MAKE BUCHAREST GREAT AGAIN

Cinste nouă, vrednici suntem! Casa Primarului Dobrescu, “Primarul Târnăcop”, care-a făcut din București “Micul Paris”, a ajuns o ruină fără geamuri

Primarul D. I Dobrescu a schimbat spectaculos fața Bucureștiului în numai cinci ani de mandat (1929-1934) și a rămas în istorie drept un excepțional reformator: “Bucur l-a făcut sălaș / Pake l-a făcut oraș / Iar Dobrescu într-o năvală/ L-a făcut o Capitală”. Casa lui de pe strada Popa Rusu din București arată astăzi ca după o explozie care i-a spulberat toate geamurile. Cine-a fost “Primarul Târnăcop”, așa cum îi spuneau poporenii, mai în serios, mai în bășcălie, aici și acum, la Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro dedicat patrimoniului, culturii și memoriei orașului.

Pentru istoria casei de pe strada Popa Rusu, numărul 24, din București, am avut două surse de informare: profesorul și istoricul Andrei Pippidi în “Dilema Veche” și “Revista Arhitectura 1906”. Andrei Pippidi spune că pe parcela care purta numărul 18, în iulie 1892, o autorizație de construcție a fost solicitată de un anume domn D. I Dobrescu, adică de cel care avea să devină Primarul General al Capitalei în perioada interbelică. Tot D. I. Dobrescu era înscris ca proprietar în Anuarul României din 1895/1896.

Casa parasita de pe strada Popa Rusu, numarul 24. Foto Antoaneta Dohotariu.
Casa parasita de pe strada Popa Rusu, numarul 24. Foto Antoaneta Dohotariu.

Casa are toate geamurile sparte, tencuiala cade, iar înăuntru e prăpăd

Cealaltă sursă, Arhitectura 1906, spune că persoana care a cerut autorizația de construcție la același număr ar fi Dumitru T. Dobrescu, profesor de greacă și latină la Seminarul Nifon. Planurile casei au fost semnate de arhitectul R. Nedelescu, iar imobilul ridicat în stil neo-clasic NU se află pe lista monumentelor istorice din Bucuresti. C-o fi fost vila Primarului, c-o fi fost a profului de greacă și latină din Armenească, tot o splendoare arhitectonică ruinată, devastată, furată și părăsită rămâne. De aceea i-am scris Primarului o mică epistolă. Domnului Dobrescu i se mai spunea și “Mituș Adevăruș”, pentru că iubea Adevărul, normal. Iar “Mituș”, zic și eu pentru copii, vine de la Dumitru, Mitică, Mitici, Mitea, logic.

 Casa parasita de pe strada Popa Rusu, foto Antoaneta Dohotariu.
Casa parasita de pe strada Popa Rusu, foto Antoaneta Dohotariu.

Stimate Domnule Primar General Dem. I Dobrescu, “Mituș Adevăruș”, domnule Primar “Târnăcop”,

Cinste nouă, vrednici suntem! Casa Primarului Dobrescu, “Primarul Târnăcop”, care-a făcut din București “Micul Paris”, a ajuns o ruină fără geamuri
În doar cinci ani de mandat, primarul Dobrescu a făcut ce n-au făcut și nu făcut alții în ani lumină.

Am trecut astăzi să văd ce mai face frumoasa dumneavoastră casă de pe strada Popa Rusu, din Mahalaua Armenească, București. Bucureștiul pe care ați încercat să-l dezbărați de “obiceiurile lui balcanice, orientale”. Rău face. Foarte rău. Are toate geamurile sparte. Toate, toate. Tencuiala cade, iar înăuntru e prăpăd.

Tavanele pictate, coloanele din marmură, sculpturile se află într-o stare de degradare profundă. Plouă și ninge în casă, domnule Primar, bate vântul a pustiu și părăsire, urlă prin ea sonorul de la mașinile Salvării care trec cu bolnavii de Covid-19. Domnule Dobrescu, tot “Gunoiul ancestral”, pe care l-ați scos din oraș cât timp ați fost Primarul Micului Paris, l-am readus noi în casa dumneavoastră. Faceți ceva, domnule Primar, interveniți. Așa Duh cum sunteți, găsiți o cale de a vă întoarce în Prezentul nostru, care pentru dvs era “Viitorul Bucureștiului”, așa cum frumos l-ați desenat și imaginat în lucrarea “Cum vor fi Bucureștii în viitor”, în anul 1934.

Deși suntem în anul 2021, domnule Primar, o să ne găsiți exact așa cum ne-ați descris în anul 1934: “Bucureștenii sunt anarhici în fața unor autorități reale și servili în fața autorităților abuzive. Se cunoaște că ei sunt descendenții vechilor clăcași, care au înmagazinat de-a lungul timpului toată umilința robului în fața patronului”. Vă aștept. A dvs, cu multă considerațiune și admirație, Antoaneta Dohotariu”.

„Vreau să-l fac pe bucureștean să iubească Bucureștiul”

Micul Paris a fost un vis împlinit de un om lucid. Un vizionar. În doar cinci ani de mandat, între 1929-1934, primarul Dem. I. Dobrescu a făcut ce n-au făcut și nu au făcut alții în ani lumină. Când a fost numit Primar General prin Decret Regal, orașul lui Bucur (cu numele de “Hilariopolis” în hrisoave) avea 600.000 de locuitori unul mai pestriț ca altul. Prim ministru era Iuliu Maniu, așa că un național-țărănist a fost instalat la PMB, Dem I. Dobrescu. Un avocat născut la Jilava într-o familie de transilvăneni, cu doctorat în Drept la Paris. În 1929, la ceremonia de învestire de la Palatul Șuțu, distinsul domn Dobrescu (era trecut de 60 de ani) a ținut un spici din care eu am reținut două mari idei: “Vreau să-l fac pe bucureștean să iubească Bucureștiul” și “Vreau să scot un oraș nou dintr-un oraș vechi”.

Cinste nouă, vrednici suntem! Casa Primarului Dobrescu, “Primarul Târnăcop”, care-a făcut din București “Micul Paris”, a ajuns o ruină fără geamuri
Decembrie 1936, foto Costica Acsinte, via Flickr.
Foisorul de foc, Bucuresti, foto credit MMB.
“Pentru un bucureștean, viața fără favoruri este că friptura fără muștar”

Și am mai reținut cum ne vedea domnul Dobrescu pe noi, bucureștenii de atunci și de azi, pentru că vorbele sale ni se potrivesc și astăzi mănușă.

 Bucuresti, foto credit MMB.
Bucuresti, foto credit MMB.

Dem. I Dobrescu: “Capitala noastră este orașul “privilegiilor democratice”, căutate nu atât din dorința de câștig, ci mai mult din ambițiunea cuiva de a arăta că este deasupra legilor, că este un privilegiat. Pentru un bucureștean viața fără favoruri este că friptura fără muștar. Cine nu știe să câștige privilegii democratice este disprețuit de toți ai casei, de toate rudele și de toți prietenii. Suntem orașul lui “ știi tu cu cine ai de-a face”. Bucureșteanul, chiar bogat fiind, caută să se distingă cel puțin cu un bilet de tramvai gratuit, cu un bilet la teatru sau de tren dat fără plată. Și să vedeți pe conductor cum salută cu respect pe toți chiulangiii mari și mici, dar privește cu indiferență pe cei care au plătit”, Dem I. Dobrescu, “Cum vor fi Bucureștii în viitor”.

Interior devastat, Casa din Popa Rusu. Foto credit Alex Iacob, Reptilianul.ro
Interior devastat, Casa din Popa Rusu. Foto credit Alex Iacob, Reptilianul.ro
Primarul “Kemal Pașa”, “Ataturk de la Primărie”, “Nebunul de la Municipiu”

“Nebunul de la Municipiu”, „Ataturkul” demola, expropia, amenda, îndrepta străzile, le lărgea, impunea reguli, deranja. Deranja interese, politicieni, negustorime. Deranja atât de tare încât la 13 noiembrie, 1933, cu un an înainte de terminarea mandatului, când a venit partea adversă la putere, adică liberalii, s-a trezit demis. Dar pentru că bucureștenii au ieșit în stradă să protesteze (cunoaștem figura, e ca azi), a fost repus în funcție, după numai o săptămână de la scandal. Fix ca azi. Cei care nu-l plăceau îi spuneau, cum singur mărturisește, “Primarul Kemal Pașa”, “Nebunul de la Municipiu,” „Tătarul de la Primărie”.

Foto credit "Locuri uitate", interior din cladirea abandonata de pe Popa Rusu.
Foto credit „Locuri uitate”, interior din cladirea abandonata de pe Popa Rusu.
A amendat specula și-a deschis adăposturi pentru homleși

Primarul Micului Paris era pe placul arhitecților moderniști (Marcel Iancu, Horia Creangă-despre care am scris aici– Octav Doicescu, etc), cărora le dădea mână liberă să construiască “un oraș nou”, exact așa cum visa el, dar ajungea și la inima bucureșteanului de rând. Când a fixat prețuri accesibile la mărfuri și alimente și-a dat amenzi mari pentru orice speculă, lumea cerea “o dobrescană neagră” la bacănie, în loc de pâine neagră. Sau “o dobrescană de vin”, în loc de o sticlă de vin. A deschis cantine pentru săraci, ceainării, adăposturi gratuite de iarnă pentru cei fără casă, cantine pentru muncitori. Nu, nu cred că erau pomeni electorale, sau dacă au fost se întâmplau pentru prima dată in istoria Bucureștiului.

 Primarul a deschis cantine pentru săraci, ceainării, adăposturi gratuite de iarnă pentru cei fără casă, cantine pentru muncitori. Foto art-historia.blogspot.com.
Primarul a deschis cantine pentru săraci, ceainării, adăposturi gratuite de iarnă pentru cei fără casă, cantine pentru muncitori. Foto art-historia.blogspot.com.

Dem I. Dobrescu rămîne în istoria orașului drept primarul care-a modernizat Bucureștiul, i-a fabricat o personalitate. A lărgit, aliniat și modernizat străzile, inclusiv Calea Victoriei. A sistematizat periferia, Șoseaua Dudești, Strada Colentinei, Calea Griviței, Calea Rahovei, Pantelimon, Calea Văcărești. A inițiat lucrări edilitare ample de pavaj, lumină electrică, canalizare, apă. A modernizat Piața Universității și Piața Cercului Militar. Stătea toată ziua pe șantiere, așa că lumea i-a spus “Primarul Târnăcop”. Dar, mai bine, să-i dăm cuvântul, să spună domnia sa ce-a făcut:

”Am scăpat oraşul de bragă, de limonadă şi de grătare”

”A trebuit să declarăm răsboiu crâncen aspectului balcanic al oraşului nostru, să combatem obiceiurile orientale ale locuitorilor săi, să combatem murdăria şi meschinăria. Am căutat să dăm un aspect mai impozant străzilor şi pieţelor; am scăpat de murdărie; am liberat strada şi trotuarul de bărăcile de saci şi rogojini; am scăpat oraşul de bragă, de limonadă şi de grătare. În Bucureşti mai sunt colţuri urâte, dar am scăpat de colţurile oribile. Am început pavarea întregei Capitale cu asfalt la centru şi cu piatră la periferie, care va ridica enorm aspectul ei civilizat. Am început asanarea lacurilor, care va scăpa pe locuitori de friguri şi de oftică şi ne va da apă pentru spălarea canalelor”, Dem. I. Dobrescu, Viitorul Bucureștilor, editura Tribuna Edilitară, 1934.

Interior, detaliu, casa din Popa Rusu, foto credit reptilianul.ro.
Interior, detaliu, casa din Popa Rusu, foto credit reptilianul.ro.
”Mi s-a mai spus că, dacă mă ating de Colentina, comit un sacrilegiu, pentru că în acea apă se scăldase Mihai Viteazu” 

În anul 1930, domnul Dobrescu amenajează două parcuri noi, Snagovul și Băneasa, și plănuiește ca orașul să fie înconjurat de o centură verde, loc de promenadă pentru bucureșteni.

Dem I. Dobrescu: “Un oraș fără ape este un oraș mort, un oraș fără păduri este o stepă. Am găsit lacurile din jurul Bucureștiului ca fiind adevărate focare de infecție, de friguri și de tuberculoză. Din primul an am început asanarea lacului Băneasa, care constituia o adevărată cloacă prin murdăria și prin mirosul lui și un mare scandal public prin promiscuitatea afișată. Am început lucrarile sub zâmbetul ironic al tuturor celor care le considerau fie “imposibile”, fie o nebunie. Mi s-a mai spus că dacă mă ating de Colentina comit un sacrilegiu, pentru că în acea apă se scăldase Mihai Viteazul. A trebuit să merg la fața locului pentru a mai liniști populația instigata, care, după explicațiile mele, a primit lucrarea cu bunăvoința. Unul dintre proprietari m-a amenințat în plin consiliu că mă împușcă dacă nu renunț la lucrare”.

Fotografie facuta prin gard de Antoaneta Dohotariu.
Fotografie incadrată prin gard de Antoaneta Dohotariu.
Ce trebuie atâta curățenie, Domnule Primar? Noi am trăit veacuri întregi în murdărie”

O capitală reprezintă geniul național al unei țări, o civilizație, în știință și în artă. O asemenea capitală cu pretenții de metropolă, trebuie să ia caracterul orașelor mari. Ea trebuie să fie higienică, estetică și monumentală”, Dem.I. Dobrescu. “Estetică”? “Higienica”? Primii care au cârtit au fost cei din piețe care luau amenzi cu ghiotura: “Ce trebuie atâta curățenie, Domnule Primar? Noi am trăit veacuri întregi în murdărie și am trăit mai bine decât acum în curățenie”.

“ Dâmbovița e mai mult moarte dulce, decât apă dulce”

Tot Dem. I. Dobrescu a interzis scăldatul în Dâmbovița și aruncatul gunoaielor, râul era totuși sursă de apă potabilă pentru mulți bucureșteni.

 Dâmbovița e mai mult moarte dulce, decât apă dulce. Am încurajat facerea primelor ștranduri, care trebuie să ia un mare avânt. Nimeni nu-si închipuie atacurile pe care a trebuit să le înfrunt. Am fost atacat cu o sălbatecă violență ca un corupator al moravurilor orașului nostru, oraș de oameni de mare valoare”, aici, la urmă, sigur a fost ironic.

Despre Hilariopolis și Bucureștiul Domnului Dobrescu, mai multe în următorul articol. O să vă spun ce planuri avea pentru viitor, unul mai science-fiction ca altul: metrou, esplanadă pentru Dâmbovița, lacuri amenajate pe care să aterizeze hidroavioanele, dorea să acopere Lipscaniul cu sticlă și să facă din el un “Corso al eleganței feminine”, cu case de modă ca la Paris. Visa să unească Grădina Botanică cu Parcul Palatului Cotroceni ca să devină o mare grădina zoologică, intenționa să interzică înmormântările la Bellu și să-l transforme în muzeu. A mai dorit o nebunie: să facă esplanadă (stradă largă având in mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori și flori, n.a) plus reconfigurare pe Dealul Mitropoliei, să-l transforme “într-un mic Vatican Român”, un ansamblu unitar ca la Roma. Chiar s-a apucat să dărâme cocioabele de lângă clopotnița Patriarhiei, evident că i-au sărit Sfinții Părinți și sumanele negre în cap, asa că lucrările de la “Micul Vatican” au încetat rapid.

Vrednic a mai fost Kemal de la Primărie!

Make Bucharest Great again”, proiectul B365.ro susținut de Promenada Mall și Mega Mall, parte din grupul NEPI Rockcastle, vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button