Cioara care mi-a prezis panica la benzină. Foto, adresă și poem

Vă pot da adresa acestei ciori. Ea mi-a prezis panicile de săptămână trecută.

E pe strada Grâului. În sector 4, București. Aproape e fumezi.com, cofetăria Nedelya. Stăteam la miez de zi, istovit, furat de şoaptele asurzitoare ale războiului, de țipetele întârziate ale coronavirusului. În mijloc de panici, oracole, influențeri ceţoși, cărţi cu tâlc tulburător, “piroteam”, pe drum, uitând de toate. Când, deodată-aud cum bate. Cineva părea că bate – bate-n capotă de mașină. Uşor. Apoi, tot mai tare. „E vreun trecător – gândit-am – și a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător. O, mai pot uita vreodată? Vânt, martie cu zloată. Beznele-mi dădeau târcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale” să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Război. „Cra-Cra-Cra”, zicea cioara și eu credeam că „E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor. Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor. Nu-i decât un trecător.” Dar era cioară vie, vie ca o încinsă scrumbie.

“Aproape beznă-n jur, niciun trecător.”

Şi-am rămas cu ochii mari pe cioară, vroiam să fie vrabie, veveriță, orice altă arătare.

Nu. Era o cioară și alături, inima mea simţeam cum geme. “Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor”. Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Război!” Doar ecou-adânc al beznei mi-a răspuns şoptit: „Benzină, Ulei, valută”
Doar ecoul trecător. Și așa-ncepu păzea criza de benzină, semnele-s ciudate, vreau să aflu tâlcul lor. Cra, “Vânt şi niciun trecător. Era doar un foşnet grav de-aripă, un Corb, străvechiul timpului stăpânitor. N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune urlă: benzină, ulei, valută. Printre negurile-mi dese, parcă-un zâmbet mi-adusese, cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: „Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrân, strigoi de smoală dintr-al crizei-adânc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?”
Spuse Corbul: „Nevermore!”

“Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntâmplător;

Însă nu ştiu om pe lume să primească-n minte-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe capotă de mașină, în zbor –
Pasăre, de nu stafie, stând pe-un război strălucitor-
Corb ce-şi spune: „Nevermore”.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am uitat la telefon. Panică-n benzinării și mall-uri
Cioară -corb știa Marile Dezastre-amare
Purtat fără-ncetare de-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrânte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvântul: „Nevermore””.

Gânduri rânduiam, şi vise, Să fug la magazine
Să umplu canistre, beciuri, să-mplinesc doruri, şi nădejdi cretine
Dar mă lăsai pe vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, până-n gând străbătător.
Îmi venea să fug să-ncarc multe kile de benzină dar tot Corbul îmi rostI:
Bea licoarea de uitare, uită gândul cel cu frici!”
Spuse Corbul: „Nevermore”.

„Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lângă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Va dura mult războiul? – găsi-voi un balsam alinător?”

Spuse Corbul: „Nevermore”.

„Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Știi ceva de viața-mi tristă tot halită de necazuri?
Spuse Corbul: „Nevermore”.

Text inspirat și furat de la Edgar Allan Poe

Nota B365.ro: Când vă întoarceți de pe strada Grâului, mai sunt alte câteva drumuri de făcut cu Eugen:

• Ați asistat vreodată la o demolare în București?
• “Marile orașe” din țară au sediu mare și frumos la București Țipenie de om nu vezi, dar latră zilnic 2 dulăi
• Adi de la Alambik de pe strada Paleologu din București