Chez Marie, de lângă biserica anglicană, se prezintă ca un restaurant „elegant şi intim” , pe site-ul propriu. Aşa ar fi, dacă s-ar fi limitat la tapet, aplice şi mobilier. Dar cei care l-au decorat au ţinut neapărat să bage şi nişte plasme imense pe pereţi, lucru pe care nu o să-l înţeleg niciodată la un restaurant care se vrea intim. Cu atât mai mult cu cât vineri seară, când am vizitat restaurantul, se transmitea un meci de fotbal, după care s-a trecut la un meci de K1. Cu adevărat elegant şi intim, n-am ce zice…În plus, hoardele de clienţi ţipau suficient de tare încât să uiţi de cele două cuvinte din descrierea localului.
La capitolul meniu, este un amalgam internaţional cum mi-a fost dat să văd în foarte puţine părţi: de la quesadilla la creveţi, trecând prin tochitură. În fine, a fost foarte bună crema de ciuperci, quesadilla intră la capitolul ok, ca şi tochitura. În schimb, NICIODATĂ NU VĂ LUAȚI VITĂ. E păcat că au omorât animalul. Carnea fusese congelată, aşa că nu prea mai avea mare gust, plus că era înecată într-un sos care nu inspira prea multe, cu trei boabe de piper pentru a certifica faptul că este Pepper Steak.
Am sărit peste desert, dezamăgită fiind de faptul că a trebuit să îmi înec foamea în cartofi prăjiţi cu salată de varză. E drept, cartofi naturali şi salată de varză cu oţet obişnuit, nu balsamic, lucru pe care îl apreciez. Aşa cum am apreciat şi serviciul, care a fost cu adevărat atent. Dar, sincer, asta nu prea e suficient ca să mă facă să mă întorc la Chez Marie.