Cine l-a inventat pe Iepurașul de Paște? Cum a ajuns „urecheatul” să fie simbolul sărbătorilor de primăvară

Vreme frumoasă, momente de liniște în familie și sărbătoare. Paștele este una dintre cele mai mari sărbători din lumea creștină și reprezintă un motiv de bucurie atât pentru cei mari cât și pentru cei mici, care îl așteaptă cu nerăbdare pe vestitul Iepuraș de Paște. În ziua de astăzi, copiii asociază Paștele cu venirea Iepurașului, care le aduce dulciuri, hăinuțe sau jucării. Cum a ajuns totuși „urecheatul” cel alb să reprezinte simbolul Paștelui?

Ce-i drept, nu există un răspuns 100% clar și precis despre cum micuțul iepuraș a ajuns să fie în centrul sărbătorilor pascale, însă cea mai populară teorie este cea de asociere a iepurașului și a a altor animăluțe specifice Paștelui cu renașterea, inocența și puritatea. Iepurașul, mielușeii, puișorii de găină sunt toți omniprezenți în felicitările, imaginile cu urări și pozele specifice de Paște.

Din punct de vedere religios, iepurașul ar avea însemnătate legată de unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Bisericii Occidentale, Sfântul Ambrozie (339-397), care este celebrat an de an în data de 4 aprilie în calendarul luteran. Potrivit legendei, Sfântul Ambrozie a considerat iepurașul drept simbol al Învierii deoarece acest eveniment coincide cu perioada în care iepurii de câmp își schimbă blana.

Cu această asociere în minte, oamenii au sărbătorit secole bune Paștele, însă oamenii au început la un moment dat să și realizeze figurine și jucării care să îl celebreze pe iepuraș. Din aluat, zahăr ars, ciocolată, lemn, pluș sau lână, iepurașii au început să răsară în vitrinele prăvăliilor și pe rafturile magazinelor.

Cine l-a inventat pe Iepurașul de Paște

Tradiția Iepurașului de Paște ar fi apărut prima oară în jurul secolului al XV-lea în Germania, după ce mai multe femei dintr-o așezare săracă din apropierea unei păduri au vrut să facă o surpriză copiilor lor.

Din lipsă de bani, femeile au decis să le dăruiască copiilor ouă fierte și vopsite în diferite nuanțe, un fel de jucării pe care le pot mânca. Pentru ca cei mici să nu le găsească înainte de ziua de Paște, femeile au decis să ascundă ouăle în tufele de la marginea pădurii de lângă sat. Copiii, în joaca lor, au ajuns la marginea pădurii și au văzut un iepuraș care a țâșnit chiar din tufa unde se aflau ouăle vopsite.

Convinși că acelea erau ouăle lăsate de iepuraș drept cadou de ajunul Paștelui, copiii le-au dus acasă, iar mamele lor au păstrat secretul, pentru ca cei mici să se bucure în voie de „descoperirea” făcută. Ba mai mult, femeile și-au promis că vor repeta acest obicei în fiecare an în ajunul sărbătorii pascale.

Cu timpul, tradiția s-a răspândit și a ajuns pe tot continentul, dar și peste Ocean, copiii așteptându-l an de an pe Iepurașul de Paște. Desigur, în prezent cei mici nu mai așteaptă ouă vopsite, ci ouă și iepurași de ciocolată.

Semnificația Iepurașului de Paște în religii și mitologii

În Biblie, iepurele este menționat în cea de-a treia carte a Vechiului Testament drept animal „necurat”, ce nu poate fi mâncat de om, după cum Dumnezeu le-a spus lui Moise și Aaron:

„Iata animalele pe care le puteti manca din toate dobitoacele de pe pamant: Orice animal cu copita despicata, care are copita despartita in doua si isi rumega mancarea, il puteti manca. Dar si din cele ce-si rumega mancarea, sau isi au copita despicata sau impartita in doua, nu veti manca pe acestea: camila, pentru ca aceasta-si rumega mancarea, dar copita n-o are despicata; aceasta e necurata pentru voi. Iepurele de casa isi rumega mancarea, dar laba n-o are despicata; acesta este necurat pentru voi. Iepurele de camp isi rumega mancarea, dar laba n-o are despicata; acesta este necurat pentru voi”

În popor, oamenii credeau că femelele iepurilor pot naște pui fără să se împerecheze, ceea ce a atras iepurelui o aură de puritate, asemenea Fecioarei Maria. Acest lucru este prezent și în mitologia chineză, unde se spune că e nevoie ca iepuroaica doar să privească Luna pentru a naște pui. Explicația logică pentru această legendă este abilitatea de „superconcepție” a femelelor din rasa europeană de iepuri, fiind capabile să dezvolte o a doua sarcina multipla imediat după nașterea primei serii de pui – o adaptare evolutivă ce permite iepurilor sa se reproducă rapid și sigur.

Totuși, în alte colțuri de pe Glob ouăle de Paști sunt aduse de berze, cuci, cocoși sau chiar de vulpi năzdrăvane. Spre exemplu, în Australia există… Bilby de ciocolată, deoarece iepurii sunt considerați tradițional drept o specie invazivă care parazitează cu prezența lor. Bilby este un mic marsupial, a cărui viață este pusă chiar în pericol de iepurii sălbatici.

Iepurele în mitologie și în credințele precreștine

În mitologie, iepurele era considerat drept simbolul reproducerii și al fertilității, existând astfel o asociere evidentă între renașterea vieții și a naturii odată cu primăvara și simbolistica iepurașului.

Astfel, există tradiții din vechime ce ar putea avea rădăcini în obiceiurile păgâne. Divinitatea păgână Eostre, sau Ostara (care a dat și denumirea paștelui în germană, Ostern, și Easter în engleză) era venerată pentru darurile pe care le aducea odată cu sosirea primăverii: fertilitatea și renașterea naturii. În mitologia slavă un rol similar îl avea divinitatea Siwa.

În încheiere, Iepurașul de Paște a devenit în prezent „mascota” nelipsită a sărbătorilor pascale, fiind în ziua de astăzi prezent pe toate meridianele, și fiind așteptat de copii din toate colțurile lumii.