Bună dimineața, dragi cititori! Vedeți și dumneavoastră ce necaz s-a abătut asupra noastră.
După ce că suntem în cea mai deprimantă lună din an – mai avem o mie de ani până la următorul salariu, n-am mai văzut soare decât în pozele de pe Instagram ale unor colegi de birou care sunt în Mauritius și nu înțelegem cu ce bani s-au dus acolo – a mai venit și Zăpada peste noi, urmată de fracso mai mare și mai bombardier, respectiv Gerul De Ianuarie.
Aceast duo care ne sabotează în fiecare an lucrează mereu în etape, iar noi suntem întotdeauna surprinși de acestea.
Vine suav și neașteptat, deseori într-o noapte friguroasă de weekend de București în care savurezi un pahar de vin fiert pe canapeaua pufoasă, alături de persoana iubită. Câinele doarme lemn pe covorul din fața voastră, ați dat drumul la un serial superb, iar dacă ați avea un șemineu, focul ar arde romantic în el, dar stați în Berceni și n-aveți șemineu, ca să nu dați foc la bloc. La un moment dat, unul dintre voi observă ‘VAAAI, IUBI, UITE, NINGE!!!’ și repede-repede mergeți amândoi la geam, vă luați în brațe și priviți cum se aștern primii fulgi pe șosea, în timp ce din intersecție încep să se audă primele claxoane panicate, căci nimeni nu mai vede prin parbriz și cineva era să intre în tramvai.
A doua zi dimineața, îți iei cafeluța și te uiți pe fereastră. Ce frumos se vede stratul de zăpadă! Întinzi mâna circumspect spre calorifer să te asiguri că reveria nu-ți va fi întreruptă de Știm-Noi-Ce, te îmbraci în cele mai groase haine pe care le deții și ieși din casă pentru a-ți scoate câinele la veceu.
Afară e liniște, iar zăpada îți scârțâie sub tălpi. Copiii au ieșit să se joace, apar primii oameni de zăpadă. Paznicul de la scara vecină a ieșit să dea la lopată în intrarea lor. Te uiți la toate celealte scări unde toată lumea doarme buștean și te întrebi – oare dacă îngheață aici, eu cum mai merg mâine pe trotuar până la metrou? Alungi gândul și te întorci acasă, unde intri pe Facebook pe grupul Cetățean Sector 3 să iei pulsul cartierului. Vezi că în IOR au apărut veritabile sculpturi superbe de zăpadă, de la iepuri cu six-pack care escaladează copaci, la urși polari și prințese de zăpadă cu coronițe. Ce frumos e Bucureștiul când ninge!
Hotărăști să faci totuși un efort și, cât e zăpada moale, să o dai jos de pe mașină. Nu ai nici un gând să mergi a doua zi la muncă cu ea, vei lua metroul că nu ești nebună, dar nu știi niciodată cum ai de făcut un drum urgent.
Cobori în hainele colorate de schi cu lopată, perie și răzătoare din aia de parbriz de nu știi niciodată cum se numește. Ajungi în spatele blocului și observi cum cârnatul ăla de vecin cu loc de parcare lângă tine a dat zăpada din fața mașinii LUI în fața mașinii TALE, care acum nu se mai vede deloc. Hotărâtă să nu faci același lucru și plină de bun simț, iei lopata, te încordezi și începi să arunci zăpada în stradă. Apare un camion care aduce pâine la Mega Image, șoferul lasă geamul jos și te întreabă UNDE ARUNCI BRE ZĂPADA ÎN DRUM?!? Renunți și te duci în casă. Îți pui o cană cu vin la fiert și intri cu teamă pe Facebook pentru a verifica avariile Termoenergetica. Momentan nimic. Adormi.
A treia zi, Apocalipsa e aici. Vezi pe net că deja o parte din Sectorul 2 nu are căldură și apă caldă. Te duci repede să te speli și scuipi în sân să ajungă avaria la tine cât mai târziu. Te înfofolești de mers la muncă și ieși din scară. În fața blocului și la scările vecine vezi oameni cum alunecă pe stratul format de gheață, fiindcă în weekend toată lumea a băut vin fiert și n-a stat să dea la lopată. Mergi spre metrou ținându-te de orice apuci – balustrade de bloc, garduri vii înghețate, de alți trecători. O doamnă în vârstă cade, un domn săritor merge să o ajute, cade peste ea.
Ce frumos e cartierul când ninge!