ȘTIRI

Cele mai trăsnite minciuni spuse de bucureșteni, când îi prind controlorii RATB fără bilet

Fănica şi Dorina sunt controloare RATB de 18, respectiv 28 de ani. Lucrează pe rute din sectoarele 5 şi 6, fiind ataşate la Depoul Alexandria. Femeile aud în fiecare zi scuze care mai de care mai trăsnite, dar şi unele pe care bucureştenii le folosesc încă din prima zi în care au cerut ele biletul la control.

Controloarele spun că cea mai folosită scuză rămâne cea cu „Mi-am uitat abonamentul acasă.” Asta, ori fac pe muţii şi surzii sau încep să vorbească în engleză. Povestesc că sunt iarăşi foarte mulţi bucureşteni care încep să se caute panicaţi  prin buzunare şi se scuză cu „Vai, vai, vai, l-am uitat şi nici n-am ştiut.”
 
O altă scuză destul de des folosită e cea cu biletul pe care „l-am uitat la soţul, în faţă.” Şi-ncearcă să le distragă atenţia strigând Marino sau Gheorghe. „Bineînţeles că nu le răspunde nimeni”, explică una dintre controloare.
 
Au şi cazuri în care oamenii se prefac că plâng şi, câteodată, şi că leşină. Povestesc că nu doar o dată li s-a întâmplat să se prefacă omu’ că leşină în autobuz şi, când coboară cu el jos, să ia un pic de aer, o rupe sănătos la fugă. 
 
Dorina povesteşte de o femeie care venea de la piaţă cu nepotul ei şi, când i-a cerut biletul, a început să urle la copil: „Tu mi l-ai luat, fir-ai al dracu’, tu mi l-ai luat!” Copilu’ se uita năucit la bunică, fără să ştie ce se-ntâmplă.
 
Se mai întâmplă să prindă şi cupluri fără bilet, care încep să mimeze o ceartă în mijlocul tramvaiului. Dau vina unul pe celălalt că n-au făcut abonamentele. „Era o doamnă, mai să-şi ia la bătaie bărbatul că de ce n-a reînnoit abonamentul”, îşi aminteşte Fănica amuzată. Au mai fost cazuri în care soţul a coborât, nervos, la prima staţie, supărat pe femeie- dar s-au aşteptat apoi liniştiţi la staţia următoare.
În ziua în care am vorbit noi cu ele, tocmai dăduseră de o doamnă de vreo 40 de ani care avea o legitimaţie de veteran ce ar fi scutit-o de plata biletului. Dar ca an de naştere al femeii, trecut pe legitimaţie, era trecut 1923.
 
sursa foto: cartoonstock.com
 
Dat fiind că și controlorii ne-au spus că studenții sunt cei care au născocit cele mai trăsnite scuze ca să scape de amendă, i-am rugat și pe aceștia să împărtășească cu noi câteva dintre minciunile pe care le-au spus în RATB ca să scape de amendă.
 
Mădălina, de exemplu povesteşte că o scuză care funcţionează este cea în care „o faci pe diliul pe bune; sau ori eşti surd, ori mut.” Lucru atestat şi de Alex, tot student, care povesteşte că, odată, când era în RATB, o domnişoară de lângă el- care până atunci vorbise la telefon, s-a oprit când a văzut controlorii şi a încercat să ajungă la uşa din mijlocul autobuzului. Nu a ajuns până la uşă şi a aşteptat resemnată să vină controlul. Însă, în momentul în care controlorul a ajuns, domnul de lângă ea i-a arătat acestuia legitimaţia de surdo-mut. După ce controlorul l-a lăsat în pace şi s-a uitat spre ea, fata a făcut semn că-i şi ea la fel, surdo-mută. Şi-a funcţionat. 
 
Marius procedează la fel: „Când ajunge controloru la mine, fac semn că-mi tai gâtul cu mâna… el întreabă: Nu poţi vorbi? Şi-apoi, mestecând încontinuu, dau din cap „Nu” şi mă lasă în pace… am facut-o de două ori şi mi-a ieşit.:D
 
Tertipul ăsta funcţionează şi mai bine în doi. Alexandra povesteşte cum două prietene de-ale ei fuseseră voluntare la un Centru pentru Surzi o perioadă aşa că, în momentul în care a venit controlul, au inceput să vorbeasca prin semne şi controlorii şi-au pierdut rabdarea şi le-au lăsat în pace.
 
Deea povesteşte că a încercat „scuza cu ambulanţa”- şi aceasta a funcţionat în repetate rânduri. Adică: „După clasicul schimb de replici: de ce nu ai compostat/ validat; am uitat, nu am „, controlorii m-au dat jos. Imediat am ţipat: „Uite câte ambulanţe vin. Oare ce s-a-ntâmplat?”, iar ei au intors capul să vadă. În momentul ăla am rupt-o la fugă…şi dusă am fost.”
 
Mihai spune că tertipurile bucureştene pentru scăpat de amendă sunt la fel de vechi ca autobuzele. De exemplu:  „Pe când se perfora biletul şi erau acele modele de aparat care făceau fiecare alt tip de gaură, o rudă de-a mea (vărul lui taică-miu parcă) făcuse o colecţie de bilete perforate în fiecare mod posibil şi pur şi simplu arăta biletul potrivit pentru autobuzul respectiv. N-a luat în viaţa lui amendă.”
 
Nicoleta, tot studentă, povesteşte şi ea de scuza rudei lui Mihai- folosită, se pare, şi de generaţiile tinere: şi ea lua bilet, il perfora în prealabil şi scria numărul de la autobuz cu creionul pe fiecare, ca să ştiu pe care să-l arate. Şi mai are o scuză, care însă doar la femei ar funcţiona: „am lăsat cardul în geanta cealaltă şi am ieşit în grabă din casă.”
 
Anca a folosit și ea un tertip asemănător, pe când se compostau biletele în maniera clasică. Adică avea la ea în permanență un bilet necompostat pe care, dacă dădea de un controlor, îl arăta și se scuza, foarte inocentă și uimită, prin „Eu credeam că și aici e ca la tren, vi-l dau dumneavoastră să-l compostați.”
 
Mike, un student din Armenia venit în Bucureşti cu Erasmus, povesteşte că, de fiecare dată când vine controlorul şi îi cere biletul, începe să recite o poezie în limba natală: „Orice întreabă, continui cu poezia.” Spune că niciunul n-a rezistat mai mult de cinci minute şi a scăpat în felul ăsta de vreo şapte-opt ori până acum. 
  
Dar scuza cu limba străină n-o folosesc doar străinii. O studentă povesteşte că a început să vorbească în franceză în momentul în care a venit controlorul, să se vaite şi să dramatizeze până când, năuc, controlorul a lăsat-o în pace. Scuza asta nu funcţionează însă la toţi controlorii- Andreea spune că are şi ea nişte prieteni care au încercat să păcălească controlorii vorbind în engleză- aceştia ştiau însă engleză şi erau pregătiţi să continue conversaţia; tinerii, care nu se aşteptau la asta, n-au fost.
 
sursa foto: http://www.mccord-museum.qc.ca
 
Alexandra povesteşte de o fată pe care a întâlnit-o în autobuz şi care a scăpat de bilet prin metoda clasică: a început să plângă.  Le-a spus că a venit să dea admiterea la facultate şi că mama i-a dat bani ficşi de întoarcere acasă, că a greşit autobuzul şi n-a mai avut cu ce să-şi ia bilet şi pentru al doilea. Controlorii s-au înduioşat şi au lăsat-o în pace.  
 
Tot Alexandra povesteşte cu drag de o femeie care a scăpat de amendă un autobuz întreg: „Şi-a dat seama că nu erau mulţi cu bilet în spatele ei şi, în momentul în care controlorul a venit la ea, a început să îl intrebe de legitimaţie, să-i ceară să demonstreze că-i controlor. Femeia avea bilet, dar a fost aşa tare că a tras de timp până când s-au deschis uşile la urmatoarea staţie- când jumătate din autobuz s-a golit brusc.”
 
Radu povesteşte cum a fost martor şi el unei scuze haioase- care, din păcate, n-a funcţionat. Când controlorii s-au apropiat de un tânăr ce stătea postat în dreptul uşilor cu vreo două bagaje, la puţin timp după ce autobuzul oprise în staţie; atunci au urcat şi controlorii. Băiatul s-a repezit la geamul lăsat deschis şi a urlat spre o femeie ce coborâse din RATB: „Vioricoooo, Vioricooo, vino cu biletul că l-am lăsat la tine şi veniră controloriiiiiiii!” Femeia s-a uitat speriat spre bărbatul ce urla pe geamul RATB-ului, dar n-a venit cu niciun bilet- aşa că acesta a primit amendă.
 
cartoonstock.com
 
Am postat întrebarea și prin intermediul celor de la Student din Provincie, unde am mai primit câteva răspunsuri simpatice de la studenți.
 
Ionuţ a povestit că „Prin primele luni ale anului universitar, când ma prindeau fără bilet, le ziceam că am buletinul la Poliţie pentru a-mi pune viza de flotant; aşa scăpam de fiecare dată.”
 
Adriana le spunea controlorilor că „Sunt în anul I şi ştiam că bilet se ia de la şoferul de autobuz, ca la mine acasă şi mă lăsau în pace.” Tot ea povesteşte că s-a întâmplat să primească amendă și când a mers după pachet. A spus că banii erau în bagaj…. „Şi controlorii mi-au cărat pachetul trei staţii până la cămin să le plătesc amenda…” Le-a plătit amenda, dar, „cum mama a pus pietre în bagaj… a fost best ticket ever.”
 
Cristina povesteşte de o prietenă care s-a certat cu mai mulţi controlori cale de trei staţii- cum că nu aveau voie să îi verifice biletul, pe motiv ca era duminică.

Ionela spune că o altă modalitate e să te prefaci că eşti beat şi că nu înţelegi ce-ţi spune controlorul: „Te mai apuci şi povesteşti despre vreme, infidelitate ş.a.m.d. şi o să se enerveze atât de tare încât o să te lase în pace.”

Controloarele spun că-n jur de 30% dintre călători nu-şi iau bilet atunci când călătoresc, dar procentul e diferit în funcţie de liniile de traseu. Pe linii ca 8, 139 sau 23, de exemplu, care circulă prin cartiere rău famate, mai bine de 50% dintre călători n-au bilet. În liniile de centru, ori din Bucureştii Noi sau Băneasa mai rar găsesc oameni fără bilet.
 
L.E. Într-un comentariu de la articol, un cititor ne-a mai povestit o minciună trăsnită pe care a auzit-o în RATB: „Pe vremuri, cândva, pe la începutul secolului, când eram eu student, am văzut cea mai tare scuză spusă vreodată. Controlorul îl întreabă pe la Piața Galați pe un ditamai malacul, negru rău, de bilet. Calm, malacul răspunde cu o întrebare: „Va bat aici sau coborâm?”. Bineințeles, controlorul se face că a văzut biletul și trece la un puști care se ținea de bara de pe scări. Puștiul a fost genial: „Sunt cu domnul!”, și arată catre malac. Am râs cu lacrimi!.” (Călin)
 
 


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button