Ciorapi și dresuri made in București, de aproape-un secol. Povestea unică a Adesgo – „ciorapul doamnei elegante”

Erau atât de buni și de prețioși că doamnele și domnișoarele îi remaiau (reparau) și furau ochii bucureștenilor cu reclamele variate și tematice – este vorba despre ciorapii Adesgo, unul dintre cele mai de succes branduri pornite din București, cu o istorie de aproape 100 de ani. În următoarele rânduri vă vom prezenta povestea Adesgo – „ciorapul doamnei elegante”.

În istoria industrială relativ tânără a Bucureștiului nu putem să nu amintim de unul dintre puținele nume care au dăinuit interbelicului, regimului comunist și încă există și în ziua de azi, chiar dacă nu se bucură de faima de odinioară. Astăzi o să vă prezentăm povestea companiei „Adesgo”, care a ridicat ciorapii și dresurile la rang de artă în cei aproape 100 de ani de existență.

Ciorapi și dresuri made in București, de aproape-un secol. Povestea unică a Adesgo – „ciorapul doamnei elegante”

Istoria companiei pornește din anul 1926, când neamțul Arthur Drechsler pune bazele fabricii de ciorapi Adesgo (nume creat prin anagramarea literelor din numele celor doi copii ai săi), pe Calea Șerban Vodă de azi, între parcurile Carol I și Tineretului, în două clădiri de câte 300 de metri pătrați. Investiția lui Drechsler a fost una impresionantă, fiind aduse din Germania 16 mașini de producție Cotton de mai multe finețuri și având 180 de angajați dirijați de maiștri străini experți în domeniu. Rezultatele au fost pe măsură totuși – în primul an, Adesgo a produs 1,4 milioane de perechi de ciorapi, conform Via București.

Adesgo a ajuns cu timpul unul dintre cei mai reputabili și apreciați producători de ciorapi din țară, fiind rivalizat de branduri precum Ady, GBL sau Rose d’Arly. Astfel, între 1935 și 1940, pentru a suplimenta cererea și a crește producția, în curtea Adesgo au mai apărut două corpuri de clădire, au mai fost aduse încă 40 de mașini Cotton dar și 4 Interlock, care vor servi noua secție, ocupată cu producția de „Lingerie Milanese”: ciorapii erau acum însoțiți pe rafturi de pijamale, lenjerii, cămăși de noapte, chiloți, seturi complete și multe altele.

Angajații companiei beneficiau de condiții inspirate de la marile fabrici din occident: zonă de cantină, cabinet medical, sală de repaus, instrumentar și staționar dotat cu paturi pentru bolnavi, club de fotbal, sală de muzică dotată cu pian, pajiște pentru destindere (fabrica oricum se află în „buza” parcului Carol) și o creșă pentru copiii angajaților.

Adesgo era „capul” reclamelor în perioada interbelică

Avantajul imens al companiei Adesgo era, pe lângă calitatea și diversitatea produselor, publicitatea, care era vastă și prezentă aproape peste tot unde își puneau bucureștenii ochii. Revistele vremii erau pline de materiale publicitare Adesgo, cu postere inventive, variate și tematice – campaniile se orientau după anotimp și sărbători – astfel că lângă picioarele cu ciorapi înalți iarna găseai un Moș Crăciun sau un brad împodobit, în timp ce de Paște nu lipseau coșurile cu ouă încondeiate. Mai mult, în preajma sărbătorilor, ciorapul Adesgo era marketat drept „cadoul ideal”.

Desigur, calitatea și marketingul vin la un cost pe măsură. În anii ’30, o pereche de ciorapi de mătase Adesgo ajungeau la 200 de lei, un preț care nu era tocmai accesibil, dacă ținem cont că o pâine albă mare era 7 lei, spre exemplu.

Fiecare tip de ciorap era numerotat și denumit în funcție de avantajele sale –

• 51 – „durabilitate garantată”,
• 54 – „eleganță și durabilitate”,
• 57 – „ciorapul super-elegant”,
• 105 – „ultrafin”
• 50 și 100 – „mătase naturală”

Un alt aspect pe care Adesgo l-a reușit cu brio prin campaniile sale publicitare era poziționarea la loc „de vază” în mintea și în perspectiva clientelei: sloganul „Adesgo – ciorapul doamnei elegante” devenise cunoscut în tot Bucureștiul și produsele acestei companii erau asociate cu oamenii „cu stare”, care se îmbrăcau mereu impecabil și elegant.

„Ciorapul doamnei elegante” a supraviețuit războiului și comunismului

Adesgo, spre deosebire de rivalii săi din perioada interbelică, a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial dar și haosului socio-politic care a urmat în perioada instalării regimului comunist. Imediat după război, Adesgo a trecut sub control sovietic, iar presa vremii relata că magazinul companiei, de pe strada Șepcari 8, și-a reluat activitatea pe 23 mai 1947, la doi ani de la încetarea războiului în Europa. Fabrica a revenit ulterior statului român, care a crescut o perioadă volumul de producție pentru a acoperi cererea ridicată dinspre export.

După Revoluție, spre deosebire de alte fabrici din București, Adesgo nu a dispărut și a fost achiziționată de mai multe companii private care au continuat producția de șosete și lenjerie în fabrica de lângă parcul Carol I. În 2002, fabrica a fost preluată de grupul Argaman Industries, care a menținut în viață unul dintre cele mai vechi branduri bucureștene. De altfel, în 2023, Adesgo a fost cumpărată de Tefron Europe, o companie care produce lenjerie intimă și echipamente sport pentru o mulțime de branduri cunoscute la nivel mondial.

CITEȘTE ȘI

De la Paris la București – povestea „Galeries Lafayette” de pe Calea Victoriei

Povestea cafenelei Fialkowski – magnet de lume bună și poate prima cafenea-cofetărie cu „drive-thru”

„Ia-urt, căi-mă-ceeel!” – Povestea lăptarilor, ciobanilor și iaurgiilor din vechiul București