Cine-a pus pisica-n lesă la șosea, în București

Știm câini, știm cai, știm lei, tigri. Știm de toate legate, ținute-n loc de lesă

Știm și gluma cu portofelul sau suta de lei. În care banii erau legați și trași cu ață ca păcăliciul să se uite după lăcomie și să pice-n plasă. Știm multe trase pe sfoară, dar o pisică? Lumea e prea mare ca să vedem în detaliile ei uimitoare. Dar nu se poate să nu te împiedici de o pisică pe trotuar și pisica să nu zică nici miau, legată cu sfoara de geamul unei prăvălii. Ne aflăm în 2022, pe strada Sfânta Vinerea, în fața unui magazin de SH-ușiuri. Și ce să vezi? Pisică la promenadă. Cine mai trece pisico pe stradă? Om, om, femeie, om, om, femeie, dezlînat, îmbrobodit, bogat, sărac, tramvai, Trabant, noroc, ghinion, ceartă, dispreț, sinagogă.

Pisica pare că enumeră tot mersul lucrurilor de pe stradă

N-are de ce să n-o facă, cu lăbuțele ei băgate sub piept, ce poți face? Zgarda ți-e temelie, privirea e fudulie. Și mai picotesc, și mai trezesc, și mai miaun, și mai chiaun. Pisica în lungă zgardă nu-ncalcă decât obișnuința noastră. Aha, nu e câine, e pisică. Aha, nu urlă, privește. Și cel mai greu e să sari sfoara pe care pisica o întinde pe trotuar. Că stă pisica chiar la marginea trotuarului. Ce poți face? Să sari ca delfinul peste sfoară. Dar suntem delfini? Să o rogi pe pisică să nu strea așa la marginea trotuarului că-ncurcă circulația. Dar ea e așa hotărâtă să-ntindă lanțul încât n-ai cu cine să te înțelegi. De obicei ținem în lesă ceva care nu știe să se întoarcă, să se descurce, ceva ce nu vrem să pierdem. Prin lesă dăm animalului ceva din deșteptăciunea noastră de a ne descurca. Dar acum? Pisicii ce-i dăruim? Ce gol existențial stă pe nasul, lăbuțele pisicii. Știm că pisica e indiferentă, că preferă spațiul, nu omul. Dar acum. Noi o obligăm să se despartă de noi.

Ne e frică să nu ne pierdem fără pisică

Nu vrem s-o lăsăm să ne aventureze cine știe pe unde? Pentru că pisica s-o descurca dar noi, omul, nu. Piața Unirii, zona Unirea e un loc periculos pentru pisici. E Centrul lumii, aici s-au îngrămădit lichele, străini. Aici bântuie șobolani mai mari ca pisicile, cât taurii, stau blestemate pisici obișnuite cu ruina și mafia. Da, pentru o pisică la care ții, nu-i cazul unei pierderi în necunoscut. În spate la Cocorul e mucegai, în spatele sinagogii e labirint. Unde să plece o pisică? Da, de ce să se piardă?

Mai bine se uită în susul și josul liniei de tramvai și așteaptă dezlegarea.

Nota B365.ro: Alte priviri în susul și-n josul orașului:

• Pistol, aur pe gât, inele pe dește, femeie-n viață. În Cimitirul Bellu, Dumnezeu tace iar
• Blestemata trotinetă electrică și criminalul care mi-a călcat cea mai mișto negustoreasă din lume de pe Coposu-Mântuleasa
• Zeița de la taraba cu curcani din Piața Râmnicu Sărat de la noi din București