BAZAR

Chappie: Mult aşteptatul cusur al fuduliei (cu spoilere)

CHAPPIE: Acţiunea are loc în îndepărtatul an 2016 unde, odată întorşi în Johannesburg, locul de joacă şi origine al regizorului, aflăm că din cauza criminalitaţii excesive autoritătile locale au apelat la serviciile unei corporaţii de proximitate. Ce le oferă? Roboţi poliţişti, greu de distrus şi unici în lume. Piese din China, manoperă locală şi gata robotul. Că sediul corporaţiei arată ca o fabrică de gemuri nu prea contează…să zicem că sunt modeşti. Ca în orice mediu corporatist avem şi un conflict mocnit între angajaţi; Deon, băiatul din Slumdog Millionaire, îmblânzitor al roboţilor, simte un suflu puternic în ceafă din partea lui Hugh Jackman care e mai bătrân, mai prost şi face şi roboţi mai urâţi. Invidia lui Hugh va avea urmări catastrofale dar despre asta aflăm mai târziu în film.

Personajul principal, Chappie, cunoscut în trecut ca şi unitatea 22, este un robot poliţist ghinionist care atrage ca un magnet gloanţele şi obuzele răufăcătorilor. Proaspăt distrus într-o acţiune de mare amploare el urmează să fie dat la fiare vechi. Dar, staţi! Deon tocmai a inventat un nou soft care oferă conştiinţă roboţilor şi îi transformă în adevăraţi oameni din tinichea care, ca să-l citam, or să picteze, or să creeze, or să danseze…etc. Superb. Şi pe cine să testeze softul dacă nu pe Chappie? Aici însă are de trecut prin două încercări: refuzul şefei corporaţiei (Sigourney Weaver) şi mişelia unei bande de răufăcători care-i pusese gând rau (vroiau să-l rapească ca să-i ajute să le dea OFF roboţilor poliţişti). Oamenii răi, Ninja şi Yolandi, pun mâna pe Deon şi pe unitatea 22; Deon, în captivitate, bagă totuşi softul nou în robot care se transformă într-un nou născut robot; Ninja îl alungă pe Deon şi-l adoptă pe Chappie, plănuind să facă din el primul robot sugaci bad ass infractor iar de aici mai departe, nu-ţi rămâne decât să te bagi bine în scaun şi să te îngrozeşti.

Mai că ai senzaţia că la un moment dat Yolandi îl va și alăpta pe Chappie. Dubios mi se pare că, şi asta se întamplă în toate filmele lui Nilă, infractorii, deşi foarte duri, sunt priviţi în acelaşi timp cu un ochi foarte blând şi prietenos. Prea te împinge cu forţa să fraternizezi cu băieţii răi în detrimentul oamenilor obişnuiţi. Mişcare populistă din încheietură dar nu atât de evidentă ca în Elysium.

Demn de reţinut: robotul lui Wolverine are şi o foarfecă mare special făcută ca să taie oamenii în două şi să ţâşnească sânge mult (dacă avea şi unghieră era cel mai mare briceag pe care l-am văzut vreodată); lui Chappie, când i se face frig, se bagă sub plapumă cu Mami (Yolandi) ca să-i citească poveşti; dacă te întâlneşti cu un grup de tineri de pe vreun deal din Johannesburg sunt şanse mari să aibă la ei: cărămizi; cocktailuri Molotov; bâte şi ură multă; dacă ai probleme de sănătate poţi să iei o cască din Johannesburg şi să-ţi transferi creierii şi sufletul într-o conservă sau pe stick şi, nu în ultimul rând, nu te mai du la filmele lui Neil Blomkamp.
Cel mai nasol din toată treaba asta este însă faptul că Nilă va regiza şi scrie scenariul la următorul film din seria Alien…iar asta te face să transpiri puţin în caz că eşti fan. Nu înţeleg de ce Hugh Jackman a acceptat să joace în filmul ăsta…nu reuşeşte decât să-l castreze pe Wolverine. Concluzia? Bătaie de joc, lene şi efecte speciale la Johannesburg.

CHAPPIE: Nota: 3 din 10

CHAPPIE: 


Recomandarile noastre


Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button