Cine suntem după pandemie și ce păstrăm din perioada asta

Hai, repede, repede, că se termină și trebuie să ne facem un bilanţ. Ce am învăţat, ce n-am învăţat, ce o să ne amintim, ce păstrăm, ce aruncăm. Ca ieri începea şi eram cu toţi pe stres și aprovizionare, stăteam la coadă la hârtie igienică, pesmet și făină. Chiar, ați folosit toate proviziile sau rămâneți cu conservele de fasole în debara? 

Tot ca ieri ne făceam toți planuri ambițioase de apucat de sport, citit, renovat, zugrăvit, reinventat și alte cele, cumva fiind convinși că hai, trece vara asta și gata.

Am făcut petreceri pe zoom în primele săptămâni, pe urmă ne-am plictisit și ne am prins că nu e ce ne trebuie, am încercat teatru pe live streaming și n-a mers, n-au mers nici concertele online. Cred că, de fapt, am avut primul șoc mare când am văzut că nu se termină în toamnă și că rămânem acolo, în spatele zidurilor, caselor, măștilor, fricii. Și a mai trecut o toamnă, și a mai trecut o iarnă, și am ieșit și de acolo la lumină. Mai apatici, mai plictisiți, mai resemnați cumva, mai absenți unii din viețile celorlalți, cu mai puține să ne spunem, căci ce să ne spunem dacă nu ni se mai întâmplă nimic?

Am început să avem voie să ieșim din casă, măcar cât e mai cald și ne-am promis că începem să ne întâlnim cu unii și cu alții, dar cel mai des n-am făcut-o, pentru că ne-am obișnuit așa. Ne-am plâns că vrem la restaurant, că nu mai suportăm mâncarea în ambalaje de plastic și carton și că vrem și noi să stăm la masă, dar nu ne-am dus mai des, am rămas să plastic și carton și celofan. 

Iar acum, acum când chiar se termină, ce facem? La ce ne întoarcem. Ne întoarcem? Sigur, nu mai suntem cei care eram înainte de pandemie. Mulți s-au îmbolnăvit, mulți au murit, mulți au pierdut pe cineva, mulți au rămas cu sechele, mulți au rămas cu frica, s-au rupt prietenii din cauza părerilor despre vaccin, s-au rupt relații din cauza izolării, ne-am prins că se poate lucra și de acasă, dar nu e neapărat bine, pentru că e bizar să ai și sufrageria, și meeting room-ul, și camera de joacă a copilului în același loc. Deci, ce facem de acum înainte, cine suntem și la ce vrem să ne întoarcem?

Sigur că n-o să găsesc eu răspunsul acum, mai ales că eu sunt adepta lui „lasă că vedem noi ce se va întâmpla”, dar cu siguranță ne vor rămâne niște lucruri după pandemia asta. Ce păstrăm și ce lăsăm să plece, ce am învățat de aici.

Așadar,

Cu ce am rămas după pandemie – lista mea

1. Plantele – nu sunt vreun talent deosebit, nu m-am ocupat de asta înainte de pandemie, nu m -am apucat planificat, pur și simplu am luat ba una, ba alta, în general plante cu frunze verzi, nu cu flori, am descoperit Plant Up, am pus mentă pe balcon și mi-am dat seama că nu are nevoie de cine știe ceva;
2. Mai mult gătit acasă – nu neapărat mult mai mult, dar poate mai organizat; 
3. Aprecierea față de curieri și livratori. Mie îmi place mult şi ideea de la Radio Guerilla, cu statuia livratorului, pentru că da, oamenii ăştia chiar au fost essential workers în pandemie. Şi poate ar trebui să învăţăm să fim niţel mai toleranţi cu întârzierea de 15 minute, când omul are de făcut 20 de livrări. E suficient să nu fie acasă unul dintre clienţi şi i se dă peste cap tot programul. Ba chiar de când m-am obişnuit aşa bine nici n am mai fost la LIDL aşa des (ori asta părea de neimaginat)
4. Copiii – sau cel puțin fiică-mea – au o capacitate de adaptare incredibilă. Acum îi va fi va fi mai greu să renunțe la mască decât i-a fost să înceapă să o poarte. A trecut peste un an de școală online, a făcut în continuare sport, nu s-a apucat de gaming agresiv, chiar sunt foarte adaptabili, deși nouă ni se par fragili. M
5. M-am plicitisit de revelion acasă, chiar și eu care sunt revelion hater since 1900. Oricât de mult mi-ar plăcea să-mi petrec timpul cu ai mei, jur pe roșu că sunt sătulă până peste cap de monopoly, trombon, activity. Reclama aia cu „să-ți petreci timp cu copilul tău” are și ea limite. petrecem, dar nici așa, că ne săturăm cu toții!
6. Neaglomeraţia în vacanțe, asta e aur, ar fi minunat să mai țină măcar vreun an, doi  :-);
7. E bine și cu delivery, dar mâncatul la restaurant are și el farmecul lui și nu ar trebui să dispară, sper să nu rămânem cu comoditatea pachetului, măcar aici.
8. Eu nu pot să mă îmbrac de stradă în casă. Nu pot să port blugi în casă, nici dacă stau 4 luni închisă acolo. Deci, hainele de casă rămân de casă, sorry, aia e, nu s pregătită de catifea în bucătărie.

Nota B365.ro Alte superliste de-ale Mariei, mai jos:

• 4 motive pentru care urăsc Revelionul
• 6 locuri din București de unde cumpărăm chestii de casă WOW
• Trei lucruri de care îmi este foarte frică