Cinematograful Trianon a fost una dintre primele clădiri ce au format Bulevardul Elisabeta, drum nou al Capitalei la acea vreme, apărut cu ocazia ridicării Universității din București. Cu o istorie și o valoare arhitecturală considerabilă în spate, astăzi din păcate stă în ruină, așteptând ca cineva să-i schimbe filmul care rulează aici cu unul cu final fericit, iar tragedia și indiferența să nu ducă la dispariția sa.
Cândva, a fost un cinema care deschidea Bulevardul Elisabeta, arteră ce avea să devină un fel de bulevard al cinematografiei bucureștene, aici fiind mereu rulate cele mai cunoscute și cele mai noi filme ale vremii, un loc de întâlnire pentru lumea bună din oraș și care a contribuit enorm la modernizarea orașului atât pe plan fizic, arhitectural, cât și socio-cultural.
Cinematograful Trianon a fost construit în anul 1884 şi atribuit arhitectului Alexandru Orăscu (1817-1894), care a ridicat una dintre primele clădiri pe noua arteră creată după edificarea universității în zona Calea Victoriei / Academiei. De la început, imobilul ridicat pe Bd. Elisabeta la numărul 36 de azi a avut o utilizare mixtă: la parter funcţiona o berărie, numită „La Calul Bălan”, în perioada interbelică, în timp ce zona superioară sau sala era destinată proiecţiilor de film sau spectacole de divertisment. Numele „Trianon” cel mai probabil a fost aplicat după Primul Război Mondial, în contextul popular al denumirii inspirate de Tratatul de la Trianon (1920), care a rezultat în formarea României Mari.
Arhitectura clădirii este impresionantă: fațada este ornamentată cu cinci statui reprezentând figuri mitologice (Artemis / Diana, Apollo, Afrodita / Venus, Heracle şi Orfeu), plasate deasupra ferestrelor etajului întâi. Sub aceste ferestre apar grupuri de „putti”, figuri de copii îngerași, care susțin elemente inscripționate cu „ANR”, „ANVL” și „1884”. Imobilul este inclus în Lista Monumentelor Istorice, având codul L.M.I.: B-II-m-B-18680.
Din punct de vedere al funcțiunii cinematografice, se remarcă faptul că în toamna anului 1929 la Cinematograful Trianon a fost prezentat unul dintre primele filme sonore din București, un moment de cotitură pentru cinematografia românească. După al Doilea Război Mondial clădirea a fost naţionalizată şi redenumită „Cinematograful Bucureşti”. În perioada de după 1990, concurența multiplexurilor, schimbarea preferințelor publicului şi starea tehnică a sălii au dus la închiderea proiecțiilor în 2004.
Din păcate, de atunci, Cinematograful Trianon stă în paragină, uitat și abandonat de mediul privat și de autorități, în ciuda diverselor proiecte de revigorare și restaurare gândite de-a lungul anilor. În prezent este scos la vânzare contra sumei de 4.9 milioane de euro, după cum se poate observa în TikTok-ul prezentat de un agent imobiliar pe contul său.