Pe 17 decembrie 1989, la Timișoara pe Calea Girocului, armata trage în plin la ordinele exprese ale generalului Gușă. Acesta este un fapt simplu, demonstrat, închis. Gușă aplică ordinele venite succesiv pe linia Ceaușescu - Milea - Stănculescu, el fiind următorul în lanțul de comandă și direct responsabil de rezolvarea problemei la Timișoara. Am început acest serial urmărindu-l într-o scenetă jucată excesiv de fals pentru camere în care, pe 22 decembrie, mimează uluirea. "Ăștia au fost niște demenți, dom'le..." spune el. Surpriza este ca "ăștia" sunt chiar el. Pe 22 seara, Ceaușescu fugise, Milea era mort, Stănculescu avusese inspirația să întoarcă armele și să-l trădeze pe Ceaușescu, mai rămânea Gușă... Din numărul 4 devenise numărul 2, de fapt, cunoscând viclenia lui Stănculescu care joacă la toate capetele, el este numărul 1. Și la conducerea armatei, și în responsabilitatea pentru morții Timișoarei.
Nota b365.ro: Acesta este episodul 3 al unei mini-serii semnate de Tudor Dumitrașcu despre evenimentele din decembrie1989. Dacă ieri a fost vorba despre Noaptea Generalilor (Iulian Vlad – Ștefan Gușă), astăzi ajungem la Sibiu, acolo unde a fost împușcat primul militar
Episodul 1:Elicopeterele teoriste din 22 decembrie 1989 și dictatura militară cu aromă sud-americană
Episodul 2: Și, totuși, cine-a tras în noi după 22?
Astăzi, ultima parte din serialul dedicat evenimentelor din Decembrie 1989. Așadar,
Toată literatură recentă, și am să mă refer la ce construiește Mădălin Hodor pentru lumea bună, are un singur predicat narativ, chiar dacă disimulat: acela că de pe 22 decembrie, ora 12.09 armata trece complet și irevocabil de partea poporului. Că cei 800 de morți de după acest minut al acelei zile sunt exclusiv opera structurilor DSS (Direcția Securității Statului) angrenate în respectarea unui plan preexistent „de luptă și rezistență în teritoriul ocupat vremelnic de inamic” orientat acum împotriva Revoluției, că salvarea lui Ceaușescu a fost obiectivul, cel puțin inițial, al acestor structuri, că brusc războiul a început să se poarte între ele și unitățile armatei regulate coordonate din sediul MApN. Că securitatea nu numai că nu este dezarmată, dar că predă armele abia în ianuarie cu o uriașă cantitate de muniție lipsa, că modul în care se operează este perfect asociabil acestui plan preexistent…
Practic, ne este re-livrat exact ce ne-au livrat televizoarele în decembrie 1989. Diferența este doar de stil. Teroriștii sunt securiștii. Ei pun în aplicare planul „preexistent”, despre care am spus deja. Doar că acesta este un proiect militar din care armata nu are cum lipsi și e absurd de crezut că nu-l cunoaște, așa cum mimează Gușă surpriză vorbind despre regimente subterane de elicoptere și alte bazaconii…
De fapt premiza acestui text e una simplă – sunt securiștii singuri în operațiunea de diversiune de după 22? Să le vedem puțin:
1. Nu există nici măcar o singură acțiune rezonabilă care să demonstreze cea mai mică tentativă de salvare a dictatorilor. Nici una! În București se trage abia la 7 (șapte) ore după ce Ceaușescu fuge, este abandonat, prins, arestat și compromis definitiv. Hodor o spune clar: „planul preexistent are ca scop primordial securitatea personală a conducătorului în caz de lovitură de stat orchestrată extern sau intern”! Subliniez, PRIMORDIAL! Ori el a stat ca un câine pe drumuri, în mașini luate cu autostopul, la direcția silvică (parcă) din Târgoviște, în mașina de miliție lângă doi sectoriști amărâți de provincie… ore în șir. ORE! Unde a fost planul? L-au căutat prin sertare în toate orele astea? Atât de idioți erau fanaticii regimului atent pregătiți exact pentru astfel de situații? Ce dracu te mai apuci să salvezi după 7 ore? Ok, hai s-o luăm drept bună…
2. Gușă, Stănculescu, Eftimescu, cele mai înalte grade din MApN, ba chiar și Vlad, nu dau niciun semn că ar ști de acest plan minuțios. Gușă este lângă Vlad (șeful DSS, trecută între timp sub conducerea armatei) când află la telefon de arestarea lui Ceaușescu de către miliție, cel puțin așa pare din scena care este filmată. Afară e deja întuneric, e înainte de primele focuri din piață iar cei doi sunt încă în CC. La un pas de Iliescu și gașca. Gașcă din care face parte, ce să vezi, și unu… Militaru…, dușman de moarte al actualei conduceri a MApN. Boul ăsta de Militaru se mai trezește și să le spună la televizor unui lung șir de generali atent nominalizați să „oprească măcelul”… Dar de ce să-l ascultăm, doar e spion sovietic..!
Gușă coordonează mari unități în mișcare prin București și prin țară dar vorbește la telefon cu un… post de pază din Târgoviște în timp ce aruncă hoțește câte un ochi spre cameră. Tirul în piață începe după acest dialog. În care, filmat fiind, dă ordin… postului de pază…, să-l informeze pe comandantul garnizoanei, Kemenici, că răspunde personal de viața celor doi. Adică soldatul din postul de pază să îi comunice șefului armatei din Târgoviște ordinul șefului armatei române…(!) Cât de ușor e de presupus că ordinul de foc în București este dat de Gușă după acest telefon în care află, în sfârșit, că bătrânii sunt în viață și încă mai au limba la ei? E doar o supoziție. Dar supoziția este valabilă doar dacă desfășurarea trăgătorilor în București este cunoscută deja de Gușă.
Că aceștia sunt securiștii de care spune Mădălin Hodor sau militari ai DIA sau ai trupelor de cercetare – diversiune, similari celor de la Sibiu – armata, nu securitatea, adică în subordinea directă a lui Gușă – deja e mai puțin important. Vlad e acolo. Mă îndoiesc că nu l-a informat despre această desfășurare, sau că nu știe de ea. Asta presupunând că Gușă e un papagal care în calitate de șef al Marelui Stat Major habar n-are de planul preexistent conceput de… Marele Stat Major… Și nici de dispozitivul trimis la Sibiu care de un număr de ore trage aleator în oraș, exact ce se va întâmpla câteva minute mai târziu în București.
Să mă scuzați, dar nu cred că a încercat nimeni să-l salveze pe tiran, după cum spune Hodor la fel că TVR ul în 89. Tirul din piață este mai degrabă pornit pentru că Ceaușeștii să-și piardă orice urmă de credibilitate, pentru că PORNEȘTE FIX în momentul în care Gușă are confirmarea că cei doi sunt în viață. Acest element cronologic este esențial și puțin băgat în seamă. Dacă vorbesc, avertismentul lui Militaru devine dintr-o amenințare un blestem: „dacă se adeverește că armata a tras… e de rău”, le spune la televizor bătrânul spion afiliat celuilalt perestroikist, Iliescu. Nu ca să-i salveze pe tirani încep tragerile la CC, ci ca să-i îngroape…
3. …Pentru că e imposibil ca Armata să nu fie parte a „planului preexistent”. Adică nu faci un plan preliminar pe un scenariu de invazie care să nu implice armata, e o tâmpenie la mintea unui sugar. Sau cel puțin ca cele mai înalte grade să n-aibă habar de asta. Practic, ni se spune că Iulian Vlad e atât de idiot încât să declanșeze operațiunea (acest Valkiry Operation românesc), și apoi să se așeze cuminte lângă Gușă mimând cooperarea deplină cu structura pe care urmează să o destabilizeze.
Cât de mastermind ar trebui să presupunem că e? Sau cât de cretin ar trebui să fie Gușă? Nu, cei doi sunt cel puțin complici. Iar Gușă este cel care trimite soldații în termen în fața gloanțelor în diverse obiective… cu planul în față. Știe exact unde îi trimite. Este identic cu ceea ce face Brateș la televiziune chemând populația civilă cu același scop. Să fie carne de tun, să fie multă. Doar morții pot justifica lichidarea fizică a lui Ceaușescu. Mulți morți. Și mai pot justifica ceva – dictatura militară salvatoare!
4. „Securiștii prinși sau uciși de către armată poartă combinezoane negre pe sub care au uniforme militare ale MApN. Și legitimații ale securității…”, spune dl Hodor. Ciudat. Cumva au uniformele PENTRU CĂ SUNT cadre MApN? Că mă îndoiesc că securiștii au fost așa deștepți încât în câteva ore au modificat de capul lor – și fără nicio structură superioară care să le ordone asta – complet izolați unii de alții, planul preexistent schimbând miza de la lupta cu invazia sovietică la cea cu armata regulată. Ba chiar s-au și pregătit minuțios pentru asta. Aveau uniformele MApN în șifoniere? Știind că armata va trăda regimul?? Lucru imposibil de prevăzut până la ora 12.09 când armata este trup și suflet alături de tovarășu’! N-au fost în stare să miște un deget pentru salvarea dictatorilor dar au avut timp să se deghizeze în militari…? Și și-au luat si legitimațiile incriminatoare cu ei ca să nu fie niciun dubiu pentru istorici ca dl Hodor..!?
5. Kemenici, comandantul UM din Târgoviște unde este deținut Ceaușescu, face totul ca să-l șteargă fără urmă pe dictator. Doar că tre’ să pară accidental și nu-i iese. Sau poate cineva îl oprește. Un întreg atac simulat are ca țintă clădirea în care sunt reținuți Ceaușeștii dar urmele de gloanțe de pe pereți apar cu mult după ce totul se încheiase. Se pare că sunt făcute de soldați cu baioneta și dalta la ordinul lui expres al lui Kemenici.
Nu, pentru idioți, nu mă refer la cele de la peretele execuției, ci la urmele așa ziselor atacuri teroriste de pe toată perioada 22 – 25 decembrie. De ce ar fi fost doar simulate atacurile dacă obiectivul era salvarea celor doi? Pentru că nu era asta, normal… E mult mai plauzibil că simularea atacului are ca scop acoperirea lichidării lui Ceaușescu, acolo, pe loc, justificată de situația de asediu? Cine are interesul direct și urgent, începând cu 22 să dispară Ceaușescu? Cumva autorii represiunii de la Timișoara? Chiar Gușă, personal?
6. Scuzați-mă, dar teoria planului preexistent și a fanaticilor regimului pare un bullshit. Ideea lui Mădălin Hodor este că emițând ipoteza unui plan de salvare a Ceaușeștilor, chiar și incipient, se pot justifica acțiunile armatei în toată această perioadă. Dar adevărul pare că e exact în altă parte. Nu e doar securitatea un melanj între armata și securitate, sub conducerea nemijlocită a armatei, cu unicul scop, mult mai verosimil, de a se salva și de a șantaja orice putere politică ar fi urmat să se auto-investească. Sau, de ce să nu îndrăznim să mergem mai departe – poate chiar de a o înlocui!
Este o improvizație ad hoc prin care armata – care preia conducerea tuturor structurilor de forță imediat după momentul fugii celor doi – deci și pe securiști, că de aia stă cuminte Vlad lângă Gușă – își arată mușchii și capacitatea de a dinamita pe oricine ar îndrăzni să-i ia la întrebări pentru ce făcuse până atunci. Da, este o improvizație care păstrează din planul preexistent doar dispunerea diversionistă a trăgătorilor, obiectivele sale modificându-se complet. Șefii armatei române aplică planul, Securitatea este doar o porțiune din el. Aleg să-și mitralieze proprii militari în termen, perfect conștient ca la Otopeni, proprii soldați și civilii de la Televiziune și de peste tot în rest. Iată de ce sună Iliescu la ambasada URSS. Pentru că este complet depășit de evenimente. Pentru că anarhia militară are ca target adevărata lovitură de stat după model sud american. Abia la neintervenția rușilor acesta se decide să negocieze cu armata. Iar armata cere tăcerea, lichidarea lui Ceaușescu, eroizarea MApN, sute de ridicări în grad, și altele…
Iliescu acceptă, după 3 zile, și preia puterea. Doar așa i se permite. Pe 25, elicopterele sunt trimise în sfârșit la Târgoviște ca să „seal the deal”. Dintre cei trimiși să rezolve problema se disting reprezentanții ambelor tabere, cea civilă și cea miltiara: Voican și Stănculescu
End of story.