C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur

22 oct. 2021
1249 afișări
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur

Vorba lu' Forrest: I guess life is like a box of mutton chili. You never know what you're gonna get.

Din gură-n gură

Așa se află veștile bune. Sau, pentru vremurile noastre, din chat în chat. Așa că primesc un nou mesaj pe Facebook. Diana zice așa: “Hei, am găsit nepalez corect in inima orasului. La Hala Traian s-a deschis de curând o cârciumă ce reprezintă frația nepaleza-indiana-romana. Am testat câteva lucruri și e top.”

Păi, nu sunt eu trup și suflet pentru cititori? Hai la Aditi’s Kitchen! Plec spre Aditi’s Kitchen cu speranța că nu voi avea blestemul ancestral, acela de auzi din gura ospătarului celebrul: “Asta n-avem!” – sau cum se zice în nepaleză.

România + Nepal = LOVE

Comunitatea nepalezo-indiană e din ce în ce mai numeroasă și asta se vede cu ochiul liber cam în tot Bucureștiul. Prietenii mei din Horeca au doar cuvinte de laudă pentru nepalezi. Cică sunt oameni muncitori și cu bun simț, care-și văd de treaba lor, și, colac peste pupăză, punctuali. Personal, îmi place să cred că nepalezii sunt fix românii care au plecat la muncă în Italia sau Spania acum 20-30 de ani, în căutarea unui trai mai bun, și au rămas pe-acolo, înființând restaurante, terase și magazine românești.Bașca, ultima oară când m-am plimbat prin Herăstrău, am zărit multe cupluri nepalo-române, inclusiv cu bebeluși. Dragostea e în aer și globalizarea e un lucru minunat. Așadar, era doar o chestiune de timp până să avem în București un mic local nepalezo-indiano-român.

Terasa nepalezo-indiano dâmbovițeană pontică

Cum spuneam, în Sectorul 2, pe Strada Vișinilor, colț cu Traian se înalță un restaurant (mult spus), mai mult un gard, în spatele căruia se ascunde o bucătărie nepalezo-indiano-română. O terasă cu aspect de Las Fierbinți, care îmbină trei bucătării: napaleză, indiană, românească. Ce-i drept, locul arată ca o terasă de la țară și miroase ca în bazarul de condimente din Istanbul. N-am fost niciodată la Istanbul, dar așa îmi imaginez eu că miroase acolo. A mii și mii de arome, care mai de care mai îmbietoare, exotice și puternice pe alocuri.

Sub acoperișul de naylon am găsit un meniu extrem de stufos cu 4-5 pagini de preparate, de la mici, la pakora, roti, tukpa, dumplings, pajora și choila nepaleză. Terasa are tot ce îi trebuie: scaune, mese branduite Bergenbier, steagul Nepalului, tot ce trebe.

Don’t be fooled by the tables that I got. I’m still Jenny from Nepal.

E limpede că e napalez 100%. Tot în meniu, am găsit scris “marinate în grame de făină”. Gram Flour, adică făină de năut. Rateu de google translate. Dar asta m-a convins că locul e chiar nepalez. Măcar au încercat să traducă. Ah da, și mai e și un minitemplu dedicat zeului suprem in Shivaism. Śiva. Tipic Nepal, jur.

Ce-am mâncat, la recomandarea ospătăriței nepaleze.

Merg mereu pe încredere, așa că am mers pe mâna ei:

Butter Roti. Pâine indiană rotundă cu unt.

Momo Chicken. Găluște aburite (n.r. fierte) și servite cu sos de chili aburit

Mutton Chili. Carne de oaie dezosată gătită în sosuri cu legume

Veggie Pakora. Legume marinate în făină de năut cu legume și servite cu sos.

Mutton Choila – carne de capră, condimentată, la grătar

Judecata de Apoi

Momo Chicken. Găluște aburite (n.r. fierte) și servite cu sos de chili aburit

„Astea, fiert, nu prăjit, recomand!” mă atenționează chelnerița nepaleză. Dau din cap c-am înțeles.

Prima impresie? C’est Nepal possible! În astfel de momente îmi vine să pup oamenii care dau astfel de ponturi, altfel n-aș fi pus în vecii vecilor buzele pe o astfel de minunăție de preparat. Niște găluște frumos împăturite, cu textură al dente, fără a fi nici prea fierte, nici crude, perfecte! Fiecare gălușcă ascunde în interior o bucățică de pui fraged și bine aromatizat. La cât sunt de bune, ar fi putut funcționa foarte bine și fără sos, dar ar fi fost păcat de Dumnezeu să nu te bucuri de sosul ăsta ca o explozie de arome asiatice. Doamne-Doamne! Un conglomerat de senzații exotice, puțin picante. Puțin mai mult. Un sos de-a dreptul aromat, controversat, ciudățel și senzațional, dar senzațional de gustos! Ăsta e Momo Chicken! Masa tăcerii, varianta nepaleză. Bagi și taci. De ținut minte și trecut pe carnețelul ăla pe care ar trebui să-l avem cu toții la îndemână atunci când ne întreabă rudele venite la București: și? mâncăm și noi ceva bun astăzi? (pac! ai scos carnețelul!)

Momo Chicken – Aditi’s Kitchen

Veggie Pakora. Legume marinate în făină de năut cu legume și servite cu sos.

Inima (de morcov) te cheamăăă acolo unde știiii. Nu, nu e nici un filtru de potențare a culorilor. Așa arată acest preparat. Cel mai roșu din lume. Atât de roșu, încât camera nu-l poate focusa așa cum trebuie. Și da, acela este sosul. Cele 3 picături. Decor. Denumirea reală a acestui dish ar trebui să fie legume deepfried tăiate fâșii subțiri, date în prealabil prin făină de năut și ceva condiment roșu picant. Am gustat un rotocol din ăsta de legume și l-am lăsat deoparte. Veneam, ce-i drept, după Momo Chicken și e greu să bați la gust un momo, tu fiind o legumă deept fried picantă și cam atât. Mă rog, interesant. Culoare în farfurie…și cam atât.

Mutton Chili. Carne de oaie dezosată gătită în sosuri cu legume

Legume, adică niște ceapă și ardei. Carnea din situația de față e acoperită cu un strat gros de sos roșu, dulceag. Fără a avea gust intens de oaie (spre deloc), bucățile de carne s-au împărțit în două categorii, cam 50-50. Jumătate a fost foarte fragedă, iar cealalată ațoasă. Fiind foarte mult sos, nu știam ce-o să urmeze. O bucățică fragedă sau una la care să mestec o săptămână. Vorba lu’ Forrest: I guess life is like a box of mutton chili. You never know what you’re gonna get.

Mi-ar fi plăcut să simt puțin gust de oaie, dacă tot scrie că e de oaie. Mie-mi place oaia cam în orice formă. Nu degeaba m-am vaccinat și țin cu FCSB.

Mutton Choila și Butter Roti. – carne de capră, condimentată, la grătar și pâine indiană rotundă cu unt.

Idem mutton chili. În sensul că n-am simțit gustul de capră. La fel cum n-am simțit nici gustul de oaie din preparatul de mai sus. Aceste mici bucățele de capră sunt însă destul de fragede și bine gătite, condimentate cu diverse mirodenii nepaleze, suficient de bine drămuite încât să nu predomine. Ceapa tăiată Cioloș e gustoasă și completează de minune carnea. Dar, repet, nu am simțit gustul de capră. Felul ăsta de mâncare merge bine cu un butter roti, care nu este nimic altceva decât o lipie interesantă cu aromă (unsă) cu unt.

Total Aditi’s Kitchen: 109 lei. Dacă e mult sau putin, decide tu.

Ca o mică concluzie, auzisem din moși strămoși că bucătăria nepaleză e delicioasă așa că am plecat la drum cu așteptări de Everest. Unele preparate se ridică la înălțime, altele sunt doar cel mult Cota 1400, Sinaia.
De bune, sunt gustoase și multe dintre ele repetabile. Momo Chicken, spre exemplu. Partea bună e că mai sunt alte zeci de preparate care mi-au făcut cu ochiu: supe, dumplings, gustărici de tot felul, pe care nu am apucat să le experimentez, dar o voi face cât de curând.

Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine

Uite și alte locuri pe unde-am mai mâncat:

Cookies