Cine a fost cel mai înfricoșător primar al Bucureștiului: „Te-leagă”, mâna de fier a lui Ceaușescu

de:
20 sept. 2013
168 Afișari
Cine a fost cel mai înfricoșător primar al Bucureștiului:

Ion Dincă, mâna de fier a lui Ceaușescu, era un om de care chiar şi membrilor importanţi din aparatul de stat le era frică. Nu avea scrupule şi nici milă. Se spune despre el că aresta şi trimitea la şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră pe oricine, dacă aşa voia Nicolae Ceaușescu, de aici și porecla Te-leagă.

Demnitarul comunist Ion Dincă a decis că închiderea balcoanelor, la care românii recurgeau ca să se apere cât de cât de frigul iernii, era inestetică, ba mai mult, ilegală. Şi cum singura răzbunare posibilă pe atunci era umorul, Ion Dincă a devenit repede Balconetti.

Elena Ceauşescu se deplasa împreună cu Dincă prin cartierul Pantelimon şi a remarcat multe balcoane închise şi tot felul de rufe puse la uscat. I s-a părut că aceste rufe strică aspectul cartierului şi a dispus demontarea balcoanelor. Era în prima parte a anilor ’80. 

Dincă a luat foarte în serios sarcina primită de la soția dictatorului şi a început o campanie prin Bucureşti. În primul rând erau depistaţi cei care-şi închiseseră balconul fără autorizaţie. Pentru că unii cetăţeni mai prevăzători aveau şi autorizaţie obţinută de la Primărie, cu ei a fost mai greu. Cei fără autorizaţie erau obligaţi să-şi demonteze balcoanele, după ce erau în prealabil amendaţi.

Prin ziare şi chiar la televizor se făceau emisiuni pe această temă: au apărut nişte specialişti care susţineau că balcoanele închise strică aspectul urban al cartierelor, dar afectează şi structura de rezistenţă a imobilelor. Această abordare, altfel aberantă, avea impact mai mare asupra cetăţenilor pentru că amintirile cutremurului din 4 martie 1977 erau încă proaspete în memoria colectivă, scrie evz.ro. Închiderea unui balcon costa cam 3000 lei şi se făcea într-un weekend.

Dincă a fost primar al Capitalei între 1976 şi 1979, aşa că i-a revenit misiunea de a reface oraşul după cutremurul din 1977.

Tot în mandatul lui a fost pusă în practică dorinţa lui Ceauşescu de a înlocui centrul vechi al Bucureştiului cu un centru civic. Clădiri-simbol şi de patrimoniu aveau să fie puse la pământ, în spiritul Epocii de Aur, mai ales după 1983.

Dincă a coordonat demolarea bisericii Enei şi a cinematografului Moşilor. O altă biserică demolată în prezența lui Ion Dincă a fost biserica Sfânta Vineri.  Biserica fusese afectată de cutremurul din 1977. S-au făcut restaurări numeroase şi reconsolidări, ultima cu doar doi ani înainte de demolare. „Biserica Sfânta Vineri era o splendoare, când a fost darâmată, într-o zi de vineri. Pe la ora 22.00, în seara dinaintea demolării, maşina lui Ceauşescu trecuse prin faţa bisericii. Tovarăşa în care Satana şi-a găsit sălaşul a spus: Bine, mă, Dincă, dar pe asta de ce ai mai păstrat-o? Jos porcaria! Iordache, de la Capitală, a fost înştiinţat că a doua zi, clădirea era condamnată la moarte”, povesteşte istoricul Radu Ciuceanu, conform historia.ro.

La ora 8.00, în dimineaţa zilei de 19 iunie 1987, biserica era încă în picioare, înconjurată de coloane de maşini şi camioane. În jurul prânzului, 10 buldozere însoţite de excavatoare cu lame de doi metri erau pregătite să culce la pământ lăcaşul de cult.

Între iunie 1976 şi februarie 1979, Ion Dincă, unul dintre cei mai fideli subalterni ai lui Nicolae Ceauşescu, a fost prim-secretar al Comitetului municipal Bucureşti al PCR şi primar general al municipiului Bucureşti. A ocupat funcţiile de viceprim-ministru şi ministru al construcţiilor industriale în perioada februarie 1979 – aprilie 1980. În ultimul guvern al României comuniste, condus de Constantin Dăscălescu, a fost prim-vicepremier (aprilie 1980 – decembrie 1989). A absolvit două facultăţi militare, ajungând general locotenent în 1969.

Mandatul de primar al lui Ion Dincă „Te-leagă” s-a încheiat în februarie 1979, el fiind urmat la conducerea treburilor administrative ale Capitalei, până în 1985, de Gheorghe Pană, strungar la bază şi viitor nomenclaturist.

Dincă a fost un personaj negativ până în ultimele zile ale comunismului românesc. În 22 decembrie 1989 a mobilizat maşinile să cureţe sângele tinerilor morţi în Bucureşti cu o zi înainte. Pentru acuzaţia care i-a fost adusă – complicitate la genocid, Dincă a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Câteva luni mai târziu însă, Curtea Supremă de Justiţie i-a redus pedeapsa la 15 ani de închisoare, pentru complicitate la omor deosebit de grav şi complicitate la tentativă de omor deosebit de grav. Iar după doar un an, adică în 1994, Ion Dincă a fost pus în libertate.

Ulterior, s-a readaptat și a devenit consilier la firma ginerelui sau, Nicolae Badea, acționar la FC Dinamo, soțul fiicei sale Liliana. Dincă a mai avut o fată, Doina, soția controversatului om de afacere Gabriel Popoviciu. Ambele fete erau ofițeri de contraspionaj, activând la Academia din Băneasa, la secția de limba arabă. Acum ele sunt stabilite în Statele Unite ale Americii.

Ion Dincă fost văzut în public ultima dată la incinerarea Zoei Ceauşescu, în 2006. 

El a murit marți, 9 ianuarie 2007, în urma unui accident vascular, în vârstă de 79 ani și a fost înmormântat la cimitirul Ghencea Militar din București. 

Cookies