Cine erau cei 40 de oameni ale căror schelete au fost găsite la Universitate?

Cele 40 de schelete scoase la iveală în urma săpăturilor pentru viitoarea parcare de la Universitate, ar putea data de acum aproape 500 de ani, spun specialiştii. Este vorba de locuitori ai periferiei Bucureştiului de atunci, bărbaţi, femei şi copii, care au fost îngropaţi în curtea bisericii locale, aşa cum era obiceiul vremii.

De altfel, Bucureştiul este atestat documentar la 20 septembrie 1459 într-un act emis de Vlad Țepeş, domn al Țării Româneşti, prin care se întăreşte o moşie unor boieri. Cetatea Dâmboviţei, cum mai apare în primii ani oraşul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgşor la Giurgiu, în ultima aşezare aflându-se o garnizoană otomană.

În secolul XVI, în zona în care se fac săpături în prezent se afla Mănăstirea Sfânta Treime, care a fost rectitorită mai târziu de Șerban Cantacuzino, împreună cu fratele său Constantin Cantacuzino, sub numele de mănăstirea Sf. Sava. Între timp,  la începutul secolului XVIII, Brâncoveanu a reclădit biserica, iar în 1818 învăţatul ardelean Gheorghe Lazăr a deschis aici ”şcoala academicească de ştiinţe filosoficeşti şi matematiceşti în limba română”. Biserica Sf. Sava a fost demolată în jurul anului 1870, după ce restul corpurilor mănăstirii fuseseră deja culcate la pământ, scrie istoricul Radu Olteanu pe art-historia.blogspot.com. Clădirea a fost dată la o parte pentru a face loc construcţiei Bulevardului Academiei.

„Scheletele vor fi luate şi analizate de antropologi. O parte vor fi expuse ulterior într-un muzeu de antropologie, iar o altă parte vor fi înhumate într-o groapă comună, cu preot”, a declarat pentru B365.ro Gheorghe Mănucu-Adameşteanu, şeful secţiei de Arheologie de la Muzeul Bucureşti. În secolul al XVI-lea, era un lucru obişnuti ca oamenii să fie îngropaţi în jurul bisericilor de mahala, astfel că originea celor 40 de schelete de bărbaţi, femei şi copii poate fi uşor explicată. De-abia în secolul al XIX-lea cimitirele au fost mutate aproape integral la marginea oraşelor.

“Era o vatră de sat, de mahala şi ce s-a descoperit e probabil zidul parohiei”, spune istoricul Adrian Majuru. Biserica era o veritabilă unitate administrativă, asta pentru că popa era cel care strângea taxele. Construcţia, spune el, ar putea data din veacul al XV-lea.

Potrivit lui Radu Olteanu, scheletele găsite pot data de la sfârşitul secolului XVI până la începutul secolului XIX, în condiţiile în care în toate această perioadă s-au făcut înhumări în jurul Bisericii  Sf. Sava. Din moment ce este vorba de o biserică mănăstirească, este foarte probabil ca unele schelete să aparţină unor călugări, care potrivit obiceiului, erau înmormântaţi în straie simple şi cu câte o cărămidă sub cap.

Cum în Bucureştiul sfârşitului de secol XVI-lea se trăia foarte mult din comerţ, este de asemenea probabil ca scheletele scoase la lumină să aparţină unor familii de târgoveţi. La acea vreme, Mănăstirea Sfânta Treime se afla la periferia Bucureştiului.

Citeşte şi:
Oase şi cărămizi misterioase pe locul viitoarei parcări subterane de la Universitate

Care este originea misterioaselor oase şi ziduri din parcarea de la Universitate