Cenuşăresele Bucureştiului: Top 10 clădiri istorice nedreptăţite VEZI GALERIE FOTO

Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii, construită la sfârşitul secolului XIX, Tribunalul Sectorului 3, clădit în 1888 şi Gara Bucureşti Băneasa, proiectată de faimoşii arhitecţi Duiliu Marcu şi Nicolae Nedelescu şi finalizată în 1936, sunt doar câteva exemple de clădiri care nu au fost clasate până acum drept monumente istorice, deşi ar merita acest statut. O primă cauză pentru această nedreptate este istoria zbuciumată a României, iar o a doua, actuală, este lipsa fondurilor instituţiilor responsabile cu clasarea monumentelor.

”Comisia Monumentelor Istorice a fost creată în timpul lui Carol I, la sfârşitul secolului XIX. A venit apoi comunismul, care a bulversat treburile, după care, în 1977, Ceauşescu a desfiinţat Direcţia Monumentelor Istorice ca să poată demola după bunul plac. A existat aşadar un hiatus de 13 ani în care nu s-a întâmplat nimic în domeniul clasării clădirilor, în care s-au pierdut specialişti. În consecinţă, există lacune în lista monumentelor istorice”, povesteşte pentru B365.ro arhitectul Cristian Mihu, membru fondator al Asociaţiei ProDoMo.

În teorie, nedreptatea s-ar putea corecta foarte uşor. În practică, lucrurile sunt însă mai complicate, atrage atenţia arhitectul Adrian Bălteanu, de la Observatorul Urban al Uniunii Arhitecţilor: ”Oricine poate depune o cerere în regim de urgenţă, dacă situaţia o impune, de exemplu dacă o clădire stă să cadă. Dacă nu este vorba de urgenţă, clasările se pot face prin autosesizarea Direcţiei de Cultură sau în urma unor cereri făcute de Institutul Naţional al Patrimoniului, proprietarii clădirilor sau asociaţiile şi ONG-urile care au la statut protecţia patrimoniului”. Potrivit legii, termenul de realizare a dosarului de cerere este de 60 de zile în cazul urgenţelor şi de un an în celealte situaţii. Cu toate astea, există cazuri în care cererile stau şi câteva luni în sertarele Direcţiei de Cultură până să înceapă procedura, atrage atenţia Bălteanu.

În plus, în ultimii cinci ani au fost făcute foarte puţine clasări, maxim zece pe an, iar dintre acestea numai câteva au fost realizate ca urmare a unor iniţiative. ”Pentru clasarea unei clădiri ca monument istoric, trebuie făcut un studiu istoric, de către arhitecţi specializaţi în restaurare, care trebuie plătit. Noi nu avem mijloacele pentru a plăti studiile, iar Direcţia de Cultură, unde se depun cererile, spune acelaşi lucru, că nu are bani”, schiţează Mihu cauza pentru care în ultimii ani au fost clasate doar un număr mic de clădiri din Capitală. În aceste condiţii, asociaţiile şi ONG-uri se mulţumesc să prelungească viaţa clădirilor aflate în pericol de a fi demolate.

”După depunerea unei cereri, clădirea vizată beneficiază de statut de monument istoric timp de un an de zile. Dacă nu se realizează însă studiul în această perioadă, clădirea revine la statutul iniţial”, explică fondatorul ProDoMo. Din păcate, în unele cazuri, cererile de clasare nu-i împiedică pe proprietari să demoleze clădirile cărora le-au pus gând rău. Un exemplu este Casa Prager, proiectată de arhitecta Henriette Delavrancea în stilul celebrelor vile de la Balicic şi situată pe Bulevardul Aviatorilor, la numărul 92. ”La o zi după ce am depus cererea de clasificare, proprietarul a demolat-o. Susţine că nu a fost înştiinţat de cererea respectivă, iar noi am iniţiat o acţiune juridică împotriva sa”, spune Cristian Mihu.

Pentru a deveni monument istoric, o clădire trebuie să îndeplinească mai multe criterii. Ea trebuie să aibă atât o valoare memorială, cât şi una estetică şi una tipologică. Arhitectul Adrian Bălteanu a realizat, în timp ce se documenta pentru realizarea unei hărţi turistice a Bucureştiului, o listă cu zece clădiri din Capitală care ar merita să fie încadrate drept monumente istorice, pe care B365.ro v-o prezintă (în majoritatea cazurilor, se menţionează anul în care au fost construite şi arhitecţii care le-au proiectat):

1. Gara Bucuresti-Băneasa, Str. Gara Băneasa 1, 1936, arh. Duiliu Marcu şi Nicolae Nedelescu
2. Sediul ARCUB, Str. Batiştei 14, 1934, arh. Ioan Roşu, R. Culcer
3. Institutul de Sănătate Publică, Str. Anastasievici Leonte dr. 1-3, 1939, Henrieta Delavrancea Gibory
4. Complex Studenţesc Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, iniţial Grajduri regale, Str. Constantin Noica 140, 1937-1940, arh. Nicolae Nenciulescu, Al. Iosif şi Gh. Lungu (toţi pentru proiectul iniţial de grajd). În anii 1950, clădirile au fost transformate în cămine studenţeşti
5. Facultatea de Biologie, Universitatea Bucureşti, iniţial Facultatea de Ştiinţe, secţiile de Filozofie şi Morfologie, Splaiul Independenţei 91-95, începutul sec. XX
6. Institutul de Seruri si Vaccinuri dr. I. Cantacuzino, Spl. Independenţei 103, arhitecţi: Gheorghe Balş, Nicolae Ghika-Budeşti, prima jumătate a sec. XX
7. Judecătoria sector 6, Str. Ştirbei Vodă 115, arh. E. Nădejde şi E. Cuşcenco, înc. sec. XX
8. Tribunalul Sectorului 3, Str. Ilfov 6, 1888
9. Institutul Francez, Bd. Dacia 77, încep. Sec. XX
10. Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii, Str. Jules Michelet 22, sfârşitul sec. XIX