Cine-a pus pe roate Caru’ cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au intrat și Caragiale, și Rolling Stones

susținut de
23 sept. 2024
19869 afișări
Cine-a pus pe roate Caru' cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au  intrat și Caragiale, și Rolling Stones
Cine-a pus pe roate Caru' cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au intrat și Caragiale, și Rolling Stones

Din iunie 1899, data inaugurării, și până în ziua de azi, la Caru’ cu Bere din Centrul Vechi au curs nesecate fluvii de bere, atât de mult lichid auriu și înspumat încât, grație lui, Bucureștiul ar fi avut, în sfârșit, ieșire la mare. O mare de bere și de faimă vizibilă, poate, și din carul mare de pe cerul înstelat.

Cea mai veche și pitorească berărie din Micul Paris a supraviețuit cutremurelor, războaielor și schimbărilor politice, fiind azi, cu predilecție, loc de popas pentru turiștii străini uimiți să descopere singura berărie din București care seamănă cu surorile ei mai mari din Germania. De altfel, din 1898 și până azi, nu cred să fi fost gură și gâtlej bucureștean care să nu fi intrat măcar o dată-n viață în Caru’ cu Bere, ca să ceară satisfacție.

Ospătarii Carului cu Bere în perioada interbelică. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Ospătarii Carului cu Bere în perioada interbelică. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Cine-a pus pe roate Caru' cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au intrat și Caragiale, și Rolling Stones
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.

Caru’ cu Bere, templu neogotic dedicat berii, cu vitralii și picturi murale în care toate personajele țin în mână o halbă

Clădirea din strada Stavropoleos numărul 5 a fost gândită și proiectată de arh. polonez Ziegfried Kofsinski (1858-1932), arhitectul Regelui Carol I, și arh. Alois Pesch, ca să aducă bună dispoziție într-un oraș și așa înclinat spre desfătare de când se știe.

Corpul Stavropoleos este Monument Istoric de Arhitectură (nr. crt.2054-Cod B-II-M-B-19728). Este o construcție realizată în anul 1899 de arhitectul Ziegfried Kofszynski. Corpul Lipscani face parte din Ansamblul de arhitectură “Strada Lipscani”, de asemenea monument de arhitectură.

Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.

De-a lungul timpului, clientela aleasă la Caru’ cu Bere. De la Caragiale la Belmondo, Prințul Moștenitor Naruhito al Japoniei, Edward Kennedy și Rolling Stones

De-a lungul timpului, pragul Carului cu Bere a fost trecut de la cei mai umili mușterii la nume răsunătoare, vechi sau noi: Caragiale, George Coșbuc (Badea Gheorghe pentru prieteni), Ionel Brătianu, Vlahuță, Delavrancea, Sadoveanu sau Jean Marais, Nicholas Cage, Prințul Moștenitor al Japoniei, Naruhito, Edward Kennedy, Demi Moore, Jean Paul Belmondo, Kirk Douglas, Jon Voight, dar și băieții de la Rolling Stones. (Sursa, site-ul oficial Carul cu Bere).

Cine-a pus pe roate Caru' cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au intrat și Caragiale, și Rolling Stones
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.

Caru’ cu Bere a fost pus pe roate de frații Mircea, la început modești ucenici de cârciumioară, care au clădit un adevărat Imperiu al Berii în Micul Paris

Mai jos, povestea unei clădiri icon pentru București, ctitoria lui Nicolae Mircea și a fraților săi, ardeleni simpli care au trecut munții pentru împlinirea unui mare vis în vechiul Regat: să pună pe roate cel mai trainic car, să ridice cea mai frumoasă, mai mare și mai nemțească berărie din Micul Paris, un adevărat Palat proiectat și înfrumusețat de arhitectul Regelui Carol I.

Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Caru' cu bere
Strada Stavropoleos, 1929. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Caru’ cu Bere a fost sufletul și spuma lumii interbelice și restaurant-cantină în comunism

De la bun început, berăria a fost gândită să nu fie scumpă, opulentă și exclusivistă (pe măsura scumpelor candelabre, vitralii, fresce, lambriuri sculptate și cupole înalte pictate), ci deschisă oricui, fie el simplu chefliu sau obraz subțire. Berăria cu atmosferă germană devine faimoasă prin meniul său simplu, nemțesc.

Numai la Caru’ cu Bere se găseau faimoșii crenvurști (krenwurstchen) cu hrean, de plângeau ucenicii răzându-l în grămezi, patricieni, frankfurteri cu muștar, salată de boeuf, mazăre bătută și bateria mică de vin Lacrima lui Hristos. Ridichea neagră și măslinele erau oferite din partea casei. Bunica mea spunea că la Carul cu Bere, în perioada interbelică, era la mare căutare frageda „cărămidă”, adică o bucată de carne de vită, ca o cărămidă, pusă pe grătar.

Clădirea s-a bucurat, încă de la început, de elemente de inovație nemaipomenite pentru acele timpuri, avea instalație de climatizare și de apă cu puț propriu, lift exterior de marfă folosit la aprovizionare, camere frigorifice în pivniță și o retortă cu o țeavă prin care se trecea berea prin gheață, ca să ajungă sus cât mai rece. Cine pășea în templul bunei dispoziții era și este copleșit de bogăția, eleganța și rafinamentul decorației interioare. 

Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Carul cu Bere în perioada comunistă. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Carul cu Bere în perioada comunistă. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Carul cu Bere în perioada comunistă. Dacă lumea avea palton, e clar că era cam frig. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Carul cu Bere în perioada comunistă. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro. Dacă lumea avea palton, e clar că era cam frig.

Toate picturile murale din Caru’ cu Bere au drept temă bucuria de a ține o halbă în mână 

Pe peretele din stânga este înfățișat un alai de curteni, însoțind veseli pe regele lor, care merge călare și ține în mâna dreapta o cană mare cu bere. Într-o altă scenă pictată, doi nobili și soțiile lor stau la o masă pe care se află halbe de bere și ascultă trei minnesingeri (trubaduri medievali).

Deasupra scării care coboară la cramă, câțiva curteni stau în jurul unor butoaie cu bere, de-abia descărcate dintr-o căruță, și beau din licoarea spumoasă. Pe peretele din dreapta intrării, un drumeț călare cu o halbă în mână toasteaza cu alți însetați, ce l-au întâmpinat la intrarea într-un castel, asistați de hangiță. După unele surse, frescele și restul elementelor decorative pictate sunt concepute de pictorii-zugravi Wilhelm și Friederich Hugo. (Sursa, Petre Oprea, “Picturi murale în Bucureștii de odinioară”, Revista Monumentelor Istorice, 1990, apud carucubere.ro).

Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Atmosferă germană, bere românească. Frații Mircea au avut toată viața contract exclusiv cu Dumitru Marinescu Bragadiru. La Caru’ cu Bere se vindea doar bere Bragadiru

Berea venea direct din butoi, la halbă sau la șnit (schnitt, jumătate dintr-o halbă de bere), fabricată doar la Bragadiru, frații Mircea fiind prieteni cu Dumitru Marinescu Bragadiru, cel care la 1895 deja își definitivase Palatul Bragadiru și fabrica.

“La 10 aprilie 1895 a avut loc inaugurarea fabricii de bere Bragadiru, unul din cei mai mari industriași ai noștri. (..). S-a vizitat fabrica sub conducerea dlui Bragadiru. Instalațiile sunt admirabile, incontestabil că pot rivaliza cu cele mai bune din streinătate. Deocamdată, fabrica va produce 15.000 de hectolitri anual, cu toate că instalațiile sunt făcute ca producerea să fie triplă. După vizitarea fabricii s-a oferit vizitatorilor, într-o sală magnific decorată, să guste din berea produsă de fabrica Bragadiru” (Lupta, marți, 11 aprilie 1895, apud Cristiana Trică, ‘Povești din Bellu”).

Frații Mircea, familia de antreprenori care a făcut ceva în viață prin forțe propii, ridicându-se de jos, a ales drept unic furnizor de bere un al personaj self-made al Bucureștiului interbelic, Dumitru Marinescu Bragadiru, nababul berii. “Se servește bere specială din fabrica Bragadiru în tot timpul zilei și seară până după eșirea de la spectacole” ne spun reclamele.

Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Cât despre pâine și chifle pentru frankfurteri, Nicolae Mircea avea contract exclusiv cu cel mai bogat brutar din București, Carol Gagel. Mai jos este excepționala poveste a reședinței Gagel, cândva cel mai bogat brutar din București:
1939. Imagine rară, Biserica Stavropoleos fotografiată din clădirea Carul cu Bere. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
1939. Imagine rară, Biserica Stavropoleos fotografiată din clădirea Carul cu Bere. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Nicolae Mircea, 1898: “Cu credință și voința lui Dumnezeu toate se îndeplinesc. Prin muncă, răbdare, energie și cinste – la idealul dorit”

La începutul istoriei berăriei stă un cârciumar ardelean, Ion Căbașanu, care ținea, în anul 1879, în vechiul han Zlatari, berăria “La Caru’ cu Bere”. Era ajutat la treburi de nepoții săi, frații Ion și Gheorghe Mircea, originari din comuna Cața (zona Rupea-Sighișoara), pe atunci în Imperiul Austro-Ungar. Lor li se adaugă un al treilea frate, Nicolae Mircea, poate cel mai ambițios și mai vizionar dintre toți. De ce n-ar deschide el, Nicolae Mircea, în buricul Bucureștiului (Stavropoleos/ Lipscani), o berărie cum văzuse în târgurile săsești de acasă?

Cu credit ipotecar de la bancă, Nicolae Mircea (pe atunci în vârstă de 29 de ani) încredințează proiectarea visului său nu unui arhitect oarecare, ci celui care își pusese amprenta pe Castelul Peleș, polonezul Ziegfried Kofsinski venit din Lemberg (Lvov) și devenit arhitect-șef al Palatului Regelui Carol I din Sinaia.

Nicolae Mircea, decorat în anul 1900. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Nicolae Mircea, decorat în anul 1900. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
La vârsta de numai 29 de ani, Nicolae Mircea și frații săi clădesc imperiul berii în București. Pe lângă Caru’ cu Bere, aveau localuri la Gara de Nord și pe bulevardul Elisabeta

La 25 septembrie 1897, Nicolae Mircea, în vârstă de 29 de ani, cumpără de la W. Staadecker locul din str. Stavropoleos no 5, amplasamentul viitoarei construcții Caru’ cu Bere.

La 10 martie 1898, Direcția Tehnică a Primăriei Orașului Bucuresci eliberează Dlui N. Mircea “Autoridatia de-a construi no. 1738/98 pe terenul din str. Stavropoleos no 5”.

Construcția și localul se impun în peisajul comercial al Bucureștiului la început de secol XX, activitatea fraților Mircea fiind recunoscută și apreciată prin acordarea cetățeniei și decorarea în 1900 a lui Nicolae Mircea cu Ordinele Coroana României și Steaua României. Nicolae, Victor și Ignat Mircea sunt prezenți în activitatea comercială a capitalei la început de secol XX cu mai multe localuri: Stavropoleos-Carul cu Bere, b-dul Academiei no 6, str. Carol 4, C-tin Mille 2 și Gara de Nord, fiind nominalizați în anuarele, monografiile, ghidurile Bucureștiului (1905, 1906 – Frederic Dame, 1928- O.N. Greceanu), sursa site-ul oficial carucubere.ro.

Carte poștală, Salutări de la Caru' cu Bere, 1902. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Carte poștală, Salutări de la Caru’ cu Bere, 1902. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Diploma Regală de cetățean român a lui Victor Mircea. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Diploma Regală de cetățean român a lui Victor Mircea. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
În 1924, arhitectul Ziegfried Kofsinski extinde clădirea Carul cu Bere. Subsolul devine cramă de vin, acolo cântau violonistul Ionel Budișteanu și orchestra sa

Afacerile merg bine și, în anii 1909-1910, Nicolae Mircea cumpără terenurile și construcțiile din str. Lipscani 4-6, alipite de proprietatea Caru’ cu Bere din str. Stavropoleos 5.

În anul 1924, arhitectul Ziegfried Kofsinski concepe planurile de amplificare și amenajare a Berăriei cu noile spații din str. Lipscani: spațiul central al halei se deschide, completându-se decorațiile cu un amplu luminator și vitralii, subsolul din clădirea veche este transformată în cramă de vin. În perioada 1940-1945 violonistul Ionel Budișteanu era șef-orchestra la salonul de vânătoare de la subsol, unde cânta muzică românească și cafe-concert.

Fațada Carul Cu Bere, Arhiva PMB. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Fațada Carul Cu Bere, Arhiva PMB. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Semnătura arhitectul Kofsinski. Arhiva PMB. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Semnătura arhitectul Kofsinski. Arhiva PMB. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
 Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Nicolae Mircea moare în decembrie 1929, ziarul Universul titrează: “Moartea unui mare român”. Nicolae Mircea s-a sinucis în timpul Marei Crize Economice

Fondatorul Carului cu Bere și-a pus capăt zilelor, cu cianură. Girase la bancă afacerea fratelui său, iar acesta urma să dea faliment. După moartea lui Nicolae Mircea, administrarea Carului cu bere este păstrată în familie, constituindu-se “Societatea Succesiunea Nicolae Mircea-Radu Mircea& Company”, (Sursa: carucubere.ro).

 Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
 Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
După 1948, comuniștii acoperă cu var și vopsea picturile murale, capodopere unice în București

La 3 februarie 1948, berăria și toată clădirea sunt naționalizate și preluate de Societatea Comercială a Municipiului București. Vechile picturi murale sunt acoperite cu var. Descendenții fondatorului Nicolae Mircea reușesc să intre în posesia și administrarea clădirii abia în anul 1999, iar în 2006, după lucrări de reabilitare și repunere în valoare a specificului localului, se redeschide Caru’ cu Bere. În axul spațiului central, la loc de cinste, este amplasat bustul în bronz al fondatorului Nicolae Mircea, realizat în anul 1935 de sculptorul Ion Stanea (sursa site-ul oficial carucubere.ro).

 Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Un arhitect regal ridică cea mai frumoasă berărie din Micul Paris. Caru’ cu Bere a fost proiectat de unul dintre arhitecții Palatului Peleș

Oana Marinache, istoric de artă: Ziegfried Kofsinski (1858-1932), arhitect polonez, originar din Lemberg (Lvov), a fost adus în România de arh. Johannnes Schultz pentru a face parte din echipa de arhitecți ai Regelui Carol I, fiind implicat în construcția Castelul Peleș. La Sinaia, în 1876, este desemnat arhitect-șef al lucrărilor Palatului Peleș, deși în cartea sa dedicată construcției Palatului Peleș, Ruxandra Beldiman nu amintește nimic de activitatea lui. Căsaăorit în 1888 cu Ana Caterina Klein, decide să-și stabilească reședința în București.

Proiectul unui restaurant, ce avea să devină celebru în centrul Bucureștiului, este cea mai cunoscută lucrare a sa. Clădirea este rezultatului unei legături de prietenie cu frații Mircea, care doresc să construiască o berărie în spirit austriac, pe ulița Stavropoleos, în centrul vechi al orașului, lângă biserica cu același nume. Proiectul este autorizat în anul 1898, când arhitectul avea 41 de ani, și va fi semnat de Ziegfried Kofsinski și A. Pesch, arhitecți.(..) Toate lucrările sale din România, fie că sunt locuințe, fie clădiri cu alte destinații, au câteva elemente caracteristice, care indică contribuția arhitectului polonez de orientare occidentală. Spre exemplu, pinioanele neogotice sau turnulețele cilindrice cu acoperiș înalt sau ancadramente cu decorații neogotice amplasate nesimetric în fațade principale, având un volum dominant, imediat trimit cu gândul la un anume autor”.

1902. Cărți poștale, fotografii de Franz Duschek.Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
1902. Cărți poștale, fotografii de Franz Duschek.Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Arh. Ziegfried Kofsinski a proiectat și elementele din interiorul berăriei: mobilier, lambriuri, picturi murale executate de pictorii-zugravi Conrad Vollrath (Veleanu) și Wilhelm & Friederich Hugo

Fațada, flancată în stânga de un bovindou, luminat de o fleșă frumos îmbrăcată în ornamente de tablă, are o tratare din care nu lipsește niciun element al neogoticului. Axul fațadei e subliniat de o suprapunere de goluri largi, închise în vitralii. Peste portalul intrării este o mare fereastră încheiată în acoladă, iar la etajul 2 un șir de mici ferestre cu arcade trilobate. Interiorul, transferat parcă din cele mai fastuoase castele medievale, are o unitate perfectă a decorației. Ciorchinii de coloane din jurul stâlpilor, bolțile cu nervuri și chei de boltă, candelabrele, balustradele și scările de lemn, mobilierul, chiar și cuierele, se subordonează aceluiași stil gotic. Pictura murală a stâlpilor, pereților și tavanelor dau fast și strălucire interiorului unde albastrul, roșul și auriul patinat dau noblețe locului”, (Gheorghe Leahu, Centrul Istoric al Bucureștilor, 1993, Editura Artă Grafică).

Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
La etajele clădirii Carul cu Bere locuia familia Mircea, iar la mansardă angajații berăriei

Restaurantul ocupă nivelul parterului, fiind compus dintr-o sală principală de mari dimensiuni, cu o organizare simetrică în raport cu axul intrării principale și o sală mică poziționată perpendicular, cu acces direct spre pivnițele destinate depozitării butoaielor cu bere și vin. Ambele săli aveau acces spre curtea interioară, unde se aflau dependințele. Alături de restaurant, imobilul cuprindea locuințele și dependințele familiei și angajaților restaurantului, amenajate pe mai multe niveluri – entre-sol (mezanin, desfășurat doar pe suprafața ocupată la parter de sala mică a restaurantului), două etaje și o mansardă. Accesul la etajele 1 și 2 se făcea din strada Stavropoleos, printr-o scară elegantă, acoperită cu un luminator. O a doua scară, adiacentă celei principale, cu intrare și din holul acesteia și din curtea interioară, asigura acccesul de serviciu către toate niveluri și era prevăzută pe cele două laturi ale clădirii cu o cursivă care permitea accesul în toate spațiile anexe ale imobilului.

Etajul 1 era ocupat de un singur apartament, cu birou, două saloane și dormitor către fațada principală, iar către curtea interioară erau orientate sufrageria, bucătăria și spațiile anexe. La etajul 2 erau amenajate două apartamente, ambele compuse din birou, salon, dormitor și sugraferie. La nivelul mansardei se aflau camere pentru angajații restaurantului și pentru servitori, precum și spații anexe (spălătoria). (Sursa,“O poveste despre locuire, muncă și patrimoniu”, Daniela Puia, Revista Arhitectura).

Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Arhiva PMB, Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Arhiva PMB, Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Emblema în fier forjat a Carului cu Bere: un cocoș, un felinar, o pisică și un dragon. Intri cocoș, dimineața devreme, și pleci dragon, seara târziu

Impresionante rămân interioarele Carului cu Bere. Pardoseala este finisată cu materiale ceramice care, prin modele și culori diferite, dispuse în benzi pe suprafețe mari, reiau delimitarea zonelor funcționale. Decorația în stuco-marmură a fost realizată de societatea “Frații Axerio”. Intrarea se face printr-o ușa rotativă din lemn masiv, iar la exterior ne întâmpină emblema Carului cu Bere: un cocoș, un felinar, o pisică și un dragon, explicația fiind că omul intră în Carul cu Bere vioi ca un cocoș, seara când se aprind felinarele devine agil ca o pisică iar noaptea, berea îl transformă direct în dragon, și nu în abțiguit.

 Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
 Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Pictorii Gheorghe Nicolae-Jack, Ștefan Câlția, Sorin Ilfoveanu, Mihai Buculei și Ioan Cadar au restaurat picturile murale în timpul comunismului

În 1986, Caru’ s-a bucurat de ample lucrări de restaurare coordonate de pictorul Nicolae Gheorghe, care i-au redat eleganța, noblețea și rafinamentul. Carul cu Bere a fost restaurat în perioada 1983-1986. Interiorul berăriei a fost reamenajat după proiectul arh. Ion Barabaș și au fost restaurate decorațiunile interioare- frescele, lambriurile și vitraliile- de către pictorii Gheorghe Nicolae-Jack, Ștefan Câlția, Sorin Ilfoveanu, Mihai Buculei și Ioan Cadar. După 1989, Carul cu Bere s-a bucurat de o nouă reabilitare și restaurare.

 Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
 Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
„Părinții îți dau mijloacele și îndrumările, de munca și de priceperea ta depinde viitorul tău”

Niculae Mircea este nepotul și urmașul legendarului Nicolae Mircea, la dispariția căruia ziarul Universul titra, în decembrie 1929, “Moartea unui mare român”. În ultimii ani, Niculae Mircea, a fost fost sufletul revitalizării berăriei și a făcut din restaurarea ei o datorie morală. Ține mult la o scrisoare a bunicului său pentru fiului lui în vârstă de 14 ani: “Părinții îți dau mijloacele și îndrumările, de munca și de priceperea ta depinde viitorul tău”. Aceasta a fost povestea unor ardeleni simpli, veniți în Regat să-și caute viitorul. Au lăsat în urma lor o clădire istorică extraordinară, o legendă care încă se mai plămădește.

Nicolae Mircea, fondatorul Carul cu Bere, ultima fotografie, 1929. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Nicolae Mircea, fondatorul Carul cu Bere, ultima fotografie, 1929. Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
 Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.
Foto credit: Arhiva Familiei Mircea, carucubere.ro.

Îi mulțumesc domnului Niculae Mircea pentru încuviințarea de a publica informații și imagini din bogata arhivă a familiei Mircea.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies