e uşoara aroganţă faţă de consumator (ca în anunţul de mai jos, la ciorapii Monica). Colecţionarul spune că e destul de dificil astăzi să zgândări orgoliul consumatorului:”Dacă e din Bucureşti, e mai sofisticat. Şi nu doar din Bucureşti. Oamenii se plimbă mai mult acum, ies mai des din ţară, viaţa noastră socială e cu mult diferită de interbelic. Segmentul acesta de clasa de mijloc e mai sofisticat acum de ceea ce era in interbelic.”

ciorapii Monica

De asemenea, comercianţii bucureşteni din perioada interbelică recurgeau şi la diverse trucuri, ca să ademenească clientela să le treacă pragul. Ca în anunţul de mai jos:

Reclama la o frizerie in 1929

Și Bucureștiul era bine promovat pe atunci, şi în ţară, şi în străinătate: „Se făceau excursii din ţară în Capitală, în perioada interbelică, apar în (n.r. revista) Realitatea Ilustrată o grămadă de adventoriale pe tema asta. Acum, resursa umană din ministere e mediocra şi nu vede lucrurile pe dintregul. Erau promovate atunci târgurile, expoziţiile, evenimentele culturale, clădirile care se construiau- toate cladirile astea vechi erau atunci nou-nouţe, s-a construit foarte mult în anii 30.”

Reclama hotel Stanescu

reclama LaFayette

reclama Capsa

Promovarea oraşului se făcea şi în comunism. Însă, despre anunţurile din perioada aceasta, ca vizual și continut, spune că nu arătau prea bine:” Din primii ani din 70 lucrurile au luat cumva o întorsătură; ei munceau, dar hârtia era de proastă calitate.”

pliant Bucuresti

excursion a bucarest

Publicitatea stradală influenţa şi ea farmecul oraşului, în interbelic; lipsa ei, mai precis: „Acum nu mai e aşa. Acum niciun panou din Bucuresti nu cred că respectă regulile, trebuie să stea la minim câţiva metri de stradă. Dacă ar fi după mine, nu i-aş lăsa să promoveze nimic în ultracentral. Universitatea, de pildă, a devenit suport de produse la detergenti. “

Despre reclama agresivă, folosită deseori în prezent, nu e convins c-ar funcţiona mai bine: „Cred că consumatorul e prea înnebunit de atâta reclamă, şi pe stradă, şi la radio, şi la tv, în metrou şi în autobuz, peste tot. Nici în Centrul Vechi n-ar trebui să-i lase cu umbrele publicitare… toate faţadele să fie albe, toate umbrelele să fie albe. Alte oraşe trăiesc din turism şi nu fac aşa.” 

Colecţionarul spune că mai sunt şi acum reclame frumoase: la produse cosmetice, la parfumuri, la încălţaminte, însă sunt prea multe şi nu crede că mai merită colecţionate: „Poate doar gândindu-te că peste câţiva ani n-o să mai fie ziare”, adaugă.

 

ANUNŢURI PUBLICITARE DIN COLECŢIA FLORIAN CIOBANU

Din secolul XIX:

1862

secolul xix

leac pentru betie

secolul XIX

1877

1880

Anunţuri publicitare din anii ’30:

1931

1931

anii 30

Anunţuri publicitare din anii ’40:

anii 40

1944

anii 40

anii 40

Anunţuri publicitare din anii ’60:

Reclama la fard pentru gene, in anii 60

anii 60

anii 60

anii 60

S-a adus marmelada

 

Anunţuri publicitare din anii ’80 şi ’90:

Magazin Victoria, anii 80

1990

1990

1990

Cookies