CONTRIBUTORSNICE TO MEET YOU

Cele mai mișto 10 barbershopuri din București

Ca bărbat, mai ales, dar nu obligatoriu, este foarte important un aspect sănătos al bărbii în aceste vremuri presărate, de destinul însuși, cu incertitudine și stres.

Prin prisma unui act de curaj am făcut un tur al celor mai mișto barbershopuri din București spre a vedea care dintre acestea oferă servicii de calitate ce pot ajuta posesorii de barbă să uite, măcar temporar dacă nu definitiv, de efectele nocive psihologice ale pandemiei asupra chipului masculin. Spun act de curaj, pentru că cine mai este suficient de nebun în zilele acestea să meargă într-o singură zi să își tundă barba de 10 ori? Pe vremuri, era altceva… Puteai să tai ce voiai tu și, mai ales cât voiai tu.  Da… În fine.

Aș vrea să încep, dacă îmi permiteți, cu o scurtă istorie a propriei mele bărbi pe care Dumnezeu mi-a făcut-o cadou undeva în jurul vârstei de 12 ani, când eram prin clasa a cincea, într-un moment în care nimeni, dar absolut nimeni nu I-a cerut asta. Vedeți dumneavoastră, cam așa funcționează Dumnezeu. Îți dă lucruri care, în aparență, nu îți folosesc la nimic, când nu îți folosesc la nimic. Ce percepție greșită.

La vârsta respectivă, pentru mine barba a venit ca un blestem, în sensul că am fost primul din clasă căruia i-a apărut barba în sincron perfect cu părul abundent de pe picioare. Eram singurul care părea să poarte dresuri negre vara. Blestemul acesta a durat vreo 2 ani, timp în care nimănui nu i-a mai apărut barba. Când le-a apărut celorlați, pe la 14 ani, ei nu mai erau niște ciudați, ei se maturizau. Uau! Ce lecție frumoasă.

Într-o zi, să fi fost cam 14:27, m-am pus în genunchi și am zis:
Doamne, ce am eu de învățat din asta?
Dumnezeu s-a uitat la mine, eu nu L-am văzut, așadar nici nu L-am auzit când mi-a răspuns. Prin urmare, nu știu ce mi-a răspuns, pentru că nu L-am auzit. Ce știam eu la 14 ani să-L aud pe Dumnezeu?

„Dumnezeu mi-a făcut-o cadou propria barbă undeva în jurul vârstei de 12 ani, când eram prin clasa a cincea”

Ani mai târziu, rumegând informația, am realizat că darul făcut de Dumnezeu a fost frustrarea timpurie. Adică io m-am frustrat primul din clasă. În sensul că n-am înțeles atunci ce am înțeles acum, la aproximativ 40 de ani și 355 de zile. Toate lucrurile care ni se întâmplă, doar prin exercițiu constant și consecvent pot fi înțelese atunci când se întâmplă. Când lecțiile sunt înțelese atunci când se întâmplă înseamnă că lecția a fost învățată, iar reacția noastră este una care aduce cu ea detașare și liniște. În cazul de față, eu, fiind un optimist spontan în varii ocazii, consider că, întâlnindu-mă cu frustrarea de la acea vârstă, am avut prilejul să lucrez cu ea mai devreme și, prin urmare să o biruiesc mai repede decât toți colegii mei. Thank you, Lord!

Între timp mi-am dat seama de două chestii. Prima, dacă mă rad de tot, gen cu lama, arăt așa, leucemic. A doua, în articolul acesta aș compara barba mea cu pandemia asta, în contextul în care îmi imaginez că ceva bun om învăța și de pe urma ei, dar prea mulți oameni politically correct sunt încă în viață, iar eu sunt narcoleptic pe conflicte și polemici.

Într-o altă ordine de idei, cred că în București ar trebui să existe mai multe toalete publice. Unu la mână că e nevoie, iar doi la mână, multiplele fire lungi de păr pubian pe care le-am văzut de-a lungul timpului pe pișoare ar trebui să funcționeze ca un reminder pentru toată lumea, că nu doar părul care se vede trebuie îngrijit. În general.


Recomandarile noastre


Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button